Oamenii lui Dumnezeu...
Traian Dorz - Credința Încununată
1 - Noi suntem obişnuiţi cu oameni care sesizează doar lucrurile care se văd, desprind doar înţelesuri care izbesc, trăiesc doar într-un prezent mărginit şi se mişcă doar într-un orizont al lor...
Pe aceştia îi poţi cuprinde oricât ar fi ei de sus puşi...
Dar cum să poţi cuprinde pe cei ce văd înăuntrul lucrurilor până în substratul cel mai profund?
Cum să urmăreşti pe cei a căror ochi pătrund până în cel mai ascuns adevăr?
Care trăiesc în prezentul şi în viitorul întregii lor generaţii.
Şi se mişcă pe orizontul întregului Univers?
2 - Un astfel de om deosebit era părintele nostru Iosif!
O astfel de istorie este istoria lui!
El a trecut prin faţa ochilor noştri uimiţi ca un fulger ceresc despicând în două întunericul cel greu al păcatului dinainte şi de după el.
Până să ne dumirim, până să ne minunăm de apariţia lui, - a şi dispărut.
I-a rămas în urmă numai umbra luminoasă, în zarea căreia noi încă mai bâjbâim, încercând să ne potrivim şi noi paşii pe urmele lui Hristos pe care le-a descoperit abia el - şi de care eram complet străini înainte.
Cu cât privim mai mult chipul acestui mare sfânt al lui Hristos care a trăit într-unul din veacurile cele mai netrebnice şi în anturajul unora dintre oamenii cei mai înguşti şi mai mici, - cu atâta făptura lui creşte uriaşă în faţa noastră. Şi mesajul adus de el, apare tot mai divin, mai uriaş şi mai etern!
3 - O, dacă un astfel de om ar fi apărut într-un popor mai treaz!
Şi dacă un astfel de glas s-ar fi ridicat într-un timp mai prietenos.
Şi dacă o astfel de lumină ar fi apărut într-un orizont mai larg...
Cu cât mai mulţi oameni s-ar fi împărtăşit din harul Dumnezeiesc venit prin el! Cu cât mai limpede şi mai binevoitor ar fi fost înţeles mesajul său. Şi cu cât mai binefăcătoare s-ar întinde peste viitorime lumina mântuitoare şi apropiată care ni se aduce prin el!
4 - Deşi am trăit o vreme în această lumină, ochii mei erau atât de puţin pregătiţi s-o vadă, încât atunci când erau în faţa lor n-au putut desluşi din ea aproape nimic.
Era printre noi... Lucram cu el, mergeam cu el, vorbeam cu el - şi totuşi părea atât de ireal încât după ce nu l-am mai văzut aproape că ne îndoiam până şi de mărturia simţurilor noastre cu care ne atinsesem de lumina încă nedesluşită a existenţei lui!...
O, cât de cutremurător de mult s-a asemănat istoria şi fiinţa omului acestuia cu istoria şi cu Fiinţa pământească a Mântuitorului Isus, despre care a vorbit atât de fascinant -
şi cu care s-a identificat atât de total,
şi în viaţa şi în moartea lui!
5 - Lupta cu durerile naşterii.
Apoi lupta cu inerţia sufletelor.
Apoi lupta cu împotrivirile diavolului.
Apoi lupta cu ţepuşul cumplit al suferinţei fizice,
- toate acestea erau atât de mari încât nu fiecare an ci fiecare clipă chiar, - era o răscruce şi o întrebare de viaţă sau de moarte pentru el.
6 - Fraţii mei şi surorile mele - de astăzi, de mâine şi de totdeauna - eu vă rog să ne oprim o clipă cu toţii şi să mă ascultaţi acum ce vreau să vă spun şi eu de la Domnul, despre drumul acesta pe care îl facem şi pe care primii paşi ai noştri i-am făcut împreună cu ultimii ai lor, ai înaintaşilor noştri minunaţi...
Nu noi suntem începătorii acestei Lucrări, noi suntem doar continuatorii ei!
Nu noi am croit acest drum; - el era croit când noi am venit la el.
7 - Nu noi am fixat felul cum trebuie să umble, să lupte, să înveţe şi să creadă mulţimea de suflete care erau rânduite să afle mântuirea lor şi să-L mărturisească pe Hristos - Domnul - în această Lucrare, cu acest nume frumos. - Acest fel l-a fixat Duhul Domnului care i-a grăit numai lui întâi.
Nu noi am dus greul luptelor începutului.
Nu noi i-am primit fulgerul din cer al Duhului Sfânt!
Nu noi, nici unul din noi n-am primit însărcinarea începutului - ci el a primit scânteia din cer, el, acela despre care şi timpul şi faptele mărturisesc cutremurător că era un trimes Dumnezeiesc!
8 - Întâi l-au ascultat alţii şi nu noi, - aceia au fost părinţii şi fraţii noştri... Şi ce minunată a fost ascultarea lor!
Ei au venit cu dragă inimă în jurul trimesului ceresc.
Ei au fost martorii patimilor şi ai bucuriilor din primii ani.
Ei au trăit zguduitor toate luptele şi jertfele primilor paşi. Au pus umărul la primele sarcini. Au sângerat pentru primele izbânzi. Au cântat pentru primele bucurii...
