La duminica tuturor sfinților: să urmăm pilda vieții lor (2)

De aceea, pe orișicine Mă va mărturisi înaintea oamenilor, îl voi mărturisi și Eu înaintea Tatălui Meu care este în ceruri; dar de oricine se va lepăda de Mine înaintea oamenilor, Mă voi lepăda și Eu înaintea Tatălui Meu care este în ceruri. Să nu credeți că am venit s-aduc pacea pe pământ; n-am venit să aduc pacea, ci sabia. Căci am venit să despart pe fiu de tatăl său, pe fiică de mamă-sa, și pe noră de soacră-sa. Și omul va avea de vrăjmași chiar pe cei din casa lui. Cine iubește pe tată ori pe mamă, mai mult decât pe Mine, nu este vrednic de Mine și cine iubește pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine, nu este vrednic de Mine. Cine nu-și ia crucea lui și nu vine după Mine, nu este vrednic de Mine. Atunci Petru a luat cuvântul și I-a zis: Iată că noi am lăsat tot și Te-am urmat; ce răsplată vom avea? Isus le-a răspuns: Adevărat vă spun că, atunci când va sta Fiul omului pe scaunul de domnie al măririi Sale, la înnoirea tuturor lucrurilor, voi, care M-ați urmat, veți ședea și voi pe douăsprezece scaune de domnie, și veți judeca pe cele douăsprezece seminții ale lui Israel; și orișicine a lăsat case, sau frați, sau surori, sau tată, sau mamă, sau nevastă, sau feciori, sau holde pentru Numele Meu, va primi însutit și va moșteni viața veșnică. Dar mulți din cei dintâi vor fi cei din urmă, și mulți din cei din urmă vor fi cei dintâi (Matei 10, 32-38; 19, 27-30).

Duminică avem prăznuirea tuturor Sfinților și de aceea se citește Evanghelia despre cei ce și-au lăsat toate și au urmat lui Hristos. Această prăznuire a Sfinților este pusă cu învățătură pentru noi. Să luăm și noi pildă de viață din viețile lor: Fiți și voi sfinți în toată viața, căci este scris: Fiți sfinți, căci Eu sunt sfânt (1 Petru 1, 14). Asta înseamnă că și noi putem și trebuie să mergem pe urmele vieții sfinților. Sfinții nu s-au născut sfinți, ci s-au făcut, și viața lor este pusă înaintea noastră ca și noi să ne facem asemenea lor. Și oare sfinții cum s-au făcut aleșii și iubiții Tatălui ceresc? S-au făcut așa, că mai întâi s-au hotărât să se facă.

După hotărâre, au părăsit lumea (adică păcatele și plăcerile) și s-au retras în rugăciune, au primit darul lui Dumnezeu și acest dar i-a întărit ca să nu-i mai poată nimenea despărți de Hristos; nici diavolul cu ispitele lui, nici oamenii (păgânii) cu prigonirile lor. Așa trebuie să faci și tu cititorule. Mai întâi și întâi trebuie să te hotărăști pentru o viață nouă, apoi îndată să te retragi din lume, adică din păcate, și îngenunchind în fața Mântuitorului să zici: Doamne și Stăpânul vieții mele, de acum înainte vreau să intru în slujba Ta, vreau să pun în slujba Ta toate puterile mele sufletești și trupești: mintea, inima, gândurile, mâinile, picioarele, gura, ochii, banii, averea... întărește Tu Doamne hotărârea mea cu darul și ajutorul Tău... Așa făcând, darul lui Dumnezeu te va întări, ca să poți birui pe diavolul și să poți suferi orice pentru Hristos, pentru Evanghelie și pentru sufletul tău.

Evanghelia de duminică laudă pe aceia care și-au lăsat casa, părinții, soția și copiii, pentru Hristos. Dar asta nu înseamnă că trebuie să ieși din lume și să te încui în atare peșteră sau mânăstire ca să-L poți afla pe Hristos și să poți trăi o viață sfântă și curată. Tu poți petrece o viață curată, tu poți trăi cu Evanghelia lui Isus Hristos și acolo în casa ta, în familia ta, în mijlocul copiilor tăi. Munca și grija ta de casa și familia ta este un lucru sfânt și plăcut lui Dumnezeu, căci scris este: iar dacă cineva nu poartă grijă de ai casei, a tăgăduit credința și este mai rău decât un păgân (1 Tim. 5, 8).

Pe creștinii cei dintâi îi prigoneau păgânii, cerând de la ei să se lepede de Hristos, dar ei mai bine se despărțeau de soțiile și copiii lor și mureau, decât să se despartă de Isus. Să luăm aminte creștinilor că și astăzi este cineva care îndeamnă pe creștini să se lepede de Evanghelie: este diavolul, lumea aceasta cu toate păcatele și patimile ei cele rele. Și sunt astăzi destui creștini care se leapădă de Hristos pentru atare plăcere sau atare patimă sau câștig de bani.

Aceasta-i greșeala creștinilor de azi că îi biruie la tot pasul lumea și diavolul cu amăgirile lui. Suntem creștini până la un loc, dar la vreme de ispită, adică când ne iese păcatul în cale, ne lepădăm de Hristos și ne lăsăm cu păcatul.

Cititorule! Credința și Evanghelia lui Isus cere jertfă - și jertfa aceasta este ca să te lepezi de Satana și lucrurile lui. Evanghelia astăzi nu mai cere să ne lăsăm casa și familia ca pe vremea sfinților mucenici, ci Evanghelia așa ne zice astăzi: tot cel ce va lăsa sudalma, mânia, beția, lăcomia, desfrânarea... pentru Isus Hristos, acela se va mântui. Faci tu cititorule această jertfă pentru Isus și mântuirea sufletului tău?

Iosif Trifa.