La duminica tuturor sfinţilor: să urmăm pilda vieţii lor (3)

De aceea, pe orişicine Mă va mărturisi înaintea oamenilor, îl voi mărturisi şi Eu înaintea Tatălui Meu care este în ceruri; dar de oricine se va lepăda de Mine înaintea oamenilor, Mă voi lepăda şi Eu înaintea Tatălui Meu care este în ceruri. Să nu credeţi că am venit s-aduc pacea pe pământ; n-am venit să aduc pacea, ci sabia. Căci am venit să despart pe fiu de tatăl său, pe fiică de mamă-sa, şi pe noră de soacră-sa. Şi omul va avea de vrăjmaşi chiar pe cei din casa lui. Cine iubeşte pe tată ori pe mamă, mai mult decât pe Mine, nu este vrednic de Mine şi cine iubeşte pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine, nu este vrednic de Mine (Matei 10, 32-37). Petru a început să-I zică: Iată că noi am lăsat totul, şi Te-am urmat. Isus a răspuns: Adevărat vă spun că nu este nimeni, care să fi lăsat casă, sau fraţi, sau surori, sau tată, sau mamă, sau nevastă, sau copii, sau holde, pentru Mine şi pentru Evanghelie, şi să nu primească acum, în veacul acesta, de o sută de ori mai mult: case, fraţi, surori, mame, copii şi holde, împreună cu prigoniri, iar în veacul viitor, viaţa veşnică. Mulţi din cei dintâi vor fi cei de pe urmă, şi mulţi din cei de pe urmă vor fi cei dintâi (Marcu 10, 28-31).

Duminică avem prăznuirea tuturor sfinţilor - şi de aceea se citeşte Evanghelia despre cei ce şi-au lăsat toate şi au urmat pe Hristos. Această prăznuire a sfinţilor este pusă cu învăţătură pentru noi. Să luăm şi noi pildă de viaţă din vieţile lor. Căci este scris: Fiţi sfinţi, căci Eu sunt Sfânt (1 Petru 1, 16). Asta înseamnă că şi noi putem şi trebuie să mergem pe urmele vieţii sfinţilor. Sfinţii nu s-au născut sfinţi, ci s-au făcut - şi viaţa lor este pusă înaintea noastră, ca şi noi să facem asemenea lor. Şi oare sfinţii cum s-au făcut aleşii şi iubiţii Tatălui ceresc? S-au făcut aşa, că mai întâi s-au hotărât să se facă. După această hotărâre, au părăsit lumea (adică păcatele şi plăcerile) şi s-au retras în rugăciune - şi prin rugăciune au primit darul lui Dumnezeu, şi acest dar s-a întărit ca să nu-i mai poată nimenea despărţi de Hristos; nici diavolul cu ispitele lui, nici oamenii (păgânii) cu prigonirile lor. Aşa trebuie să faci şi tu cititorule. Mai întâi şi întâi trebuie să te hotărăşti pentru o viaţă nouă, apoi îndată să te retragi din lume, adică din păcate, şi îngenunchind în faţa Mântuitorului, să zici: Doamne şi Stăpânul vieţii mele, de acum înainte vreau să intru în slujba Ta, vreau să pun în slujba Ta toate puterile mele sufleteşti şi trupeşti: mintea, inima, gândurile, mâinile, picioarele, gura, ochii, banii... întăreşte Tu Doamne hotărârea mea cu darul şi ajutoru Tău... Aşa făcând, darul lui Dumnezeu te va întări, ca să poţi birui pe diavolul şi să poţi suferi orice pentru Hristos, pentru Evanghelie, pentru sufletul tău şi mântuirea lui.

Evanghelia de duminică laudă pe aceia care şi-au lăsat casa, părinţii, soţia şi copiii pentru Hristos. Dar asta nu înseamnă că trebuie să ieşi din lume şi să te încui în atare peşteră sau mânăstire ca să-L poţi afla pe Hristos şi să poţi trăi o viaţă sfântă şi curată. Tu poţi petrece o viaţă curată, tu poţi trăi cu Evanghelia lui Isus Hristos şi acolo în casa ta, în familia ta, în mijlocul copiilor tăi. Munca şi grija ta de casa şi familia ta este un lucru sfânt şi plăcut lui Dumnezeu, căci este scris: Dacă nu poartă cineva grijă de ai lui, şi mai ales de cei din casa lui, s-a lepădat de credinţă, şi este mai rău decât un necredincios (1 Tim. 5, 8).

Pe creştinii cei dintâi îi prigoneau păgânii, cerând de la ei să se lepede de Hristos, dar ei mai bine se despărţeau de soţiile şi copiii lor şi mureau, decât să se despartă de Isus. Să luăm aminte că şi astăzi este cineva care ne îndeamnă să ne lepădăm de Hristos: este diavolul, lumea aceasta cu toate păcatele şi patimile ei cele rele. Şi sunt astăzi destui creştini care se leapădă de Hristos pentru atare plăcere, sau atare patimă, sau câştig necurat de bani.

Aceasta-i greşeala creştinilor de azi, că îi biruie la tot pasul lumea şi diavolul cu amăgirile lui. Suntem creştini până la un loc, dar la vreme de ispită, adică când ne iese păcatul în cale, ne lepădăm de Hristos şi ne lăsăm cu păcatul.

Cititorule! Credinţa şi Evanghelia lui Isus cere jertfă, iar jertfa aceasta este ca să te lepezi de Satana şi lucrurile lui.

Evanghelia astăzi nu mai cere să ne lăsăm casa şi familia ca pe vremea sfinţilor mucenici, ci Evanghelia aşa ne zice astăzi: oricine va lăsa sudalma, mânia, beţia, lăcomia, vicleşugul, desfrânarea... pentru Isus Hristos, acela se va mântui. Faci tu cititorule această jertfă pentru Isus şi pentru mântuirea sufletului tău?

Iosif Trifa.