9 - Dintre ei s-au ales marii viteji care l-au ajutat, care l-au mângâiat, care şi-au adus alături de el cu tot sufletul şi fiinţa lor sudoarea, lacrimile şi sângele la aceste biruinţe.
Ce limpede vedeau ei Ţinta!
Şi ce frumos, ce uniţi şi ce statornici păşeau ei spre Ea!
10 - Suntem noi oare acum nişte urmaşi, nişte continuatori vrednici care ne regăsim conştiincioşi pe drumul lor?
- Sau suntem nişte fii nevrednici care am părăsit acest drum şi luptăm să-i abatem pe alte căi şi pe alţi fraţi ai noştri care încă mai sunt pe el?
11 - Iată un prilej de adânci meditaţii asupra multelor hotărâri luate - până atunci, şi până astăzi - dar care n-au mai ajuns la realizare niciodată.
Dovadă că unele din ele nu erau după voia lui Dumnezeu,
iar altele nu-şi mai aveau nici un rost, de vreme ce evenimentele care aveau să urmeze curând, vor lua un cu totul alt curs decât cel omeneşte întrezărit.
12 - Astfel că până astăzi s-a dovedit că Domnul vrea ca această Lucrare a Lui să n-aibă alt dreptar decât Învăţătura Evangheliei Sale.
Să n-aibă alt statut decât Cuvântul şi Duhul Sfânt.
Şi să n-aibă altă organizare decât cea a dragostei dintâi şi a voluntariatului duhovnicesc de la început.
13 - În această Lucrare, să vină oricine vrea, - căci tot nu va rămâne decât acela care poate trăi în dragoste şi poate umbla în adevăr. Care primeşte cu smerenie şi urmează cu credincioşie cuvintele singurului testament fericit:
14 - Îţi mulţumim Doamne Isuse, pentru slăvitele Tale minuni şi pentru marile Tale izbăviri prin care ne-ai trecut şi ne-ai adus până aici. Şi Te rugăm fii şi mai departe în fruntea noastră Căpetenia şi Desăvârşirea care să ne duci la biruinţa finală.
Îţi mulţumim pentru sufletele şi adunările rămase credincioase pe calea dintâi. Acestea sunt mereu fericite, roditoare şi unite.
15 - Şi Te rugăm Doamne Isuse să ai milă de sufletele şi adunările care, deşi poartă numele Oastei Tale, nu mai au demult nici învăţătura, nici umblarea pe care s-au legat cu juruinţă mare, s-o urmeze până la sfârşit.
Aceste suflete şi adunări fac slujba dezbinării şi a tulburărilor pricinuind atâta rău şi ruinând atâtea binecuvântări.
16 - Binecuvântează Dumnezeul nostru, Duhul acestei Lucrări, Îngerul ei şi Solia ei...
Dă-i putere în lupta cu toate duhurile vrăjmaşe dinăuntru şi dinafară.
Dă-i biruinţă în toate încercările prin care ai s-o mai treci, pentru curăţirea ei şi slava Ta.
Şi dă-i roade tot mai minunate prin revărsarea Duhului Tău sfinţitor şi inspirat.
17 - Binecuvântează-i Doamne lucrătorii şi mijloacele prin care duci mărturia Ta.
Înmulţeşte numărul şi roadele lor spre grăbirea venirii Împărăţiei Tale fericite, pentru care ne rugăm.
18 - Binecuvântează-i Doamne mamele Oastei Tale, soţiile, surorile şi fiicele ei, sufletele de dragoste, de rugăciune, de jertfă şi de binefaceri, -
pentru ca slujba lor fericită să întregească armonios pe cea a fraţilor, spre desăvârşirea Bisericii Tale vii.
Binecuvântează-i Doamne tineretul scump al Sfintei Tale Lucrări, înzestrează-l cu toate darurile Duhului Sfânt pentru a creşte viteaz, curat şi rodnic, pentru ca steagul credinţei, plugul Evangheliei şi focul Dragostei Tale - să aibă dintre ei vrednici purtători în toate generaţiile şi în toate părţile pământului până în Ziua Venirii Tale Slăvite.
Binecuvântează Doamne vremile pe care le trăim, făcându-le paşnice şi rodnice pentru toate creaturile Tale şi pentru toată creaţiunea Ta.
19 - Binecuvântează Doamne Biserica noastră, ţara noastră şi neamul nostru, în care ne-ai rânduit să ne naştem trupeşte din părinţii noştri, iar sufleteşte din Cuvântul şi Duhul Tău.
20 - Revarsă-le o veşnică pace şi bucurie din belşug şi uneşte toate inimile noastre într-un puternic avânt de recunoştinţă şi dragoste la picioarele Tale, pentru ca Venirea Ta să ne afle ca pe o biserică vie, curată şi sfântă, - fără pată, fără zbârcituri şi fără orice alt cusur de felul acesta.
Pentru ca Tu să ne poţi primi pe toţi în fericirea şi lumina Ta veşnică, în care i-ai dus pe marii şi sfinţii noştri înaintaşi.
Fă-ne şi nouă parte de reunirea cu ei în Împărăţia Ta cea cerească şi în petrecerea cu Tine în Canaanul Ceresc, către care am pornit însufleţiţi de aceeaşi credinţă
- şi ne-am luptat înflăcăraţi de aceeaşi dragoste în Oastea Ta.
Amin.