Locul rămas gol

Vorbirea fratelui Traian Dorz la adunarea de priveghere a fratelui Ioan Tăbăcaru de la Hunedoara (octombrie 1988) și rugăciunea de la o comemorare a sa (noiembrie 1988)

(...) Că nu numai după aceste lucruri trebuie să alergăm, că nu numai cu pâine [va trăi omul], cu această pâine de care avem zilnic nevoie fiecare dintre noi și pe care Dumnezeu o dă și celui drept, și celui nedrept, și celui credincios, și celui necredincios; nu pentru meritul nostru, ci pentru bunătatea lui Dumnezeu. Nu numai pentru această pâine ni s-a spus nouă că trebuie să alergăm. Căci Mântuitorul a spus: „Adevărat, adevărat vă spun: nu numai cu pâine trăiește omul, ci cu tot Cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu”.

Să ne deprindem, să alergăm și să ostenim și pentru această pâine, care este Cuvântul lui Dumnezeu. Și să ostenim mai mult pentru aceasta ar trebui. De ce? Pentru că și câștigarea sau bucuria de cealaltă pâine depinde de felul cum alergăm noi și căutăm pâinea aceasta pe care o dă Cuvântul lui Dumnezeu ca hrana sufletului nostru.

Așa că, fraților și surorilor, bine faceți dacă vă puneți deoparte un ceas, două pe săptămână - nu numai duminica -, să vă întâlniți... să ne întâlnim unii cu ceilalți și să ne îndemnăm unii pe alții din Sfântul Cuvânt al lui Dumnezeu, care este hrana sufletului nostru și puterea, și tăria vieții noastre. Că dacă noi alergăm după această pâine, Dumnezeu ne-o binecuvântează și pe cealaltă. Și nici un credincios al Domnului care întâi, în primul rând, a pus Cuvântul lui Dumnezeu și alergarea după el, nici un astfel de credincios n-a rămas flămând nici de cealaltă pâine.

Dumnezeu ne-o dă; mai neagră, mai albă, mai moale, mai uscată, mai multă sau mai puțină. Dar nu de cantitatea pâinii sau de calitatea ei depinde puterea și hrana, ci de binecuvântarea pe care o dă Dumnezeu și o pune Dumnezeu în bucățica pentru care Îi mulțumești Lui așa cum este. Pentru că este scris: „Nu avuția îmbogățește, ci binecuvântarea lui Dumnezeu”. Nu cantitatea și calitatea hranei ne satură, ci puterea și binecuvântarea pe care o pune Dumnezeu în bucățica aceea de pâine pe care o primești cu mulțumire și pentru care Îi mulțumești cu lacrimi.

Am fost în multe locuri, la mulți. Feluri peste feluri de mâncări... Și odată le-am zis: Doamne, câte bunătăți aveți! Și au fost unii care-au zis: „Pot să fie... Nu simt nici o dulceață din ele”.

Am fost în case bogate... și mobilă, și lux, și idolași pe toate dulapurile. Le-am spus: Doamne, câte bogății aveți! „Pot să fie, zice, n-am nici o mulțumire din ele.” Da, pentru că mulțumirea și bunătatea, și dulceața n-o dau nici bogăția și mulțimea felurilor de mâncare și nici bogăția mobilelor și a covoarelor dintr-o casă. Ci o dă binecuvântarea lui Dumnezeu, când sufletul se apleacă cu smerenie și spune: „Gol am venit pe pământ și gol voi merge. Tot ceea ce mi-ai dat este darul Tău, Doamne, că de la Tine vine orice dar bun și desăvârșit, Părintele Luminilor, și mulțumesc pentru ele”. Și atunci Dumnezeu binecuvântează.

„Dar cine ia bine seama la tăria mâinii Tale, Doamne, și la urgia Ta așa cum se cuvine să se teamă de Tine? „Învață-ne, Doamne, să ne numărăm bine zilele, ca să căpătăm o inimă înțeleaptă. Întoarce-Te, Doamne. Până când zăbovești? Ai milă de robii Tăi. Satură-ne în fiecare dimineață de bunătatea Ta, Doamne, și toată ziua noastră, și toată viața ne vom bucura și ne vom veseli. Înveselește-ne, Doamne, măcar atâtea zile câte ne-ai smerit și măcar atâția ani câți am văzut nenorocirea. Să se arate robilor Tăi lucrarea Ta, Doamne, și slava Ta fiilor lor. Fie peste noi bunăvoința Domnului Dumnezeului nostru și întărește, Doamne, lucrarea mâinilor noastre. Da, Doamne, întărește lucrarea mâinilor noastre. Amin”.

