Bolnav de iubire
Traian Dorz - Cântarea Cântărilor mele
Bolnav de iubire şi zdrobit de jale
am pornit pe drumuri lungi a Te găsi
să-Ţi sărut cu lacrimi urma Urmei Tale
şi măcar odată Faţa a-Ţi privi.
Ţi-am greşit Isuse, mi-am călcat cuvântul
Ţi-am trădat iubirea, sunt un lepădat
dar azi sunt în stare să-nconjur pământul
să sărut obrazul care L-am scuipat.
Unde-ai mers? o, unde ai plecat Tu oare,
sfâşie căinţa sufletul meu tot
risipesc pe drumuri lacrime amare,
e pustiu şi-s singur, Doamne nu mai pot.
Viaţa mi-e zdrobită, iar în jur haine
urlă numai fiare groază şi fiori
şi-a înfipt Durerea mii de colţi în mine...
- iată Doamne plata celor trădători!
Vai, sunt gol şi singur şi privesc cu jale
stârvul pentru care eu Te-am părăsit
n-am pus preţ pe harul ascultării Tale
şi-azi mi-e-ntregul suflet ars şi pustiit.
Am crezut iubirea ceva de vânzare
anii-atâtor jertfe i-am pierdut din gând
Scumpa mea Comoară, n-am putut fi-n stare
s-o plătesc cu sânge, dar să nu mi-o vând.
Am crezut că astfel va-nceta odată
zbuciumul şi lupta cu răniri de jar,
am zis: DA, iar astăzi viaţa mi-e-ncleştată
de-nmiite cazne, zbucium şi amar...
Mâinile ispitei negre şi haine
vălul curăţiei crud mi-au sfâşiat
şi-aruncară-n tină sufletul din mine
- ce-am făcut cu Tine, Darul meu Curat!
Unde-i curăţia mea de altădată,
unde-i frumuseţea limpezii priviri,
unde-i fericirea sfântă şi curată
din înfiorarea primei ei iubiri?
Unde eşti iubirea mea de-ntâia oară,
legănată-n lacrimi şi trezită-n cânt?
- Azi trecută-i lupta, azi e pace-afară
dar în suflet plânge cel mai drag mormânt.
Ah, Te caut pe drumuri noaptea printre sate
pe-unde-au dus odată farmec paşii Tăi,
dar nu-i nimeni-nimeni, numai în cetate
latră tot aceiaşi câini flămânzi şi răi.
Nu mai cântă câmpu-n zumzet de albine
zorii sunt departe, cerul e-nnorat
depărtări şi veacuri mă despart de Tine...
- Oare-aşa-i răsplata celor ce-au trădat?
O, de se mai poate să-mi primeşti fierbinte
lacrima căinţei, plânsul meu amar
din acel tezaur ce-am avut nainte
Îţi mai cer Isuse o fărâmă doar:
Fă măcar odată să-Ţi mai văd privirea
ca să ştiu că totuşi nu m-ai lepădat
că în al Tău Suflet n-a-ncetat iubirea
- să Te aflu iarăşi unde Te-am lăsat!