Și judecata aceasta stă în faptul că, odată venită Lumina în lume, oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru că faptele lor erau rele.
Câtă vreme nu există o poruncă, nu există nici călcarea ei.
Câtă vreme nu-i drum pe undeva, mergi pe unde vrei, fără teamă.
Câtă vreme copilul este fără pricepere, nu-l judecă nimeni când face răul. Nu cunoaște:
- Este dezvinovățit.
- Tot așa, câtă vreme omul n-are lumină, nu-i judecat că umblă în întuneric!
Dar în măsura în care capătă lumină,
în măsura în care îi vine mintea,
- omul devine răspunzător pentru căile sale și pentru acțiunile lui.
Când omul are deplină lumină asupra lucrurilor
și are cunoștință despre posibilitatea și libertatea lui de a alege între a face un lucru și a nu-l face,
- atunci el poartă deplina răspundere pentru fiecare pas al său!
De când Dumnezeu i-a dat omului cunoștința care să-l înștiințeze,
mintea care să-l călăuzească
și voința liberă care să-l facă în stare a alege,
- răspunderea pentru faptele sale rămâne întreagă numai asupra omului.
Tocmai în aceasta stă vinovăția omului și a lumii, că deși le-a avut toate aceste daruri
și deși a avut lumina Cuvântului și Voii lui Dumnezeu,
- totuși n-a ascultat nici de înștiințările sănătoase ale conștiinței,
nici de călăuzirea minții,
nici de îndemnul curat al inimii,
ca să iubească lumina voii lui Dumnezeu și să umble în ea,
- ci dimpotrivă:
a iubit voit întunericul cu toate lucrurile dosnice ale poftei blestemate,
și-a târât voit spre băltoacele păcatului cu o murdară plăcere trupul și sufletul său,
și-a stricat voit mintea cu gânduri înveninate,
și-a umplut voit inima cu spurcăciuni,
și-a întinat voit cugetul cu nelegiuiri,
și și-a sugrumat voit conștiința, până ce a amețit-o ca să-l lase să se tăvălească în liniște prin păcate.
Aceasta este marea vinovăție a omului și a lumii!
Vina este că deși au văzut Lumina, au ales voit întunericul.
A venit Hristos dar ei au ales voit pe Baraba.
A venit Cuvântul, dar ei au ales voit neascultarea, împotrivirea și lupta pe față contra Lui!
iar lumea și omul a ales voit păcatul.
Căci omul iubește păcatul,
aleargă după păcat,
trăiește în păcat
și nu dorește să se despartă de păcat, deși știe bine că acesta este răul și este nepermis.
Judecata ta, în primul rând, ți-o faci tu însuți,
arătându-ți tu însuți și ție însuți,
prin tine însuți, de fiecare dată când săvârșești păcatul,
că te ticăloșești cu voia și că te primejduiești conștient.
Fiindcă te ascunzi, când faci nelegiuirea,
prin alegerea pe care o faci între ceea ce știi că este bine și între ceea ce știi că este rău, tu îți arați mereu și ție însuți ce ești
și alegând liber calea faptei, tu te dovedești în fața propriei tale conștiințe, - acceptând și consecințele faptei tale, ce ești.
Nu lui Dumnezeu te arați, - El te cunoaște,
- ci ție, care aveai numai păreri bune despre tine!
Deci alegând voit păcatul, voit respingi sfințenia.
Alegând voit să fii fără Dumnezeu aici, voit ți-ai ales să fii și în cealaltă existență fără El.
Tu singur alegând, tu singur te-ai judecat.
Și când te vei duce pe veci în iadul pe care conștient ți l-ai ales, vei simți îngrozit că într-adevăr, acolo este locul pe care,
tu singur, voit și conștient,
ți l-ai ales trăind acum.
Ce grozăvie! Te rog judecă bine acestea, aceasta.
O Doamne al Îndurărilor,
ai milă de toți cei care conștient și voit calcă voia Ta
și nesocotesc Cuvântul Tău.
Trezește-le groaza și cutremurul sufletesc în fața crimei pe care o săvârșesc împotriva propriei lor mântuiri.
Deschide-le ochii să vadă spre ce fioros abis se prăbușesc
și ce nemaisfârșită osândă își pregătesc ei singuri,
prin faptul că nu vor să iubească Lumina, ci se complac în întuneric.
Fă lumină înăuntrul lor, ca să vadă Lumina de lângă ei Doamne.
Amin.