Lauda și meritul
Traian Dorz - Calea Bunului Urmaș
1 - Ce frumoase sunt laudele gurii noastre cu înaintașii noștri cei credincioși, viteji și mari. Dar oare laudele lor cu noi cum ar fi, dacă le-am putea auzi din gura lor?
Desigur este pentru noi o mare cinste că avem astfel de părinți și de înaintași. Dar oare pentru ei poate fi cu adevărat o cinste că au astfel de fii și de urmași?
O, dacă s-ar putea lăuda și ei cu noi, cum ne-am putea lăuda noi cu ei!
2 - Multe sfaturi și îndrumări aude omul în viața lui - bune și rele
mulți învățători și prieteni are omul în viața lui - și buni și răi
dar binele este numai Unul Singur, după cum tot unul singur este și răul.
Iar omul are de la Dumnezeu atât priceperea cât și voința liberă,
ca să poată alege pe care vrea din aceste două
- și din acești doi.
3 - Faptele - și nu numai vorbele sunt dovada originii cuiva, dovada din cine și din ce se trage el.
Faptele - și numai actele îl arată pe fiecare om al cui este el și din cine este născut.
Acestea spun adevărul, cum despre un pom numai frunza și roadele sunt dovada adevărată a valorii lui.
4 - Cine este din Dumnezeu, este fiul lui Dumnezeu, dar dovada că este sunt mărturiile faptelor sale, roade ale Duhului Sfânt.
Aducerea acestor roade, este voia lui Dumnezeu.
Iar cine nu face voia lui Dumnezeu, adică roadele Duhului Sfânt, acela este un fățarnic care zice dar nu face (Matei 23, 3).
5 - Nu există un om care să facă un mai mare rău Numelui și Lucrării lui Dumnezeu ca omul fățarnic, care zice, care tot zice... dar nu face.
Care tot predică altora, dar nu face niciodată el însuși ce spune.
Viața lui rămâne tot mai departe și mereu tot mai străină de ceea ce predică el cu gura.
Acești oameni tot ce pare că zidesc cu o mână, dărâmă cu zece.
6 - Adesea nu știi ce este mai bine să faci când întâlnești pe un om prefăcut, să-l alungi pe el din casă, ori să pleci tu.
Ei nu au nici frică de Dumnezeu ca să facă ce zic cu gura lor
și n-au nici rușine ca să nu zică cu gura lor ceea ce nu fac.
Nici respectul față de Adevăr ca să tacă ce nu cred.
Nici bunul simț față de Dreptate ca să facă ce nu tac.
7 - Oricum de repede ar umbla cei mincinoși - ei nu pot ajunge prea departe până ce sunt ajunși și prinși din urmă de rușine.
Cu cât mai repede se petrec aceste lucruri, cu atât mai bine pentru cei care îi cred și îi urmează.
Și cu cât se petrece mai târziu, cu atât mai rău chiar de ei înșiși.
8 - Pe un rob al lui Dumnezeu, adevărul totdeauna îl bucură, căci el este un fiu al adevărului.
Un credincios adevărat nu urăște adevărul și nu luptă contra lui nici chiar atunci când îl mustră și îl pedepsește fiindcă a greșit împotriva sa. După cum un fiu bun nu-și urăște părintele său care îl pedepsește pentru păcat ci dimpotrivă îl respectă și mai mult.
9 - Un rob al păcatului nu poate suferi niciodată adevărul fiindcă el este un fiu al minciunii. Și cu atât mai puțin nu poate iubi adevărul un astfel de om, fiindcă adevărul nu laudă nici un păcat.
Un rob al păcatului fuge după laude.
Un rob al adevărului - fuge de ele.
10 - Un rob al neprihănirii se întristează când trebuie să primească ceva de la alții, pentru sine. Și se bucură când are și poate să dea el altora.
Un rob al lăcomiei și al poftei se întristează când alții nu-i dă lui. Și se bucură când poate să nu dea el altora.
