Bolnav de iubire
Traian Dorz - Cântarea Cântărilor mele
Bolnav de iubire și zdrobit de jale
am pornit pe drumuri lungi a Te găsi
să-Ți sărut cu lacrimi urma Urmei Tale
și măcar odată Fața a-Ți privi.
Ți-am greșit Isuse, mi-am călcat cuvântul
Ți-am trădat iubirea, sunt un lepădat
dar azi sunt în stare să-nconjur pământul
să sărut obrazul care L-am scuipat.
Unde-ai mers? o, unde ai plecat Tu oare,
sfâșie căința sufletul meu tot
risipesc pe drumuri lacrime amare,
e pustiu și-s singur, Doamne nu mai pot.
Viața mi-e zdrobită, iar în jur haine
urlă numai fiare groază și fiori
și-a înfipt Durerea mii de colți în mine...
- iată Doamne plata celor trădători!
Vai, sunt gol și singur și privesc cu jale
stârvul pentru care eu Te-am părăsit
n-am pus preț pe harul ascultării Tale
și-azi mi-e-ntregul suflet ars și pustiit.
Am crezut iubirea ceva de vânzare
anii-atâtor jertfe i-am pierdut din gând
Scumpa mea Comoară, n-am putut fi-n stare
s-o plătesc cu sânge, dar să nu mi-o vând.
Am crezut că astfel va-nceta odată
zbuciumul și lupta cu răniri de jar,
am zis: DA, iar astăzi viața mi-e-ncleștată
de-nmiite cazne, zbucium și amar...
Mâinile ispitei negre și haine
vălul curăției crud mi-au sfâșiat
și-aruncară-n tină sufletul din mine
- ce-am făcut cu Tine, Darul meu Curat!
Unde-i curăția mea de altădată,
unde-i frumusețea limpezii priviri,
unde-i fericirea sfântă și curată
din înfiorarea primei ei iubiri?
Unde ești iubirea mea de-ntâia oară,
legănată-n lacrimi și trezită-n cânt?
- Azi trecută-i lupta, azi e pace-afară
dar în suflet plânge cel mai drag mormânt.
Ah, Te caut pe drumuri noaptea printre sate
pe-unde-au dus odată farmec pașii Tăi,
dar nu-i nimeni-nimeni, numai în cetate
latră tot aceiași câini flămânzi și răi.
Nu mai cântă câmpu-n zumzet de albine
zorii sunt departe, cerul e-nnorat
depărtări și veacuri mă despart de Tine...
- Oare-așa-i răsplata celor ce-au trădat?
O, de se mai poate să-mi primești fierbinte
lacrima căinței, plânsul meu amar
din acel tezaur ce-am avut nainte
Îți mai cer Isuse o fărâmă doar:
Fă măcar odată să-Ți mai văd privirea
ca să știu că totuși nu m-ai lepădat
că în al Tău Suflet n-a-ncetat iubirea
- să Te aflu iarăși unde Te-am lăsat!