Dacă v-am vorbit despre lucruri pământești și nu credeți, cum veți crede când vă voi vorbi despre lucrurile cerești?
Credința în Dumnezeu Cel Nevăzut, în viața cea nevăzută, în Viitorul cel nevăzut, - trebuie să pornească de la cele ce se văd. De la lucrurile mici, mărginite, omenești și vremelnice, - trebuie să ajungem la înțelegerea și apoi la cunoașterea celor mari, nemărginite, cerești și veșnice (Rom.1, 19, 20).
Cunoașterea lui Dumnezeu trebuie să pornească de la tot ceea ce înconjoară pe fiecare om.
Și este ceva cu neputință să nu crezi...
dacă te uiți cu băgare de seamă la însușirile lui Dumnezeu în toate lucrurile făcute de El, este cu neputință
- să nu ajungi odată să-L vezi pe El și să-L cunoști!
Dar când omul nu vrea să asculte graiul atât de limpede al lucrurilor firești, materiale, pământești, - cum să poată auzi glasul celor cerești?
Când nu înțelege mărturisirea celor de pe pământ și predica lor, cum să poată înțelege ceea ce este mai înalt, mai greu și mai adânc, adică mărturisirea celor cerești?
În toate rânduielile lui Dumnezeu este înțelepciune și armonie.
Nici unele din lucrurile Sale nu trec peste celelalte, -
ci se urmează și se întregesc armonios împreună unele cu altele. Cine vrea să le primească și să le creadă, ori le va primi în întregime, ori nu le primește deloc!
De aceea și în cunoașterea lui Dumnezeu, nu se poate merge altfel: de la cele de pe pământ se ajunge totdeauna fericit și la cele din cer.
Cine le respinge pe primele, se lipsește în același timp și de celelalte!
Nu poți face parte din Biserica de Sus, dacă n-ai făcut parte din cea de jos...
Fiecare va învia în mijlocul cetei sale împreună cu biserica și adunarea sa,
Dar unde, și cum, vor fi cei care s-au rupt de biserica și de adunarea lor? Cei care au părăsit credința lor dintâi, adică pe cea adevărată!
Dacă îngerii sunt cete,
și dacă pe pământ sunt familii rânduite de Dumnezeu,
înseamnă că toți și fiecare trebuie să rămână ascultător și credincios acolo unde a fost așezat de la început, rodind și biruind (1 Cor. 7, 17, 24; Efes. 4, 15).
Cine nu înțelege aceste lucruri
și nu vrea să le primească ascultător și rodnic,
Domnul nu-l socotește vrednic de descoperirea celorlalte adevăruri și mai mari.
Cunoașterea acelora, este condiționată de ascultarea și trăirea acestora!
O Doamne Isuse,
Te rugăm să ne dăruiești o minte și o inimă atentă și ascultătoare,
pentru ca învățând din cele pământești să putem ajunge la deplina cunoaștere a celor cerești...
fiind credincioși și în cele mici, să putem ajunge vrednici de cele mari
și fiind statornici aici în locul nostru de pe pământ, să ne poți încredința și ceea ce ai păstrat în ceruri pentru noi (1 Petru 1, 4).
Amin.