La Mormântul lui Absalom, fiul lui David

Înaintând în sus pe Vale, la Chedron, iată, se ivește în fața noastră Mormântul lui Absalom, un fiu al împăratului și proorocului David. Dăm pe pagina următoare chipul acestui mormânt. Este acesta o criptă foarte măreață și mișcătoare. A fost făcută cu atâta meșteșug, că dăinuiește de mii și mii de ani. Cripta a fost tăiată și cioplită într-o stâncă întreagă, care se vede și acum la spatele ei. Fundamentul criptei, cam de la jumătate în jos, e însăși stânca, cioplită și împodobită cu coloane săpate tot în piatra stâncii. Peste această temelie, de la jumătate în sus, se ridică zid din piatră mare, cioplită. Deasupra, zidul are o formă rotundă, ca o cupolă, iar vârful ei, ca un vas de flori. Cripta e de 6 metri de lungă, 6 metri de lată și 6 metri și jumătate de înaltă. Înăuntru e un loc gol de 2 metri pătrați.

Cripta aparține evreilor.

Biblia spune că această criptă a fost clădită de însuși Absalom. „Pe când trăia, Absalom și-a ridicat un stâlp de aducere aminte în Valea Împăratului. Căci zicea: «N-am fii prin care să se poată păstra aducerea-aminte a numelui meu»; și a pus numele său stâlpului, care și azi se numește Stâlpul lui Absalom” (2 Regi 18, 18).

În jurul criptei se vede o turmă de oi, un soi de Palestina, cu coada groasă și urechile lungi, lăbărțate. Se văd și doi beduini - un bărbat și o femeie - stând de vorbă, în portul lor. Arborii ce se văd sunt măslini.

Absalom era fiul lui David împăratul. Îndemnat de trufie și îngâmfare, s-a revoltat cu război contra lui David, tatăl său.

În lupta aceasta, Absalom a fost bătut. Voind să fugă, i s-a agățat părul capului în ramurile unui stejar și Ioab, un ostaș al lui David, l-a omorât cu sulița (2 Regi 18).

Biruința lui David s-a schimbat în jale și plângere. David, tatăl, a plâns cu amar moartea fiului său Absalom.

La „Mormântul Apostolilor”

În Valea Chedron mai sunt încă multe de văzut. Nu departe de cripta lui Absalom este un alt mormânt, iarăși vechi, săpat de asemenea în stâncă de piatră. Dăm mai jos chipul acestui mormânt, văzut în fața intrării. I se zice „Mormântul Apostolilor”, întrucât tradiția spune că pe vremea Mântuitorului aici era o peșteră în care s-au ascuns opt Apostoli după prinderea Mântuitorului în Grădina Ghetsimani. Că ar fi și îngropat aici vreun Apostol nu se știe. Mormântul e săpat în stâncă. Deasupra, la intrare, are podoabe de flori săpate în piatră.

În fața acestei peșteri-mormânt, mi-a venit iarăși în gând istoria Patimilor Mântuitorului. M-am gândit cum L-au părăsit pe Domnul învățăceii Lui. Am plâns în fața acestei peșteri, gândindu-mă că și eu L-am părăsit pe Domnul când trebuia să-L mărturisesc. Am suspinat gândindu-mă că și viața mea este plină cu astfel de peșteri în care am fugit și m-am ascuns de mărturisirea Domnului, ca să nu mi se întâmple ceva.

În fața peșterii în care s-au ascuns Apostolii pe vremea cât au ținut Patimile Mântuitorului, mă gândesc: de câte ori ne ascundem și fugim și noi, temându-ne să-L mărturisim pe Domnul! Din fața acestei peșteri, eu strig cititorilor acestei cărți: Mărturisiți-L pe Domnul cu viața și faptele voastre!... Mărturisiți-L pe Domnul, orice ar fi să vi se întâmple!