La duminica tuturor sfinţilor: să urmăm pilda vieţii lor (2)

De aceea, pe orişicine Mă va mărturisi înaintea oamenilor, îl voi mărturisi şi Eu înaintea Tatălui Meu care este în ceruri; dar de oricine se va lepăda de Mine înaintea oamenilor, Mă voi lepăda şi Eu înaintea Tatălui Meu care este în ceruri. Să nu credeţi că am venit s-aduc pacea pe pământ; n-am venit să aduc pacea, ci sabia. Căci am venit să despart pe fiu de tatăl său, pe fiică de mamă-sa, şi pe noră de soacră-sa. Şi omul va avea de vrăjmaşi chiar pe cei din casa lui. Cine iubeşte pe tată ori pe mamă, mai mult decât pe Mine, nu este vrednic de Mine şi cine iubeşte pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine, nu este vrednic de Mine. Cine nu-şi ia crucea lui şi nu vine după Mine, nu este vrednic de Mine. Atunci Petru a luat cuvântul şi I-a zis: Iată că noi am lăsat tot şi Te-am urmat; ce răsplată vom avea? Isus le-a răspuns: Adevărat vă spun că, atunci când va sta Fiul omului pe scaunul de domnie al măririi Sale, la înnoirea tuturor lucrurilor, voi, care M-aţi urmat, veţi şedea şi voi pe douăsprezece scaune de domnie, şi veţi judeca pe cele douăsprezece seminţii ale lui Israel; şi orişicine a lăsat case, sau fraţi, sau surori, sau tată, sau mamă, sau nevastă, sau feciori, sau holde pentru Numele Meu, va primi însutit şi va moşteni viaţa veşnică. Dar mulţi din cei dintâi vor fi cei din urmă, şi mulţi din cei din urmă vor fi cei dintâi (Matei 10, 32-38; 19, 27-30).

Duminică avem prăznuirea tuturor Sfinţilor şi de aceea se citeşte Evanghelia despre cei ce şi-au lăsat toate şi au urmat lui Hristos. Această prăznuire a Sfinţilor este pusă cu învăţătură pentru noi. Să luăm şi noi pildă de viaţă din vieţile lor: Fiţi şi voi sfinţi în toată viaţa, căci este scris: Fiţi sfinţi, căci Eu sunt sfânt (1 Petru 1, 14). Asta înseamnă că şi noi putem şi trebuie să mergem pe urmele vieţii sfinţilor. Sfinţii nu s-au născut sfinţi, ci s-au făcut, şi viaţa lor este pusă înaintea noastră ca şi noi să ne facem asemenea lor. Şi oare sfinţii cum s-au făcut aleşii şi iubiţii Tatălui ceresc? S-au făcut aşa, că mai întâi s-au hotărât să se facă.

După hotărâre, au părăsit lumea (adică păcatele şi plăcerile) şi s-au retras în rugăciune, au primit darul lui Dumnezeu şi acest dar i-a întărit ca să nu-i mai poată nimenea despărţi de Hristos; nici diavolul cu ispitele lui, nici oamenii (păgânii) cu prigonirile lor. Aşa trebuie să faci şi tu cititorule. Mai întâi şi întâi trebuie să te hotărăşti pentru o viaţă nouă, apoi îndată să te retragi din lume, adică din păcate, şi îngenunchind în faţa Mântuitorului să zici: Doamne şi Stăpânul vieţii mele, de acum înainte vreau să intru în slujba Ta, vreau să pun în slujba Ta toate puterile mele sufleteşti şi trupeşti: mintea, inima, gândurile, mâinile, picioarele, gura, ochii, banii, averea... întăreşte Tu Doamne hotărârea mea cu darul şi ajutorul Tău... Aşa făcând, darul lui Dumnezeu te va întări, ca să poţi birui pe diavolul şi să poţi suferi orice pentru Hristos, pentru Evanghelie şi pentru sufletul tău.

Evanghelia de duminică laudă pe aceia care şi-au lăsat casa, părinţii, soţia şi copiii, pentru Hristos. Dar asta nu înseamnă că trebuie să ieşi din lume şi să te încui în atare peşteră sau mânăstire ca să-L poţi afla pe Hristos şi să poţi trăi o viaţă sfântă şi curată. Tu poţi petrece o viaţă curată, tu poţi trăi cu Evanghelia lui Isus Hristos şi acolo în casa ta, în familia ta, în mijlocul copiilor tăi. Munca şi grija ta de casa şi familia ta este un lucru sfânt şi plăcut lui Dumnezeu, căci scris este: iar dacă cineva nu poartă grijă de ai casei, a tăgăduit credinţa şi este mai rău decât un păgân (1 Tim. 5, 8).

Pe creştinii cei dintâi îi prigoneau păgânii, cerând de la ei să se lepede de Hristos, dar ei mai bine se despărţeau de soţiile şi copiii lor şi mureau, decât să se despartă de Isus. Să luăm aminte creştinilor că şi astăzi este cineva care îndeamnă pe creştini să se lepede de Evanghelie: este diavolul, lumea aceasta cu toate păcatele şi patimile ei cele rele. Şi sunt astăzi destui creştini care se leapădă de Hristos pentru atare plăcere sau atare patimă sau câştig de bani.

Aceasta-i greşeala creştinilor de azi că îi biruie la tot pasul lumea şi diavolul cu amăgirile lui. Suntem creştini până la un loc, dar la vreme de ispită, adică când ne iese păcatul în cale, ne lepădăm de Hristos şi ne lăsăm cu păcatul.

Cititorule! Credinţa şi Evanghelia lui Isus cere jertfă - şi jertfa aceasta este ca să te lepezi de Satana şi lucrurile lui. Evanghelia astăzi nu mai cere să ne lăsăm casa şi familia ca pe vremea sfinţilor mucenici, ci Evanghelia aşa ne zice astăzi: tot cel ce va lăsa sudalma, mânia, beţia, lăcomia, desfrânarea... pentru Isus Hristos, acela se va mântui. Faci tu cititorule această jertfă pentru Isus şi mântuirea sufletului tău?

Iosif Trifa.