Lumea minunată a nevinovăţiei
Traian Dorz - Credința Încununată
1 - Lumea minunată a nevinovăţiei a fost totdeauna plăcută şi fermecătoare, nu numai pentru copii ci şi pentru oameni mari, de orice vârstă ar fi ei.
De aceea pe când Domnul Isus umbla pe pământ El le-a vorbit oamenilor mereu în istorioare minunate şi în pilde frumoase, căci astfel adevărurile Dumnezeieşti erau ascultate şi învăţate mai uşor şi mai bucuros.
2 - În viaţa fiecăruia dintre noi Dumnezeu a făcut şi face nenumărate minuni. Numai ochii prea multora sunt închişi şi nu văd atunci.
Ai unora se mai deschid vreodată şi văd mai târziu Puterea lui Dumnezeu.
Dar ai unora nu se mai deschid niciodată şi pentru ei totul rămâne zadarnic. Ce nefericită este starea aceasta!
3 - Dorinţa de a fi lăudat, este nu numai o urâciune, dar de multe ori e aducătoare de mare ruşine şi pagubă celui doritor mereu de laudă.
4 - Ce bine este să nu însetezi niciodată după laude şi să nu umbli încrezut şi trufaş.
Ce frumos este să bagi bine de seamă ce este bine şi ce nu.
Ce cuminte lucru este să fii modest şi liniştit, iar când vezi că un lucru nu este sănătos, să nu-l faci, oricât te-ar lăuda cineva sau te-ar îndemna...
Ori pe cine ai vedea făcând o faptă nechibzuită, să n-o faci, că orice necumpătare se răzbună asupra acelui care o face, şi în loc de laude se alege cu ruşine şi cu pagubă.
5 - Fericit este copilul care are părinţi şi bunici iubitori şi credincioşi. Căci cele mai frumoase amintiri şi cele mai fericite îndemnuri bune din toată viaţa lui, îi rămân de la aceste suflete scumpe.
Dar şi mai fericit este copilul care preţuieşte cu tot sufletul îndrumările lor şi le păzeşte în viaţa lui.
6 - În fiecare zi trăiesc cu tot sufletul meu noi bucurii cu Domnul.
Pe genunchii Lui puternici sunt în cea mai mare siguranţă.
La pieptul Lui cel cald, simt cea mai dulce iubire.
Pe braţul Lui cel blând, simt cea mai scumpă mângâiere.
Şi în glasul Lui o nesfârşită bunătate şi îndrumare.
Pentru nimeni şi pentru nimic nu m-aş mai despărţi de Isus, Domnul meu, niciodată.
Iar după viaţa aceasta, ştiu că va veni fericirea veşnică unde voi regăsi pe Domnul meu Isus cu toţi dragii mei cei neuitaţi.
7 - E bine uneori să fim pedepsiţi chiar de la început când facem răul, pentru că lecţia pedepsei ne păzeşte mai târziu de multe necazuri.
Dar dacă n-avem de la începutul greşelilor o lecţie usturătoare, nu numai că ne obişnuim să facem răul, dar mai târziu învăţăm binele mai greu.
8 - Mare grijă trebuie să avem noi ca să nu păcătuim niciodată şi să nu ne facem vinovaţi faţă de nimeni. Atunci putem privi liniştiţi în ochii tuturor oamenilor şi nu vom fi siliţi să ne ascundem cu ruşine sau cu frică niciodată de ochii nimănui.
Nici de ochii oamenilor, nici de Ochii Domnului, care ne văd în orice loc.
9 - Binecuvântat să fie de o mie de ori acela care nu uită pe binefăcătorul său în cele mai grele clipe, ci îl caută şi îi uşurează suferinţele lui.
10 - Orice faptă a iubirii şi a recunoştinţei este sfântă şi binecuvântată şi nu trebuie să o uite nimeni.
Oricine le face aceste fapte bune va fi totdeauna sfinţit şi binecuvântat prin ele.
