Judecăţile lui Dumnezeu
Traian Dorz - Dorim să fim
1 - Să ascultăm dar încheierea tuturor învăţăturilor: Teme-te de Dumnezeu - şi păzeşte poruncile Lui. Aceasta este datoria fiecărui om.
Căci Dumnezeu va aduce orice faptă la Judecată. Şi Judecata aceasta se va face cu privire la tot ce este ascuns, fie bine, fie rău (Ecles. 12, 14).
2 - Ori de unde ar începe orice învăţătură, ea trebuie neapărat să ajungă la încheierea aceasta, pentru că nu există o altă încheiere.
Orice învăţătură care nu ajunge la această încheiere, este o învăţătură falsă, mincinoasă, pierzătoare.
3 - Deci dacă încheierea va fi Judecata lui Dumnezeu şi dacă El Însuşi va aduce înaintea Judecăţii Sale orice faptă a oricăruia dintre noi, fie bună, fie rea, - înseamnă că absolut nici unul dintre noi oamenii, nu va fi scăpat de Judecata aceasta.
4 - Şi dacă absolut nici unul dintre noi nu vom fi scăpaţi, înseamnă că fiecare dintre noi vom avea într-o clipă să ne înfăţişăm cu toate cele ascunse ale noastre chiar înaintea lui Dumnezeu ai cărui Ochi înfocaţi vor pătrunde sfredelind, dezvelind şi răvăşind necruţător şi total într-o clipită de ochi tot ce am făcut şi gândit şi vorbit,
de la cea dintâi zi şi până în cea din urmă, a vieţii noastre a fiecăruia.
5 - Unde să te ascunzi? Cine să te acopere? Cum să scapi - dar cum să te şi înfăţişezi înaintea Lui, - acolo şi atunci?
Cum să stai în faţa Ochilor Săi, înaintea cărora totul este gol şi dezvelit? (Matei 10, 26; Evrei 4, 13).
Sau cum să poţi să nu stai?
6 - Judecăţile lui Dumnezeu nu se grăbesc, nici cele dinainte, nici cele din urmă, fiindcă Dumnezeu are timp. Şi când se termină veacurile, începe Veşnicia. Ce nu se împlineşte aici se va împlini acolo.
De aceea multe din aceste judecăţi trec nebăgate în seamă de către cei mai mulţi.
Şi numai după ce a trecut o vreme, şi te uiţi înapoi, atunci începi să vezi bine cât de prezent era Dumnezeu când părea că nu-I.
Şi cât de limpede se împlinea Voia Sa cea înţeleaptă, când părea că doar oamenii îşi împlinesc voia lor cea nebună.
7 - De unele judecăţi grăbite de acum ale lui Dumnezeu mai scapă unii şi mai scapă unele. Dar de judecăţile Sale cele încete nu scapă până la urmă nimeni.
Şi nu se uită nimic.
Judecăţile Lui grăbite le arată întâmplarea. Judecăţile încete le arată istoria.
Întâmplarea poate fi contrazisă, dar istoria nu, fiindcă întâmplarea doar avertizează, dar istoria plăteşte.
8 - Întâmplarea lucrează cu fulgere, dar istoria lucrează cu cuptoare.
Fulgerul poate să treacă şi fără nici o urmare, dar cuptorul nu.
9 - Fulgerul poate să lase mai întuneric după el, dar cuptorul nu lasă decât numai lumină.
Fulgerul aduce de obicei tulburare, învolburare, furtună, - dar numai cuptorul aduce limpezirea, lămurirea, alegerea.
De aceea peste Lucrarea lui Dumnezeu trebuie neapărat să treacă Rugul, Cuptorul, Flăcările.
Acestea sunt judecăţile încete ale lui Dumnezeu...
10 - Ideea lui Dumnezeu este aurul şi în ea nu este nimic necurat. Dar cei prin care lucrează această idee, adesea au în ei zgura pe care o arată fulgerul, dar o curăţă numai focul.
11 - Când aurul acesta şi zgura aceasta trebuie să treacă prin judecată şi curăţire, numai Cel în Mâna căruia este măsura dreaptă ştie cât de aprins şi cât de îndelung trebuie să fie focul pentru ca această operaţie să fie reuşită pe deplin.
12 - Singur Judecătorul Drept şi Sfânt ştie câţi dintre cei intraţi în foc, vor ajunge în partea de Sus aur - sau vor fi aruncaţi în partea de jos zgură,
ori prefăcuţi o zgură spulberată de vântul nimicului.
13 - Noi trebuie să ne rugăm tot timpul încercării, ca Măsurătorul să aibă toată grija de Idee. De solia ei, de steagul ei, de duhul şi îngerul ei.
Noi toţi suntem doar frunzele, şi ea este copacul. Frunzele uscate pot să ardă pentru că vin altele verzi şi sănătoase.
14 - Noi toţi suntem drumeţii, iar Lucrarea Domnului este Calea. Noi suntem întâmplările, dar ea este istoria. Noi toţi suntem trecători, dar ea trebuie să fie veşnică.
Ea trebuie să iasă luminoasă, chiar dacă noi toţi vom ieşi întunecaţi.
15 - Noi oricare putem greşi şi putem fi găsiţi vinovaţi la orice judecată, dar Ideea, Solia, Chemarea Lucrării lui Dumnezeu nu trebuie să greşească, ea nu trebuie să iasă niciodată vinovată înaintea nimănui.
16 - Noi putem fiecare să ne abatem de la Ţinta noastră ori de la drumul pe care l-a rânduit Dumnezeu, - dar Lucrarea Lui nu.
De noi poate fi cel puţin o pagubă mică şi trecătoare, - dar de ea ar fi mare şi veşnică.
17 - O Marele nostru Judecător şi Stăpân, Te rugăm veghează Tu tot timpul încercării cu grijă clipă de clipă asupra întregii Lucrări încercate şi asupra fiecăruia dintre fiii ei încercaţi.
Nu lăsa ca focul să fie nici mai mare şi nici mai lung decât este nevoie pentru viaţă şi slavă.
18 - Şi mai presus de toate Doamne Isuse, Te rugăm fii Tu Însuţi în mijlocul rugului şi cuptorului alor Tăi.
Prezenţa Ta să facă totul fericit şi sfinţitor până când vor ieşi luminoşi din toate. Şi Lucrarea Ta şi lucrătorii Tăi.
19 - Suflete, oricine ai fi tu, cu fiecare zi din viaţa ta, tu te apropii de ultima ta zi. Cu fiecare faptă şi gând şi cuvânt, te apropii de Judecata lui Dumnezeu.
Ascultă încheierea tuturor ştiinţelor, a descoperirilor, a teoriilor şi doctrinelor: teme-te de Dumnezeu şi ascultă de poruncile Lui.
20 - Cea dintâi ascultare este să te naşti din nou, adică să te întorci acum, imediat şi total la Dumnezeu.
Să o rupi cu felul de viaţă lumesc - şi să te întorci din tot sufletul acum la Dumnezeu.
E singura salvare. Atunci Hristos cu Sângele Său Scump te va spăla de toate păcatele tale, te va înfia Tatălui - şi te va înfrăţi Lucrării Duhului Sfânt.
Astfel nu vei merge la osândă ci la răsplată. Judecătorul tău va fi Tatăl tău, Mântuitorul tău şi Mângâietorul tău veşnic.
Ajută-ne Dumnezeule, în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.
Amin.
Slăvit să fie Domnul!