Oamenii lui Dumnezeu...
Traian Dorz - Credința Încununată
1 - Noi suntem obișnuiți cu oameni care sesizează doar lucrurile care se văd, desprind doar înțelesuri care izbesc, trăiesc doar într-un prezent mărginit și se mișcă doar într-un orizont al lor...
Pe aceștia îi poți cuprinde oricât ar fi ei de sus puși...
Dar cum să poți cuprinde pe cei ce văd înăuntrul lucrurilor până în substratul cel mai profund?
Cum să urmărești pe cei a căror ochi pătrund până în cel mai ascuns adevăr?
Care trăiesc în prezentul și în viitorul întregii lor generații.
Și se mișcă pe orizontul întregului Univers?
2 - Un astfel de om deosebit era părintele nostru Iosif!
O astfel de istorie este istoria lui!
El a trecut prin fața ochilor noștri uimiți ca un fulger ceresc despicând în două întunericul cel greu al păcatului dinainte și de după el.
Până să ne dumirim, până să ne minunăm de apariția lui, - a și dispărut.
I-a rămas în urmă numai umbra luminoasă, în zarea căreia noi încă mai bâjbâim, încercând să ne potrivim și noi pașii pe urmele lui Hristos pe care le-a descoperit abia el - și de care eram complet străini înainte.
Cu cât privim mai mult chipul acestui mare sfânt al lui Hristos care a trăit într-unul din veacurile cele mai netrebnice și în anturajul unora dintre oamenii cei mai înguști și mai mici, - cu atâta făptura lui crește uriașă în fața noastră. Și mesajul adus de el, apare tot mai divin, mai uriaș și mai etern!
3 - O, dacă un astfel de om ar fi apărut într-un popor mai treaz!
Și dacă un astfel de glas s-ar fi ridicat într-un timp mai prietenos.
Și dacă o astfel de lumină ar fi apărut într-un orizont mai larg...
Cu cât mai mulți oameni s-ar fi împărtășit din harul Dumnezeiesc venit prin el! Cu cât mai limpede și mai binevoitor ar fi fost înțeles mesajul său. Și cu cât mai binefăcătoare s-ar întinde peste viitorime lumina mântuitoare și apropiată care ni se aduce prin el!
4 - Deși am trăit o vreme în această lumină, ochii mei erau atât de puțin pregătiți s-o vadă, încât atunci când erau în fața lor n-au putut desluși din ea aproape nimic.
Era printre noi... Lucram cu el, mergeam cu el, vorbeam cu el - și totuși părea atât de ireal încât după ce nu l-am mai văzut aproape că ne îndoiam până și de mărturia simțurilor noastre cu care ne atinsesem de lumina încă nedeslușită a existenței lui!...
O, cât de cutremurător de mult s-a asemănat istoria și ființa omului acestuia cu istoria și cu Ființa pământească a Mântuitorului Isus, despre care a vorbit atât de fascinant -
și cu care s-a identificat atât de total,
și în viața și în moartea lui!
5 - Lupta cu durerile nașterii.
Apoi lupta cu inerția sufletelor.
Apoi lupta cu împotrivirile diavolului.
Apoi lupta cu țepușul cumplit al suferinței fizice,
- toate acestea erau atât de mari încât nu fiecare an ci fiecare clipă chiar, - era o răscruce și o întrebare de viață sau de moarte pentru el.
6 - Frații mei și surorile mele - de astăzi, de mâine și de totdeauna - eu vă rog să ne oprim o clipă cu toții și să mă ascultați acum ce vreau să vă spun și eu de la Domnul, despre drumul acesta pe care îl facem și pe care primii pași ai noștri i-am făcut împreună cu ultimii ai lor, ai înaintașilor noștri minunați...
Nu noi suntem începătorii acestei Lucrări, noi suntem doar continuatorii ei!
Nu noi am croit acest drum; - el era croit când noi am venit la el.
7 - Nu noi am fixat felul cum trebuie să umble, să lupte, să învețe și să creadă mulțimea de suflete care erau rânduite să afle mântuirea lor și să-L mărturisească pe Hristos - Domnul - în această Lucrare, cu acest nume frumos. - Acest fel l-a fixat Duhul Domnului care i-a grăit numai lui întâi.
Nu noi am dus greul luptelor începutului.
Nu noi i-am primit fulgerul din cer al Duhului Sfânt!
Nu noi, nici unul din noi n-am primit însărcinarea începutului - ci el a primit scânteia din cer, el, acela despre care și timpul și faptele mărturisesc cutremurător că era un trimes Dumnezeiesc!
8 - Întâi l-au ascultat alții și nu noi, - aceia au fost părinții și frații noștri... Și ce minunată a fost ascultarea lor!
Ei au venit cu dragă inimă în jurul trimesului ceresc.
Ei au fost martorii patimilor și ai bucuriilor din primii ani.
Ei au trăit zguduitor toate luptele și jertfele primilor pași. Au pus umărul la primele sarcini. Au sângerat pentru primele izbânzi. Au cântat pentru primele bucurii...
