La poarta ta...
Traian Dorz - Cântarea Cântărilor mele
La poarta ta bat azi îndurerate
a dragostei duioase stăruinţi
cu lacrima tăcerii-nduioşate
din vremea primei noastre cunoştinţi.
Adu-ţi aminte, o adu-ţi aminte
de-ntâiul har, de dragostea dintâi
de fericirea fără de cuvinte
ce te ţinea mereu să mai rămâi.
Când uşa ta Mi-era mereu deschisă,
când rugăciunea ta veghea pe prag,
când ochii tăi purtând lumina-nscrisă
însenina cântările de drag.
Adu-ţi aminte zilele acelea,
- şi uită-te la starea ta de-acum
când stau şi bat, când lacrimile Mele
la poarta ta închisă cad în drum!
Deschide-Mi iar, deschide-acea-ncăpere
în care-ardea iubirea ta demult
iubirea ta, Iubirea Mea o cere
mai fă-Mă iar ca glasul să-ţi ascult.
Iubirea Mea răsară neschimbată
cu mai mult dor te cheamă înapoi,
iubirile ce-au fost unite-odată
se caută cu mai multă sete-apoi.
Deschide-I iarăşi Celui care bate,
deschide-i iarăşi dragostei fierbinţi
deschide-mpărtăşirilor curate
din vremea-ntâiei noastre cunoştinţi.