La Mormântul lui Absalom, fiul lui David

Înaintând în sus pe Vale, la Chedron, iată, se iveşte în faţa noastră Mormântul lui Absalom, un fiu al împăratului şi proorocului David. Dăm pe pagina următoare chipul acestui mormânt. Este acesta o criptă foarte măreaţă şi mişcătoare. A fost făcută cu atâta meşteşug, că dăinuieşte de mii şi mii de ani. Cripta a fost tăiată şi cioplită într-o stâncă întreagă, care se vede şi acum la spatele ei. Fundamentul criptei, cam de la jumătate în jos, e însăşi stânca, cioplită şi împodobită cu coloane săpate tot în piatra stâncii. Peste această temelie, de la jumătate în sus, se ridică zid din piatră mare, cioplită. Deasupra, zidul are o formă rotundă, ca o cupolă, iar vârful ei, ca un vas de flori. Cripta e de 6 metri de lungă, 6 metri de lată şi 6 metri şi jumătate de înaltă. Înăuntru e un loc gol de 2 metri pătraţi.

Cripta aparţine evreilor.

Biblia spune că această criptă a fost clădită de însuşi Absalom. „Pe când trăia, Absalom şi-a ridicat un stâlp de aducere aminte în Valea Împăratului. Căci zicea: «N-am fii prin care să se poată păstra aducerea-aminte a numelui meu»; şi a pus numele său stâlpului, care şi azi se numeşte Stâlpul lui Absalom” (2 Sam 18, 18).

În jurul criptei se vede o turmă de oi, un soi de Palestina, cu coada groasă şi urechile lungi, lăbărţate. Se văd şi doi beduini - un bărbat şi o femeie - stând de vorbă, în portul lor. Arborii ce se văd sunt măslini.

Absalom era fiul lui David împăratul. Îndemnat de trufie şi îngâmfare, s-a revoltat cu război contra lui David, tatăl său.

În lupta aceasta, Absalom a fost bătut. Voind să fugă, i s-a agăţat părul capului în ramurile unui stejar şi Ioab, un ostaş al lui David, l-a omorât cu suliţa (2 Sam 18).

Biruinţa lui David s-a schimbat în jale şi plângere. David, tatăl, a plâns cu amar moartea fiului său Absalom.

La „Mormântul Apostolilor”

În Valea Chedron mai sunt încă multe de văzut. Nu departe de cripta lui Absalom este un alt mormânt, iarăşi vechi, săpat de asemenea în stâncă de piatră. Dăm mai jos chipul acestui mormânt, văzut în faţa intrării. I se zice „Mormântul Apostolilor”, întrucât tradiţia spune că pe vremea Mântuitorului aici era o peşteră în care s-au ascuns opt Apostoli după prinderea Mântuitorului în Grădina Ghetsimani. Că ar fi şi îngropat aici vreun Apostol nu se ştie. Mormântul e săpat în stâncă. Deasupra, la intrare, are podoabe de flori săpate în piatră.

În faţa acestei peşteri-mormânt, mi-a venit iarăşi în gând istoria Patimilor Mântuitorului. M-am gândit cum L-au părăsit pe Domnul învăţăceii Lui. Am plâns în faţa acestei peşteri, gândindu-mă că şi eu L-am părăsit pe Domnul când trebuia să-L mărturisesc. Am suspinat gândindu-mă că şi viaţa mea este plină cu astfel de peşteri în care am fugit şi m-am ascuns de mărturisirea Domnului, ca să nu mi se întâmple ceva.

În faţa peşterii în care s-au ascuns Apostolii pe vremea cât au ţinut Patimile Mântuitorului, mă gândesc: de câte ori ne ascundem şi fugim şi noi, temându-ne să-L mărturisim pe Domnul! Din faţa acestei peşteri, eu strig cititorilor acestei cărţi: Mărturisiţi-L pe Domnul cu viaţa şi faptele voastre!... Mărturisiţi-L pe Domnul, orice ar fi să vi se întâmple!