Lasă-te de sudalmă! (2)

Dar ca să te poţi lăsa, curăţă mai întâi fântâna (inima)

Inima omului este ca un izvor, ca o fântână din care iese şi apa cea bună şi apa cea rea; şi cele bune şi cele rele - aşa după cum fântâna e curată sau necurată. În acest înţeles, zicea şi Mântuitorul: că din inima oamenilor ies gândurile cele rele: preacurviile, uciderile, furtişagurile, lăcomiile, vicleşugurile, înşelăciunile, hula, trufia, nebunia (Marcu 7, 22-23).

Între relele care ies din inimă, iată acolo este înşirată şi hula şi nebunia sudălmii. În inimă, acolo este şi cuibul şi izvorul sudălmii. Iar gura este numai ţeava care dă drumul la apa cea otrăvită, la sudalmă, la păcat.

Deci dacă vrei să te laşi de sudalmă - apoi du-te la izvorul sudălmii; la inimă şi înţarcă răul din acest izvor, altcum n-ai făcut nimic.

Dacă vrei să te laşi de sudalmă, apoi curăţă mai întâi fântâna inimii şi apoi, cu de la sine va înceta şi sudalma.

A încerca să te laşi de sudalmă fără să cureţi fântâna inimii, înseamnă tot atât ca şi când ai vrea să cureţi o fântână otrăvită reparând numai ţeava fântânii. Oricât ai umbla să-ţi repari ţeava gurii şi să o opreşti de la sudalmă - prin ea va curge mereu sudalma câtă vreme înăuntru, inima ta este o fântână otrăvită. Curăţă fântâna! Curăţă inima şi atunci îndată va înceta sudalma.

Iar inima se poate curăţi şi tămădui cu un leac minunat pe care ni l-a lăsat Însuşi Mântuitorul prin cuvintele: Iată Eu stau la uşă şi bat; de va auzi cineva şi va deschide, voi intra la el şi voi cina cu el şi el cu Mine (Apoc. 3, 20).

Domnul bate la uşa inimii tale şi vrea să intre în inima ta. Lasă-L să intre. Cheamă-L să intre. Şi inima ta îndată se va curăţa de toată necurăţia şi se va preface într-o fântână plină cu apă vie.

Şi sudalma va dispărea îndată şi pentru totdeauna din gura ta, din casa ta şi din viaţa ta.