11 - De copil am învăţat să am milă faţă de orice vietate care suferă, dar mai ales de cei nevinovaţi şi binefăcători care primesc în lume de la oamenii cei răi, răsplata cea rea pentru faptele lor cele bune.
Dar am învăţat şi mai mult: că trebuie să caut totdeauna să ajut cât pot la uşurarea durerilor oricui voi vedea că suferă.
Celui care şi el a fost un binefăcător al altora şi mai mult sunt dator să-i fac binele, pe care îl pot face.
12 - Toate Sfintele Cuvinte ale lui Dumnezeu lăsate nouă în Sfânta Sa Evanghelie, sunt adevărate şi întocmai aşa cum sunt scrise.
Sfintele buze ale Mântuitorului nostru Isus Hristos, care a venit de la Tatăl Ceresc, ne-au vestit numai adevărul
în gura Lui n-a aflat nimeni niciodată minciuna.
13 - Oricine aude sau citeşte Sfânta Evanghelie, trebuie să creadă din tot sufletul lui tot ce este cuprins în Ea.
Oricine se îndoieşte de vreunul din aceste cuvinte seamănă cu necredincioşii.
Iar necredincioşia este un mare păcat.
14 - Dacă noi avem un cuget curat şi dacă din inimă dorim să cunoaştem adevărul, Domnul Isus nu ne lasă în necredinţă ci ne ajută să vedem că tot ce a spus El este întocmai aşa.
15 - Sunt animale primejdioase, cum sunt şi oameni primejdioşi.
Dar primejdia nu stă decât în otrava pe care o poartă astfel de vietăţi, în colţii sau în inima lor.
Dintre toate fiarele, cel mai primejdios este şarpele, iar dintre toţi oamenii este pizmuitorul viclean.
Aceste două vietăţi poartă totdeauna otrava în ele...
La oricare primejdie să ai deschis un ochi, iar la aceştia să deschizi o sută...
16 - Omul care este gata să facă rău oricui, este un drac.
Un astfel de om nu iubeşte pe nimeni şi nu-i pasă că face cuiva orice rău, numai dacă el are vreun folos cât de mic din asta.
Omul acela nu vorbeşte niciodată bine de nimeni.
17 - Omul rău nu poate niciodată să facă vreun bine, dar poate oricând să facă orice rău.
Poţi să-i faci bine, el nu va fi niciodată nici mulţumit nici recunoscător.
Pe oricine vede pizmaşul că are ceva mai bun ca el, îl urăşte, îl vorbeşte de rău, îl pândeşte, îl vinde, îl pizmuieşte şi îndată ce are prilej îi face orice rău.
Se preface prieten dar e duşman cu toţi.
Se preface nevătămător, dar e plin de venin.
Se preface că nu vede pe nimeni, dar îi pândeşte pe toţi...
18 - Aşa sunt ochii omului pizmaş. El poate să-şi ascundă gândurile, poate să-şi prefacă vorbele, poate să-şi schimbe pielea, dar ochii nu şi-i poate nici ascunde, nici preface, nici schimba.
De omul cu ochii vicleni şi cu ochii care sticlesc ca nişte săgeţi, fereşte-te întotdeauna.
19 - Cu orice păcat să faci tot aşa: să te fereşti de el.
Dar de omul pizmaş şi viclean cu ochii care se feresc şi parcă au sticlă în ei să te fereşti cât vei trăi, cel mai mult.
20 - Tu vorbeşti rău fiindcă nu cunoşti nimic. Nu cunoşti nici trecutul nici viitorul.
Nu cunoşti nici lucrurile ascunse ale oamenilor şi de aceea nu înţelegi legătura dintre întâmplările care se petrec printre oameni - şi dintre viaţa lor. Dacă vei cunoaşte oamenii, nu te vei mai mira de întâmplările lor.
Doamne, dă-ne adevărata cunoaştere.
Amin.