Lângă Poarta Veșniciei
Traian Dorz - Porțile Veșniciei
Lângă Poarta Veșniciei îmi pun faptele-n cântar
dar oricât mi-au fost de bune, astăzi fără preț îmi par.
Doamne, cum să cred prin fapte
c-aș intra-n Cetatea Ta
numai harul, numai harul
singur e salvarea mea!
Iată din belșugul pâinii ce mi-ai dat-o ne-ncetat
câtă mi-am oprit-o mie, iar la alții câtă-am dat!
Iată din iertarea multă care-am tot primit-o eu
ce ușor mi-am dat-o mie iar la alții cât de greu!
Iată, din blândețea dulce care-ntruna am primit
cât de larg am fost cu mine, iar cu alții ce zgârcit!
Și din marea-mi datorie, chiar puținul ce l-am dat
Doamne, cât e cu mândrie și cu laude-ntinat!