Lauda şi meritul
Traian Dorz - Calea Bunului Urmaș
1 - Ce frumoase sunt laudele gurii noastre cu înaintaşii noştri cei credincioşi, viteji şi mari. Dar oare laudele lor cu noi cum ar fi, dacă le-am putea auzi din gura lor?
Desigur este pentru noi o mare cinste că avem astfel de părinţi şi de înaintaşi. Dar oare pentru ei poate fi cu adevărat o cinste că au astfel de fii şi de urmaşi?
O, dacă s-ar putea lăuda şi ei cu noi, cum ne-am putea lăuda noi cu ei!
2 - Multe sfaturi şi îndrumări aude omul în viaţa lui - bune şi rele
mulţi învăţători şi prieteni are omul în viaţa lui - şi buni şi răi
dar binele este numai Unul Singur, după cum tot unul singur este şi răul.
Iar omul are de la Dumnezeu atât priceperea cât şi voinţa liberă,
ca să poată alege pe care vrea din aceste două
- şi din aceşti doi.
3 - Faptele - şi nu numai vorbele sunt dovada originii cuiva, dovada din cine şi din ce se trage el.
Faptele - şi numai actele îl arată pe fiecare om al cui este el şi din cine este născut.
Acestea spun adevărul, cum despre un pom numai frunza şi roadele sunt dovada adevărată a valorii lui.
4 - Cine este din Dumnezeu, este fiul lui Dumnezeu, dar dovada că este sunt mărturiile faptelor sale, roade ale Duhului Sfânt.
Aducerea acestor roade, este voia lui Dumnezeu.
Iar cine nu face voia lui Dumnezeu, adică roadele Duhului Sfânt, acela este un făţarnic care zice dar nu face (Matei 23, 3).
5 - Nu există un om care să facă un mai mare rău Numelui şi Lucrării lui Dumnezeu ca omul făţarnic, care zice, care tot zice... dar nu face.
Care tot predică altora, dar nu face niciodată el însuşi ce spune.
Viaţa lui rămâne tot mai departe şi mereu tot mai străină de ceea ce predică el cu gura.
Aceşti oameni tot ce pare că zidesc cu o mână, dărâmă cu zece.
6 - Adesea nu ştii ce este mai bine să faci când întâlneşti pe un om prefăcut, să-l alungi pe el din casă, ori să pleci tu.
Ei nu au nici frică de Dumnezeu ca să facă ce zic cu gura lor
şi n-au nici ruşine ca să nu zică cu gura lor ceea ce nu fac.
Nici respectul faţă de Adevăr ca să tacă ce nu cred.
Nici bunul simţ faţă de Dreptate ca să facă ce nu tac.
7 - Oricum de repede ar umbla cei mincinoşi - ei nu pot ajunge prea departe până ce sunt ajunşi şi prinşi din urmă de ruşine.
Cu cât mai repede se petrec aceste lucruri, cu atât mai bine pentru cei care îi cred şi îi urmează.
Şi cu cât se petrece mai târziu, cu atât mai rău chiar de ei înşişi.
8 - Pe un rob al lui Dumnezeu, adevărul totdeauna îl bucură, căci el este un fiu al adevărului.
Un credincios adevărat nu urăşte adevărul şi nu luptă contra lui nici chiar atunci când îl mustră şi îl pedepseşte fiindcă a greşit împotriva sa. După cum un fiu bun nu-şi urăşte părintele său care îl pedepseşte pentru păcat ci dimpotrivă îl respectă şi mai mult.
9 - Un rob al păcatului nu poate suferi niciodată adevărul fiindcă el este un fiu al minciunii. Şi cu atât mai puţin nu poate iubi adevărul un astfel de om, fiindcă adevărul nu laudă nici un păcat.
Un rob al păcatului fuge după laude.
Un rob al adevărului - fuge de ele.
10 - Un rob al neprihănirii se întristează când trebuie să primească ceva de la alţii, pentru sine. Şi se bucură când are şi poate să dea el altora.
Un rob al lăcomiei şi al poftei se întristează când alţii nu-i dă lui. Şi se bucură când poate să nu dea el altora.
