La poarta ta...
Traian Dorz - Cântarea Cântărilor mele
La poarta ta bat azi îndurerate
a dragostei duioase stăruinți
cu lacrima tăcerii-nduioșate
din vremea primei noastre cunoștinți.
Adu-ți aminte, o adu-ți aminte
de-ntâiul har, de dragostea dintâi
de fericirea fără de cuvinte
ce te ținea mereu să mai rămâi.
Când ușa ta Mi-era mereu deschisă,
când rugăciunea ta veghea pe prag,
când ochii tăi purtând lumina-nscrisă
însenina cântările de drag.
Adu-ți aminte zilele acelea,
- și uită-te la starea ta de-acum
când stau și bat, când lacrimile Mele
la poarta ta închisă cad în drum!
Deschide-Mi iar, deschide-acea-ncăpere
în care-ardea iubirea ta demult
iubirea ta, Iubirea Mea o cere
mai fă-Mă iar ca glasul să-ți ascult.
Iubirea Mea răsară neschimbată
cu mai mult dor te cheamă înapoi,
iubirile ce-au fost unite-odată
se caută cu mai multă sete-apoi.
Deschide-I iarăși Celui care bate,
deschide-i iarăși dragostei fierbinți
deschide-mpărtășirilor curate
din vremea-ntâiei noastre cunoștinți.