9 - Dintre ei s-au ales marii viteji care l-au ajutat, care l-au mângâiat, care și-au adus alături de el cu tot sufletul și ființa lor sudoarea, lacrimile și sângele la aceste biruințe.
Ce limpede vedeau ei Ținta!
Și ce frumos, ce uniți și ce statornici pășeau ei spre Ea!
10 - Suntem noi oare acum niște urmași, niște continuatori vrednici care ne regăsim conștiincioși pe drumul lor?
- Sau suntem niște fii nevrednici care am părăsit acest drum și luptăm să-i abatem pe alte căi și pe alți frați ai noștri care încă mai sunt pe el?
11 - Iată un prilej de adânci meditații asupra multelor hotărâri luate - până atunci, și până astăzi - dar care n-au mai ajuns la realizare niciodată.
Dovadă că unele din ele nu erau după voia lui Dumnezeu,
iar altele nu-și mai aveau nici un rost, de vreme ce evenimentele care aveau să urmeze curând, vor lua un cu totul alt curs decât cel omenește întrezărit.
12 - Astfel că până astăzi s-a dovedit că Domnul vrea ca această Lucrare a Lui să n-aibă alt dreptar decât Învățătura Evangheliei Sale.
Să n-aibă alt statut decât Cuvântul și Duhul Sfânt.
Și să n-aibă altă organizare decât cea a dragostei dintâi și a voluntariatului duhovnicesc de la început.
13 - În această Lucrare, să vină oricine vrea, - căci tot nu va rămâne decât acela care poate trăi în dragoste și poate umbla în adevăr. Care primește cu smerenie și urmează cu credincioșie cuvintele singurului testament fericit:
14 - Îți mulțumim Doamne Isuse, pentru slăvitele Tale minuni și pentru marile Tale izbăviri prin care ne-ai trecut și ne-ai adus până aici. Și Te rugăm fii și mai departe în fruntea noastră Căpetenia și Desăvârșirea care să ne duci la biruința finală.
Îți mulțumim pentru sufletele și adunările rămase credincioase pe calea dintâi. Acestea sunt mereu fericite, roditoare și unite.
15 - Și Te rugăm Doamne Isuse să ai milă de sufletele și adunările care, deși poartă numele Oastei Tale, nu mai au demult nici învățătura, nici umblarea pe care s-au legat cu juruință mare, s-o urmeze până la sfârșit.
Aceste suflete și adunări fac slujba dezbinării și a tulburărilor pricinuind atâta rău și ruinând atâtea binecuvântări.
16 - Binecuvântează Dumnezeul nostru, Duhul acestei Lucrări, Îngerul ei și Solia ei...
Dă-i putere în lupta cu toate duhurile vrăjmașe dinăuntru și dinafară.
Dă-i biruință în toate încercările prin care ai s-o mai treci, pentru curățirea ei și slava Ta.
Și dă-i roade tot mai minunate prin revărsarea Duhului Tău sfințitor și inspirat.
17 - Binecuvântează-i Doamne lucrătorii și mijloacele prin care duci mărturia Ta.
Înmulțește numărul și roadele lor spre grăbirea venirii Împărăției Tale fericite, pentru care ne rugăm.
18 - Binecuvântează-i Doamne mamele Oastei Tale, soțiile, surorile și fiicele ei, sufletele de dragoste, de rugăciune, de jertfă și de binefaceri, -
pentru ca slujba lor fericită să întregească armonios pe cea a fraților, spre desăvârșirea Bisericii Tale vii.
Binecuvântează-i Doamne tineretul scump al Sfintei Tale Lucrări, înzestrează-l cu toate darurile Duhului Sfânt pentru a crește viteaz, curat și rodnic, pentru ca steagul credinței, plugul Evangheliei și focul Dragostei Tale - să aibă dintre ei vrednici purtători în toate generațiile și în toate părțile pământului până în Ziua Venirii Tale Slăvite.
Binecuvântează Doamne vremile pe care le trăim, făcându-le pașnice și rodnice pentru toate creaturile Tale și pentru toată creațiunea Ta.
19 - Binecuvântează Doamne Biserica noastră, țara noastră și neamul nostru, în care ne-ai rânduit să ne naștem trupește din părinții noștri, iar sufletește din Cuvântul și Duhul Tău.
20 - Revarsă-le o veșnică pace și bucurie din belșug și unește toate inimile noastre într-un puternic avânt de recunoștință și dragoste la picioarele Tale, pentru ca Venirea Ta să ne afle ca pe o biserică vie, curată și sfântă, - fără pată, fără zbârcituri și fără orice alt cusur de felul acesta.
Pentru ca Tu să ne poți primi pe toți în fericirea și lumina Ta veșnică, în care i-ai dus pe marii și sfinții noștri înaintași.
Fă-ne și nouă parte de reunirea cu ei în Împărăția Ta cea cerească și în petrecerea cu Tine în Canaanul Ceresc, către care am pornit însuflețiți de aceeași credință
- și ne-am luptat înflăcărați de aceeași dragoste în Oastea Ta.
Amin.