Din aceasta ne putem verifica fiecare pe noi înşine, ai cui robi suntem.
11 - Un rob al Luminii se bucură când i se arată o greşeală ca să şi-o îndrepte, fiindcă iubeşte curăţia lui Hristos şi doreşte frumuseţea conştiinţei Sale.
Un rob al întunericului se supără când i se arată păcatul şi nu doreşte să se îndrepte, fiindcă se iubeşte pe sine însuşi şi se complace în păcat, ca într-un culcuş cald şi leneş.
12 - Cei care trăiesc în păcat, urăsc adevărul şi otrăvesc dragostea fiindcă adevărul este totdeauna împotriva mândriei lor, iar dragostea le osândeşte lenevia lor.
Iar cine lucrează astfel Îl omoară totdeauna pe Hristos în ei înşişi. Şi după aceea umblă mereu să-L omoare şi în alţii.
Acesta este ucigaşul cel mai fioros.
13 - Oamenii cei lesne-crezători sunt înşelaţi totdeauna, fiindcă ei stau să asculte fermecaţi la toate vorbele mincinoase ale înşelătorului - şi nu ştiu să privească niciodată la faptele lui şi la urmările lor.
Priviţi totdeauna, ce rod este sub frunză.
Ce conţinut sub etichetă
şi mai ales ce fapte sunt sub vorbe.
14 - Înşelătorul este gata să-şi ucidă chiar şi pe binefăcătorul lui cel mai apropiat, numai să-şi ajungă scopul ambiţiei lui, urmărit de trufia şi răutatea sa.
Nu are diavolul o unealtă mai ticăloasă pentru scopurile sale decât pe omul ambiţios şi trufaş.
Iuda avea tocmai un astfel de caracter blestemat.
15 - Omul cu caracter blestemat şi-a pierdut tot ce era uman în el şi a devenit un demon, o creatură a diavolului, fiind în stare de aceleaşi crime şi nelegiuiri ca şi tatăl său diavolul, care l-a schimonosit astfel făcându-l după chipul său.
16 - Cuvântul Domnului este atât de limpede şi desluşit, cum este pâinea şi apa cea curată. Cum este aerul, cum este lumina.
Pe care toţi le cunosc şi se hrănesc din ele.
Oricine se amestecă în acestea le tulbură şi le strică. Ele vin curate de la Dumnezeu. Şi aşa sunt şi Cuvintele Lui.
O, lumea aceasta şi veacul acesta care poluează totul!
17 - Cuvintele Domnului sunt plăcute şi dulci, cum este bucuria, cum este cântarea, cum este harul, - pe care toţi le simt, le doresc şi le gustă cu nesaţ.
Sunt aşa cum este Adevărul sau Iubirea, sau Duhul, pe care toţi le înţeleg chiar dacă nu le ascultă. Şi toţi le respectă chiar dacă nu le au.
18 - Mântuitorul spune: De aceea nu puteţi înţelege Cuvântul Meu, pentru că nu puteţi asculta, pentru că nu doriţi să-L împliniţi.
Pentru că nu poţi nici să înţelegi cu mintea ceea ce nu poţi asculta cu inima.
19 - Dacă numai citeşti Biblia, sau numai o auzi, sau numai o predici altora - dar fără să te cutremuri şi s-o trăieşti cu faptele tale -
atunci nici n-ai s-o poţi înţelege niciodată în adâncimea ei neschimbată - ci ai s-o vezi mereu numai la suprafaţă în interpretările ei schimbătoare.
Şi aşa este tocmai ceea ce nu este ea.
20 - Dacă mergi la biserică şi la adunare dar nu eşti atent
dacă în timp ce se propovăduieşte Cuvântul - nu asculţi cu grijă ci vorbeşti cu alţii, sau dormi, sau umbli pe afară sau te mişti nepăsător,
sau te gândeşti la mâncare ori la apă
- atunci nici nu vei auzi nici nu vei înţelege nimic.
Cuvântul va trece pe lângă tine şi Se va ascunde de tine, străin şi vrăjmaş
aşa cum eşti şi tu faţă de El.
Dumnezeu să nu te lase aşa.
Amin.