La anii...
Traian Dorz - Hristos - Mărturia mea
La anii răstignirii, când am intrat în beznă
eroic, dar cu suflet naiv şi neprecis
lucea cătuşa pusă la mână şi la gleznă
dar ochii şi-Adevărul purtau umbriri de vis...
Urcuşul greu şi crâncen, prin anii duri de după,
mi-au dăltuit un suflet mai matur şi mai clar
căci bând singurătatea cu-o prea amară cupă
i-am fost deschis iubirii prea slobod stăvilar.
Trăind, prea fără oameni o lume-nchipuită
nu cunoscusem fiara sub zâmbetul senin
cum să pricep că poate chiar mâna miluită
să-ntoarcă bunătăţii, tăişul cu venin?
Dar anii încercării prin foc şi rugăciune,
mi-au ars pe veci perdeaua naivelor vederi
şi strâns lângă frumseţea sfinţeniei străbune
i-am juruit depline rămasele puteri.
Descoperind Lumina de Dincolo de Fire
în tainele din duhuri şi inimi am pătruns
şi-atunci cărări şi fapte mi-au prins să se deşire
sub înţelesul tainic ce-n toate zace-ascuns.
...La anii învierii când am ieşit din beznă
despovărat de fumuri, de neguri şi-amăgiri
cătuşa ruginise la mână şi la gleznă,
dar ochii şi-Adevărul purtau cereşti luciri...