Din aceasta ne putem verifica fiecare pe noi înșine, ai cui robi suntem.
11 - Un rob al Luminii se bucură când i se arată o greșeală ca să și-o îndrepte, fiindcă iubește curăția lui Hristos și dorește frumusețea conștiinței Sale.
Un rob al întunericului se supără când i se arată păcatul și nu dorește să se îndrepte, fiindcă se iubește pe sine însuși și se complace în păcat, ca într-un culcuș cald și leneș.
12 - Cei care trăiesc în păcat, urăsc adevărul și otrăvesc dragostea fiindcă adevărul este totdeauna împotriva mândriei lor, iar dragostea le osândește lenevia lor.
Iar cine lucrează astfel Îl omoară totdeauna pe Hristos în ei înșiși. Și după aceea umblă mereu să-L omoare și în alții.
Acesta este ucigașul cel mai fioros.
13 - Oamenii cei lesne-crezători sunt înșelați totdeauna, fiindcă ei stau să asculte fermecați la toate vorbele mincinoase ale înșelătorului - și nu știu să privească niciodată la faptele lui și la urmările lor.
Priviți totdeauna, ce rod este sub frunză.
Ce conținut sub etichetă
și mai ales ce fapte sunt sub vorbe.
14 - Înșelătorul este gata să-și ucidă chiar și pe binefăcătorul lui cel mai apropiat, numai să-și ajungă scopul ambiției lui, urmărit de trufia și răutatea sa.
Nu are diavolul o unealtă mai ticăloasă pentru scopurile sale decât pe omul ambițios și trufaș.
Iuda avea tocmai un astfel de caracter blestemat.
15 - Omul cu caracter blestemat și-a pierdut tot ce era uman în el și a devenit un demon, o creatură a diavolului, fiind în stare de aceleași crime și nelegiuiri ca și tatăl său diavolul, care l-a schimonosit astfel făcându-l după chipul său.
16 - Cuvântul Domnului este atât de limpede și deslușit, cum este pâinea și apa cea curată. Cum este aerul, cum este lumina.
Pe care toți le cunosc și se hrănesc din ele.
Oricine se amestecă în acestea le tulbură și le strică. Ele vin curate de la Dumnezeu. Și așa sunt și Cuvintele Lui.
O, lumea aceasta și veacul acesta care poluează totul!
17 - Cuvintele Domnului sunt plăcute și dulci, cum este bucuria, cum este cântarea, cum este harul, - pe care toți le simt, le doresc și le gustă cu nesaț.
Sunt așa cum este Adevărul sau Iubirea, sau Duhul, pe care toți le înțeleg chiar dacă nu le ascultă. Și toți le respectă chiar dacă nu le au.
18 - Mântuitorul spune: De aceea nu puteți înțelege Cuvântul Meu, pentru că nu puteți asculta, pentru că nu doriți să-L împliniți.
Pentru că nu poți nici să înțelegi cu mintea ceea ce nu poți asculta cu inima.
19 - Dacă numai citești Biblia, sau numai o auzi, sau numai o predici altora - dar fără să te cutremuri și s-o trăiești cu faptele tale -
atunci nici n-ai s-o poți înțelege niciodată în adâncimea ei neschimbată - ci ai s-o vezi mereu numai la suprafață în interpretările ei schimbătoare.
Și așa este tocmai ceea ce nu este ea.
20 - Dacă mergi la biserică și la adunare dar nu ești atent
dacă în timp ce se propovăduiește Cuvântul - nu asculți cu grijă ci vorbești cu alții, sau dormi, sau umbli pe afară sau te miști nepăsător,
sau te gândești la mâncare ori la apă
- atunci nici nu vei auzi nici nu vei înțelege nimic.
Cuvântul va trece pe lângă tine și Se va ascunde de tine, străin și vrăjmaș
așa cum ești și tu față de El.
Dumnezeu să nu te lase așa.
Amin.