Judecățile lui Dumnezeu
Traian Dorz - Dorim să fim
1 - Să ascultăm dar încheierea tuturor învățăturilor: Teme-te de Dumnezeu - și păzește poruncile Lui. Aceasta este datoria fiecărui om.
Căci Dumnezeu va aduce orice faptă la Judecată. Și Judecata aceasta se va face cu privire la tot ce este ascuns, fie bine, fie rău (Ecles. 12, 14).
2 - Ori de unde ar începe orice învățătură, ea trebuie neapărat să ajungă la încheierea aceasta, pentru că nu există o altă încheiere.
Orice învățătură care nu ajunge la această încheiere, este o învățătură falsă, mincinoasă, pierzătoare.
3 - Deci dacă încheierea va fi Judecata lui Dumnezeu și dacă El Însuși va aduce înaintea Judecății Sale orice faptă a oricăruia dintre noi, fie bună, fie rea, - înseamnă că absolut nici unul dintre noi oamenii, nu va fi scăpat de Judecata aceasta.
4 - Și dacă absolut nici unul dintre noi nu vom fi scăpați, înseamnă că fiecare dintre noi vom avea într-o clipă să ne înfățișăm cu toate cele ascunse ale noastre chiar înaintea lui Dumnezeu ai cărui Ochi înfocați vor pătrunde sfredelind, dezvelind și răvășind necruțător și total într-o clipită de ochi tot ce am făcut și gândit și vorbit,
de la cea dintâi zi și până în cea din urmă, a vieții noastre a fiecăruia.
5 - Unde să te ascunzi? Cine să te acopere? Cum să scapi - dar cum să te și înfățișezi înaintea Lui, - acolo și atunci?
Cum să stai în fața Ochilor Săi, înaintea cărora totul este gol și dezvelit? (Matei 10, 26; Evrei 4, 13).
Sau cum să poți să nu stai?
6 - Judecățile lui Dumnezeu nu se grăbesc, nici cele dinainte, nici cele din urmă, fiindcă Dumnezeu are timp. Și când se termină veacurile, începe Veșnicia. Ce nu se împlinește aici se va împlini acolo.
De aceea multe din aceste judecăți trec nebăgate în seamă de către cei mai mulți.
Și numai după ce a trecut o vreme, și te uiți înapoi, atunci începi să vezi bine cât de prezent era Dumnezeu când părea că nu-I.
Și cât de limpede se împlinea Voia Sa cea înțeleaptă, când părea că doar oamenii își împlinesc voia lor cea nebună.
7 - De unele judecăți grăbite de acum ale lui Dumnezeu mai scapă unii și mai scapă unele. Dar de judecățile Sale cele încete nu scapă până la urmă nimeni.
Și nu se uită nimic.
Judecățile Lui grăbite le arată întâmplarea. Judecățile încete le arată istoria.
Întâmplarea poate fi contrazisă, dar istoria nu, fiindcă întâmplarea doar avertizează, dar istoria plătește.
8 - Întâmplarea lucrează cu fulgere, dar istoria lucrează cu cuptoare.
Fulgerul poate să treacă și fără nici o urmare, dar cuptorul nu.
9 - Fulgerul poate să lase mai întuneric după el, dar cuptorul nu lasă decât numai lumină.
Fulgerul aduce de obicei tulburare, învolburare, furtună, - dar numai cuptorul aduce limpezirea, lămurirea, alegerea.
De aceea peste Lucrarea lui Dumnezeu trebuie neapărat să treacă Rugul, Cuptorul, Flăcările.
Acestea sunt judecățile încete ale lui Dumnezeu...
10 - Ideea lui Dumnezeu este aurul și în ea nu este nimic necurat. Dar cei prin care lucrează această idee, adesea au în ei zgura pe care o arată fulgerul, dar o curăță numai focul.
11 - Când aurul acesta și zgura aceasta trebuie să treacă prin judecată și curățire, numai Cel în Mâna căruia este măsura dreaptă știe cât de aprins și cât de îndelung trebuie să fie focul pentru ca această operație să fie reușită pe deplin.
12 - Singur Judecătorul Drept și Sfânt știe câți dintre cei intrați în foc, vor ajunge în partea de Sus aur - sau vor fi aruncați în partea de jos zgură,
ori prefăcuți o zgură spulberată de vântul nimicului.
13 - Noi trebuie să ne rugăm tot timpul încercării, ca Măsurătorul să aibă toată grija de Idee. De solia ei, de steagul ei, de duhul și îngerul ei.
Noi toți suntem doar frunzele, și ea este copacul. Frunzele uscate pot să ardă pentru că vin altele verzi și sănătoase.
14 - Noi toți suntem drumeții, iar Lucrarea Domnului este Calea. Noi suntem întâmplările, dar ea este istoria. Noi toți suntem trecători, dar ea trebuie să fie veșnică.
Ea trebuie să iasă luminoasă, chiar dacă noi toți vom ieși întunecați.
15 - Noi oricare putem greși și putem fi găsiți vinovați la orice judecată, dar Ideea, Solia, Chemarea Lucrării lui Dumnezeu nu trebuie să greșească, ea nu trebuie să iasă niciodată vinovată înaintea nimănui.
16 - Noi putem fiecare să ne abatem de la Ținta noastră ori de la drumul pe care l-a rânduit Dumnezeu, - dar Lucrarea Lui nu.
De noi poate fi cel puțin o pagubă mică și trecătoare, - dar de ea ar fi mare și veșnică.
17 - O Marele nostru Judecător și Stăpân, Te rugăm veghează Tu tot timpul încercării cu grijă clipă de clipă asupra întregii Lucrări încercate și asupra fiecăruia dintre fiii ei încercați.
Nu lăsa ca focul să fie nici mai mare și nici mai lung decât este nevoie pentru viață și slavă.
18 - Și mai presus de toate Doamne Isuse, Te rugăm fii Tu Însuți în mijlocul rugului și cuptorului alor Tăi.
Prezența Ta să facă totul fericit și sfințitor până când vor ieși luminoși din toate. Și Lucrarea Ta și lucrătorii Tăi.
19 - Suflete, oricine ai fi tu, cu fiecare zi din viața ta, tu te apropii de ultima ta zi. Cu fiecare faptă și gând și cuvânt, te apropii de Judecata lui Dumnezeu.
Ascultă încheierea tuturor științelor, a descoperirilor, a teoriilor și doctrinelor: teme-te de Dumnezeu și ascultă de poruncile Lui.
20 - Cea dintâi ascultare este să te naști din nou, adică să te întorci acum, imediat și total la Dumnezeu.
Să o rupi cu felul de viață lumesc - și să te întorci din tot sufletul acum la Dumnezeu.
E singura salvare. Atunci Hristos cu Sângele Său Scump te va spăla de toate păcatele tale, te va înfia Tatălui - și te va înfrăți Lucrării Duhului Sfânt.
Astfel nu vei merge la osândă ci la răsplată. Judecătorul tău va fi Tatăl tău, Mântuitorul tău și Mângâietorul tău veșnic.
Ajută-ne Dumnezeule, în Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh.
Amin.
Slăvit să fie Domnul!