La anii...
Traian Dorz - Hristos - Mărturia mea
La anii răstignirii, când am intrat în beznă
eroic, dar cu suflet naiv și neprecis
lucea cătușa pusă la mână și la gleznă
dar ochii și-Adevărul purtau umbriri de vis...
Urcușul greu și crâncen, prin anii duri de după,
mi-au dăltuit un suflet mai matur și mai clar
căci bând singurătatea cu-o prea amară cupă
i-am fost deschis iubirii prea slobod stăvilar.
Trăind, prea fără oameni o lume-nchipuită
nu cunoscusem fiara sub zâmbetul senin
cum să pricep că poate chiar mâna miluită
să-ntoarcă bunătății, tăișul cu venin?
Dar anii încercării prin foc și rugăciune,
mi-au ars pe veci perdeaua naivelor vederi
și strâns lângă frumsețea sfințeniei străbune
i-am juruit depline rămasele puteri.
Descoperind Lumina de Dincolo de Fire
în tainele din duhuri și inimi am pătruns
și-atunci cărări și fapte mi-au prins să se deșire
sub înțelesul tainic ce-n toate zace-ascuns.
...La anii învierii când am ieșit din beznă
despovărat de fumuri, de neguri și-amăgiri
cătușa ruginise la mână și la gleznă,
dar ochii și-Adevărul purtau cerești luciri...