E o rugăciune plină de conținut duhovnicesc pentru fiecare dintre noi. Dar cât de minunat începe rugăciunea aceasta a acestui mare om al lui Dumnezeu, rugăciunea lui [David]. El începe cu Dumnezeu și spune: „Domnul este locul nostru de adăpost. Domnul este mai-nainte de a fi munții, înainte de a fi lumea, înainte de a fi cea dintâi zi pe fața pământului”. Și El va rămâne până la urmă, Dumnezeu Atotputernic. Noi trecem prin fața Lui ca umbrele peste soare, ca norii peste soare. Ne ducem rând pe rând, generație după generație, om după om, neam după neam. Dumnezeu rămâne același. Norii se schimbă, soarele nu. Lucrurile se schimbă, vremurile se schimbă, Dumnezeu nu. El rămâne același pentru toți, să întărească și să binecuvânteze pe cei care cred în El și să dăruiască zilnic hrană și pace, și bucurie și sufletului, și trupului celor care-L caută. Și-n bunătatea Sa, poartă milă de toți.

Noi, pe lângă toate aceste lucruri pe care le vedem zilnic și de care ne alipim inima și gândurile prea mult, să nu uităm de acest lucru. Pentru că astea parcă sunt, dar nu-s; alea parcă nu-s, dar sunt. Ceea ce este veșnic, ceea ce este duhovnicesc, ceea ce este înalt, ceea ce este etern rămâne pentru totdeauna. Și în sufletele noastre Dumnezeu a pus această atragere spre aceste lucruri care rămân, care sunt veșnice.

Dar [pentru] aceste lucruri nu găsim niciodată, în lumea aceasta acum, un loc potrivit în care să le putem găsi și să le pătrundem, decât în adunarea Domnului. Oriunde te duci, de aceste lucruri e vorba tot mai puțin; și cu oameni care le iubesc te întâlnești tot mai rar. De aceea e atât de mare pierdere pentru lumea aceasta când un om binecuvântat de Dumnezeu se duce.

Am ales pentru seara aceasta două versete din scrierea prorocului Isaia, pe care am vrut să le citim împreună și despre care, dacă Domnul ajută, poate vom mai putea sta de vorbă câteva clipe în seara aceasta. Aceste două versete sunt scrise de profetul Isaia în capitolul 57, versetele 1 și 2. Le vom citi, ca să putem medita liniștiți la ele:

„Se duce cel neprihănit și nimănui nu-i pasă. Se duc oamenii de bine din lume și nimeni nu ia seama, nici nu ia aminte că din pricina răutății îi ia Dumnezeu pe cei neprihăniți. Ei intră în pace în groapa lor. Cel ce umblă pe drumul cel drept se odihnește în culcușul lui, pentru că Domnul îl binecuvântează”.

Am meditat la psalmul acesta și la locul din Isaia, gândindu-ne cum se duc frații noștri cei buni, frații noștri cei aleși, frații noștri cei statornici. Când luna mare se stinge, ce gol rămâne acolo și ce loc întunecat rămâne locul unde se stinge un soare, un luceafăr, o lumină a lui Dumnezeu de pe pământ.

Cuvântul spune cu tristețe: „Se duc cei neprihăniți și puțini iau seama la aceste lucruri”. Noi ne dăm seama de acest lucru pe măsură ce vedem cât de mare e și cât de trist e golul când un credincios, un om al lui Dumnezeu pleacă de undeva. Cum crește acolo puterea întunericului unde se stinge o lumină... Cum crește gheața și frigul unde se stinge un foc...

Și de aceea trebuie să ne rugăm mereu mai mult lui Dumnezeu, să nu-l ia niciodată pe un lucrător bun din mijlocul Lucrării Sale fără ca mai întâi să-i pregătească un schimb potrivit care să facă față obligațiilor de la care pleacă acest om și mai frumos, căci nevoile, trebuințele, lipsurile sunt din ce în ce mai mari.

Noi mulțumim lui Dumnezeu că încă avem în mijlocul nostru oameni plini de Duhul Sfânt și de credință. Datorită lor, Dumnezeu îi binecuvântează și pe ceilalți. Câtă vreme a fost în Sodoma un Lot, Dumnezeu a apărat toată cetatea din pricina lui. Când n-a mai fost Lot, un om credincios acolo, s-a prăbușit peste ei ploaia; nu de apă, ca la potop. De foc, ca la Sodoma. Și din cauza aceasta, atunci și-au dat ei seama ce a însemnat pentru ei un credincios singur în cetatea lor, când nu l-au mai avut.

