La „Poarta Damascului”

Precum am scris la vremea potrivită, Ierusalimul e și azi înconjurat de jur-împrejur cu ziduri de cetate, cu rămășițe din vechile ziduri ale Ierusalimului.

În aceste ziduri, Ierusalimul are și azi șapte porți. Una din aceste porți e așa-numita „Poarta Damascului”, poarta ce deschide drumul ce duce spre Damasc. Această poartă e în partea de miazănoapte a Ierusalimului și e singura poartă din nordul orașului. Își păstrează și azi locul și forma ce le-a avut în vechime. Dăm mai jos chipul acestei porți. Se numește această poartă și „Poarta turnurilor”, deoarece zidul Ierusalimului din partea aceasta are o mulțime de turnuri și turnulețe. În stânga și în dreapta porții sunt zidurile Ierusalimului. Poarta are o înfățișare veche și măreață.

Stând lângă această poartă, mă gândesc că temeliile ei au văzut pe Mântuitorul. Stând lângă această poartă, mă gândesc la istoria cu întoarcerea lui Saul din Tars. Pe această poartă a plecat Saul la Damasc să aducă legați în lanțuri pe creștinii de acolo. Pe această poartă a plecat Saul ca un prigonitor al Domnului și tot pe această poartă s-a întors ca un „om nou”, ca un om schimbat, ca un Apostol și vestitor al Domnului.

Stând aici lângă zidul care a văzut schimbarea lui Saul, mă gândesc ce înțeles adânc și plin de învățătură este în această schimbare. Și noi suntem niște Sauli care alergăm pe drumul Damascului păcatelor. Purtăm nume frumoase de creștini, dar facem fapte de păgâni. Din acest drum al pieirii sufletești trebuie să ne oprim și să ne schimbăm, ca Saul.

După întâlnirea cu Mântuitorul, în viața lui Saul s-a petrecut o schimbare din temelie. Viața lui deodată s-a rupt în două: una trăită contra Domnului și alta pentru Domnul; una de prigonire a Domnului și alta de lucru și de jertfă pentru Domnul. Acesta e și azi semnul că cineva L-a aflat cu adevărat pe Domnul: când în viața lui se petrece o mare schimbare, ca în viața lui Saul. Puterea Evangheliei tocmai în aceasta se arată: ea schimbă dintr-odată pe om. Din oameni prăpădiți, bețivi, pătimași, ea dospește dintr-odată aluat nou, oameni noi, oameni schimbați de care se miră semenii.

Puterea Evangheliei și credința cea vie tocmai în aceasta se arată: într-o schimbare din temelie a vieții celei păcătoase, într-o viață nouă, îngenuncheată cu totul la picioarele Crucii. O credință cu care umbli să slujești la doi domni - și lui Dumnezeu, și lui Mamona - nu poate fi o credință vie și mântuitoare. Și dracii cred în Dumnezeu și se cutremură de Numele Lui, numai că purtările nu și le schimbă. Saul și-a schimbat nu numai numele, ci și purtările și toată viața lui. Întâlnirea cea adevărată cu Mântuitorul trebuie să ne dea și nouă alți ochi și altă vedere, altă minte și alte cugete, altă gură și alte vorbe, alte picioare și alte umblări...

Aceste gânduri îmi vin în minte stând aici la Ierusalim, lângă zidul din Poarta Damascului, care a văzut schimbarea lui Saul în Pavel.