La o îngropăciune
Traian Dorz - Cântări Luptătoare
Peste sicriu-n care-nchidem poate veşnic
o sfântă prietenie crescută-n lovituri
îmi plânge-ndurerarea cu lacrimi ca pe sfeşnic
răşina bietei inimi cu mii de tăieturi.
Pătrunsu-mi-a durerea adânc la rădăcină
ca gura de secure în trunchiul de stejar
şi doare dezbinarea, o frate de tulpină,
căci ne-a-nfrăţit odată acelaşi unic jar.
Sub lespedea uitării de-acum se-nmormântează
un drum din cale-afară de sfânt şi de frumos
iar sufletele noastre de el se depărtează
în sus luând-o unul, iar celălalt în jos.
Dar îţi aduc aminte când dragostea se curmă
şi rupem unitatea, cu vină, amândoi:
- bănuţii amintirii îngroapă-ţi-i în urmă
să-ţi mai plăteşti vreodată cărarea înapoi.