Noi mulțumim lui Dumnezeu pentru că în mijlocul nostru încă sunt frați binecuvântați, surori binecuvântate, case binecuvântate în care Cuvântul lui Dumnezeu este primit și prețuit.

Mulțumim Domnului pentru că casa aceasta n-a rămas goală. Aici a rămas încă un suflet credincios și urmași credincioși care Îl iubesc pe Dumnezeu și au ascultat sfatul părintelui lor bun. A rămas casa binecuvântată și iată că ea este mereu plină de aceeași atmosferă curată și frumoasă pe care a inițiat-o acela care a plecat. Aici e Cuvântul lui Dumnezeu și rugăciunea. Aici este cântarea și dragostea fraților. Aici este părtășia și tot ceea ce este ceresc, pentru că este Hristos și sunt ai Lui.

Dorim din toată inima ca acest timp petrecut aici să-l trăim în prezența Domnului, cu toată frica și cutremurul sufletesc care ni se cere să-l avem de fiecare dată când ne apropiem de locul unde este Dumnezeu și unde se mărturisește Cuvântul Său cel sfânt.

Țara noastră a avut oameni binecuvântați. Biserica și credința noastră au avut oameni binecuvântați. Acești oameni binecuvântați au plecat sus la Domnul, dar au lăsat în urma lor un exemplu frumos pe care noi suntem datori și obligați să-l urmăm.

S-a dus fratele Ioan. Domnul să-l odihnească în împărăția Sa. A rămas însă locul acesta, mesajul acesta, adunarea aceasta binecuvântată, casa și această vreme binecuvântată în care noi de oricâte ori ne putem aduna. Aici a rămas Domnul și putem totdeauna veni la cântarea Lui, la Cuvântul Lui, la rugăciunea Lui, la adunarea Lui.

Să prețuim aceste lucruri. Și ori de câte ori vom avea ocazia, să lăsăm toate celelalte lucruri și să venim; că fără acelea vom rămâne pentru totdeauna, în curând, dar cu acestea, dacă ni le strângem, vom merge în veșnicie. Mulțumim lui Dumnezeu pentru această seară. (...)

***

Mărire Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Amin.

Tatăl nostru care ești în ceruri, sfințească-se Numele Tău. Vină împărăția Ta și facă-se voia Ta precum în cer, așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi. Și ne iartă nouă greșelile noastre precum iertăm și noi greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău. Că a Ta este împărăția și puterea, și slava, a Tatălui, a Fiului și a Sfântului Duh. Amin.

Doamne Dumnezeul și Tatăl nostru, din toată inima Îți mulțumim, în această seară binecuvântată pe care Tu ai rânduit s-o petrecem aici împreună, în locul acesta, în starea aceasta, în adunarea Ta, cu Cuvântul Tău cel sfânt, și-n mijlocul nostru ești Tu. Te rugăm, primește mulțumirile noastre pentru acest mare har și vino, și rămâi puternic în mijlocul nostru, prin binecuvântarea Ta, prin Cuvântul Tău, prin Duhul Tău și prin harul prezenței Tale, binecuvântându-ne pe toți cei care suntem acum aici.

Te rugăm, primește rugăciunile noastre. Simțim că ești în mijlocul nostru. Îți mulțumim de prezența Ta binecuvântată și Te rugăm să binecuvântezi această casă, această familie iubită, pe sora noastră și urmașii lor, și dăruieștele, Doamne, lumina Ta și mântuirea Ta acum și-n veșnicie. Și binecuvântează și celelalte case și familii frățești de aici și de pretutindeni, care cu dragoste îi primesc pe ai Tăi în numele Tău, pentru că mai întâi Te-au primit pe Tine în inima și-n viața lor.

Te rugăm să binecuvântezi această seară pentru fiecare dintre noi. Binecuvântează frații și surorile noastre care cu dragoste au ostenit, după o zi și o săptămână de muncă, să vină să petreacă un ceas în prezența Ta, în Cuvântul Tău, în ascultarea și-n primirea harului Tău.

Te rugăm, revarsă peste fiecare dintre frații și surorile noastre de-aici binecuvântarea Ta mântuitoare și fericită. Și fă să se întoarcă mai fericiți și mai plini de putere și de bucurie, pentru lupta și ispitele, și încercările la care trebuie să ne întoarcem fiecare după ce plecăm din fața Ta. Dă-ne putere să fim și acolo credincioși. Dă-ne putere să biruim orice ispită și orice păcat, ca să putem rămâne în starea în care dorești Tu să ne ridici, în locurile acestea unde Tu petreci împreună cu noi și-n mijlocul nostru.

