Dacă v-am vorbit despre lucruri pământeşti şi nu credeţi, cum veţi crede când vă voi vorbi despre lucrurile cereşti?
Credinţa în Dumnezeu Cel Nevăzut, în viaţa cea nevăzută, în Viitorul cel nevăzut, - trebuie să pornească de la cele ce se văd. De la lucrurile mici, mărginite, omeneşti şi vremelnice, - trebuie să ajungem la înţelegerea şi apoi la cunoaşterea celor mari, nemărginite, cereşti şi veşnice (Rom.1, 19, 20).
Cunoaşterea lui Dumnezeu trebuie să pornească de la tot ceea ce înconjoară pe fiecare om.
Şi este ceva cu neputinţă să nu crezi...
dacă te uiţi cu băgare de seamă la însuşirile lui Dumnezeu în toate lucrurile făcute de El, este cu neputinţă
- să nu ajungi odată să-L vezi pe El şi să-L cunoşti!
Dar când omul nu vrea să asculte graiul atât de limpede al lucrurilor fireşti, materiale, pământeşti, - cum să poată auzi glasul celor cereşti?
Când nu înţelege mărturisirea celor de pe pământ şi predica lor, cum să poată înţelege ceea ce este mai înalt, mai greu şi mai adânc, adică mărturisirea celor cereşti?
În toate rânduielile lui Dumnezeu este înţelepciune şi armonie.
Nici unele din lucrurile Sale nu trec peste celelalte, -
ci se urmează şi se întregesc armonios împreună unele cu altele. Cine vrea să le primească şi să le creadă, ori le va primi în întregime, ori nu le primeşte deloc!
De aceea şi în cunoaşterea lui Dumnezeu, nu se poate merge altfel: de la cele de pe pământ se ajunge totdeauna fericit şi la cele din cer.
Cine le respinge pe primele, se lipseşte în acelaşi timp şi de celelalte!
Nu poţi face parte din Biserica de Sus, dacă n-ai făcut parte din cea de jos...
Fiecare va învia în mijlocul cetei sale împreună cu biserica şi adunarea sa,
Dar unde, şi cum, vor fi cei care s-au rupt de biserica şi de adunarea lor? Cei care au părăsit credinţa lor dintâi, adică pe cea adevărată!
Dacă îngerii sunt cete,
şi dacă pe pământ sunt familii rânduite de Dumnezeu,
înseamnă că toţi şi fiecare trebuie să rămână ascultător şi credincios acolo unde a fost aşezat de la început, rodind şi biruind (1 Cor. 7, 17, 24; Efes. 4, 15).
Cine nu înţelege aceste lucruri
şi nu vrea să le primească ascultător şi rodnic,
Domnul nu-l socoteşte vrednic de descoperirea celorlalte adevăruri şi mai mari.
Cunoaşterea acelora, este condiţionată de ascultarea şi trăirea acestora!
O Doamne Isuse,
Te rugăm să ne dăruieşti o minte şi o inimă atentă şi ascultătoare,
pentru ca învăţând din cele pământeşti să putem ajunge la deplina cunoaştere a celor cereşti...
fiind credincioşi şi în cele mici, să putem ajunge vrednici de cele mari
şi fiind statornici aici în locul nostru de pe pământ, să ne poţi încredinţa şi ceea ce ai păstrat în ceruri pentru noi (1 Petru 1, 4).
Amin.