Te rugăm să binecuvântezi și familiile noastre. Binecuvântează soțiile noastre, soții noștri, frații noștri și surorile noastre, copiii noștri și părinții noștri vii și morți, că pentru Tine toți sunt vii. Dăruiește-le lumina și mântuirea Ta tuturor.

Binecuvântează pe cei care ar fi dorit să ajungă în mijlocul nostru astăzi, dar n-au ajuns. Dăruiește-le și lor acolo unde sunt binecuvântarea Ta. Fă să simtă că ne rugăm pentru ei, cum și noi am simțit de atâtea ori când ei s-au rugat pentru noi. Binecuvântează pe toți frații și surorile noastre care s-au rugat și care ne-au cerut să ne rugăm pentru ei.

Doamne, în aceste zile de post și de rugăciune, să ne pregătim pentru Sărbătoarea cea mare a venirii Tale pe pământ, Dulcele, Dragul nostru Mântuitor.

Binecuvântează frații și surorile noastre care ne-au cerut să ne rugăm pentru ei, care trec prin felurite încercări și necazuri. Vindecă pe cei bolnavi, mângâie pe cei întristați, amintește-Ți de cei care au necazuri în familiile lor. Împacă pe cei dezbinați, întoarce pe cei rătăciți, înviorează pe cei cu inima mâhnită, îmbărbătează pe cei fricoși, mângâie pe cei care sunt amărâți și întristați, însoțește pe cei care sunt singuri, pregătește bucuria celor care au nevoie de la Tine de bucuria pe care o așteaptă și-ascultă rugăciunile acelora care de ani de zile au înaintea Ta o cerere și așteaptă să le-o împlinești.

Mângâie-i, Doamne, pe toți cei care trec prin felurite încercări. Tu singur ești mângâierea și ajutorul nostru. Noi ne ridicăm spre Tine inima și gândurile noastre totdeauna, dar în chip deosebit când suntem în adunarea Ta. Că Tu ești în mijlocul nostru și, dacă toți suntem o inimă și-un gând, ceea ce-Ți cerem cu credință, Tu ne-asculți și ne dai. Tu ai ascultat pe cei iubiți ai Tăi și ai noștri care s-au rugat pentru noi când eram departe și eram bolnavi, și eram în primejdii, și ne-ai izbăvit. Acum Te rugăm, ascultă-ne și pe noi și-i izbăvește pe cei care se găsesc ei cum eram noi atunci.

Ai milă de cei care sunt bătrâni și n-au pe nimeni. Ai milă de copilașii care n-au nici mamă, nici tată. Îndură-Te de cei care trebuie să treacă prin operații grele și pregătește-i, Doamne, în clipa cea grea, că numai Tu porți mâna care taie. Poartă mâna aceasta și fă să iasă vindecare și binecuvântare [de unde taie ea].

Binecuvântează pe cei care trebuie să moară. Pregătește-i, Doamne, să nu moară nemântuiți. Fă-i să creadă în Tine chiar în ultima clipă.

Binecuvântează pe cei care trebuie să se nască și fă ca puterea Ta să le rânduiască o viață fericită.

Binecuvântează pe cei care trebuie să se căsătorească. Pregătește-le soții și soți binecuvântați. Te rugăm, Doamne, să întemeiezi familii curate, cinstite sănătoase. Și celor pe care i-ai însoțit dăruiește-le dragoste unul față de celălalt, să se iubească, să se ierte, să se împace și să poată trăi împreună; și ce ai unit Tu să nu mai despartă nimeni.

Binecuvântează adunările Tale, pe frații și surorile noastre, lucrătorii Tăi din adunările Tale. Înmulțește-le numărul și înțelepciunea, și puterea și fă, Doamne, ca tot cuvântul, plin de harul Tău, să se reverse prin ei spre cei care au nevoie să-l afle.

Binecuvântează surorile noastre, mamele, soțiile, fiicele scumpe ale Lucrării Tale. Ne rugăm în chip deosebit pentru soțiile fraților noștri, lucrătorii Tăi; pentru soțiile păstorilor noștri sufletești, pentru soțiile mai marilor noștri. Fă-le să fie bune, Doamne, că dacă ele sunt bune, vor fi buni și ei. Dacă soțiile sunt bune, vor fi buni și lucrătorii Tăi și vor putea și ei să lucreze. Binecuvântează soțiile fraților noștri. Pregătește-le soții credincioase, pentru că atunci și frații pot lucra și lucrurile sunt binecuvântate, și adunările sunt fericite.

Binecuvântează tineretul Tău, copiii Tăi, copiii noștri. Binecuvântează-i pe cei micuți, Doamne, și fă să crească credincioși, binecuvântându-le părinții.

Binecuvântează pe cei care merg la școală; dă-le o minte sănătoasă și o inimă curată. Binecuvântează pe cei care se ocupă de creșterea și de educarea lor. Dăruiește-le milă și iubire, și înțelegere, să crească oameni cinstiți și vrednici, și credincioși, pentru că atunci tot poporul și toate familiile vor fi binecuvântate.

Binecuvântează-i, Doamne, pe tinerii noștri care lucrează în locuri primejdioase, care sunt în serviciul patriei, ferește-i cu puterea Ta de orice rău. Pe frații și surorile noastre care lucrează în locuri periculoase păzește-i, Doamne. Pe cei care sunt în călătorie ferește-i de accidente. Pe cei care fac bine, răsplătește-i, Doamne. Celor care îngrijesc de cei bolnavi dăruiește-le milă și bunătate.

Ajute-ne tuturor să putem să ne iubim unii pe alții, să ne acoperim și să ne iertăm cu dragoste.

E vremea postului și rugăciunii. Ajută-ne, Doamne, nu numai cu buzele să postim, ci cu inima și cu ochii, și cu gândurile, de la tot ce e rău. Și nu numai postul și rugăciunea să ne fie fierbinți, ci și milostenia și dărnicia, care sunt jertfele care-Ți plac Ție, Doamne. Ajută-ne să le avem din plin toate acestea, pentru ca să fim binecuvântați de Tine.

Mulțumim pentru această seară de rugăciune. Te rugăm pentru sufletul scump al fratelui nostru Ioan, care s-a mutat în împărăția Ta. Odihnește-l acolo și răsplătește-i toate ostenelile și jertfele pe care le-a depus pentru Cuvântul Tău și pentru Evanghelia Ta, în casa lui și afară din ea.

Binecuvântează-i și pe ceilalți frați ai noștri care s-au mutat anul acesta. Doamne... fratele Voina, fratele Ilie Marini, fratele Leon Andronic, ceilalți frați ai noștri care au trecut anii trecuți, Doamne, îi amintim pe toți. Din ce în ce tot mai mulți sunt cei care au plecat la Tine, în Biserica Biruitoare. Ajută-ne și pe noi, care am mai rămas întârziați și osteniți pe drumul acesta. Dă-ne putere să ajungem și noi cu bucurie, să putem spune și noi ca sfântul Tău apostol: „Călătoria am sfârșit, credința am păzit-o, de-acum ne-așteaptă cununa”.

Binecuvântează sufletele scumpe ale surorilor noastre care au rămas văduve.Și copiii care au rămas fără acești părinți duhovnicești, chiar dacă sunt maturi și sunt părinți și ei. Totdeauna ne lipsește părintele care ne-a îndrumat pe calea Evangheliei. Ajută-ne să le păstrăm o amintire neuitată și să putem să le arătăm o purtare vrednică de Numele Tău și de numele lor, așa cum ne-au învățat ei când încă nu știam să rostim nici un cuvânt.

Încă o dată Îți mulțumim pentru această seară de rugăciune liniștită. Binecuvântează, Doamne, și mai departe starea noastră împreună. Cuvântul mărturisit fă-l ascultat și plin de putere pentru toți, că este Cuvântul Tău, Doamne, și este necesar și folositor pentru fiecare dintre noi.

Ajută-ne să Te iubim și să ne iubim unii pe alții. Ajută-ne să nu ne vorbim de rău și să nu ne judecăm unii pe alții, ci să ne iubim și să ne iertăm cum ne-ai iubit și ne-ai iertat Tu. Pentru că Tu ai spus: „Dacă iertați oamenilor păcatele lor, și Tatăl cel Ceresc vă va ierta ale voastre. Dar dacă nu iertați, nici Tatăl nu vă va ierta”. Te rugăm, ajută-ne să iertăm și să iubim. E vremea postului și rugăciunii. Ajută-ne să iertăm, să iubim, să ne rugăm unii pentru alții din toată inima și să ne bucurăm toți la venirea Ta, Dulcele și Dragul nostru Mântuitor. Să Te naști și-n inimile noastre, și în casele noastre, și în țara noastră, și în lumea întreagă, cu pace și cu bucurie, așa cum au cântat îngerașii Tăi: „Pe pământ pace și între oameni bunăvoire”.

Slavă veșnică Ție pentru toate! Ne închinăm Tatălui, Fiului și Sfântului Duh, Dumnezeul nostru. Căci a Ta este împărăția, puterea și slava, a Tatălui, a Fiului și a Sfântului Duh, acum și în vecii vecilor. Amin.