Lumina și ordinea
Traian Dorz - Crucea Mântuitoare
1 - Cel dintâi lucru pe care l-a făcut Dumnezeu după Lumină și din Lumină a fost Ordinea, buna rânduială în tot ce făcuse și în tot ce avea să facă.
Înainte de ordine era un haos, după cum înainte de Lumină era întuneric. Ordinea nu s-a putut fără Lumină, dar nici Lumina fără Ordine. Numai după aceea a început Viața. Nu putea fără ele.
Tot așa viața ta nu poate - n-ar trebui să poată fără acestea!
2 - Oriunde nu este ordine, este dezordine. Și oriunde este dezordine, - viața este o nefericire.
Prin aceasta se vede cei care au Lumina - și cei care nu o au.
Cei ce au Lumina lui Dumnezeu în ei, aceia au făcut ordine în viața lor.
Cei ce nu-L au pe Hristos, duc o viață de întuneric, de haos și de dezordine.
3 - Nu este și nu poate fi un adevărat credincios în Dumnezeu, acel suflet care nu se străduiește să trăiască într-o sănătoasă rânduială atât sufletește cât și trupește,
atât înăuntru cât și în afară,
atât în familia sa trupească cât și în cea duhovnicească.
4 - Domnul nostru Isus Hristos, care în toate ne-a fost Învățător și Model, - ne învață și ne arată și în privința aceasta, cât de curată și ordonată trebuie să ne fie în toate privințele și viața noastră.
Toată Scriptura este o Carte a Ordinei, o Lege a Ordinei, o oglindă în care privindu-ne să punem mereu în rânduială și în ordine toate ale noastre.
Ucenicii Domnului Isus au fost totdeauna niște oameni ai ordinei limpezi și sănătoase în toată viața și umblarea lor.
5 - Puterea și dorința de a duce o viață ordonată stau în primul rând în limpezimea și tăria încredințării în Hristos
apoi în buna cunoaștere a voii lui Dumnezeu și a Țintei Lucrării Sale.
Iar apoi în dragostea și în râvna împlinirii acestora.
6 - Cel dintâi loc în care un suflet care a primit Lumina Cerească, pune ordine, este legătura lui cu Dumnezeu.
adevăratul credincios nu va avea nici o dorință mai puternică decât să-și păstreze această pace, printr-o necontenită ascultare și părtășie smerită și curată cu El.
Viața în Hristos nu se poate trăi fără aceasta.
7 - După ordinea în legătura sa cu Dumnezeu, al doilea loc în care sufletul credincios pune neapărat în ordine viața sa, - este legătura cu semenii săi, și mai ales cu frații săi de credință.
Acela care nu are o viață ordonată în familia sa duhovnicească, dovedește că n-are Lumina din Dumnezeu în el.
8 - Numai trăind în armonie cu Dumnezeu și cu frații, cu familia sa duhovnicească, tot ce primește credinciosul adevărat și tot ce dă altora, - este curat, binecuvântat și binefăcător.
Fiindcă nu va da nimic - și nu va primi, - decât ceea ce este spre bine și nu spre rău. Spre creșterea și unitatea familiei sale și nu spre căderea și dezbinarea ei.
9 - După armonia cu Dumnezeu și cu frații, punerea în rânduială a vieții noastre cere neapărat ca și legătura noastră cu ceilalți oameni să fie în deplină armonie și sinceritate.
Având o conștiință curată și trează, credinciosul Domnului, se va strădui ca în tot ce face să fie folositor tuturor semenilor săi.
Le va face binele nu pentru a aștepta o răsplată de la ei
ci din dragostea pentru bine, pentru adevăr și pentru Hristos.
10 - Fiecare om își are cadrul său în care își desfășoară viața pe pământ
și fiecare om are stări și împrejurări diferite de ale celorlalți semeni ai lui,
dar oricare ar fi locul și starea fiecăruia dintre noi, trăirea vieții în ordine cu frații, cu familia și cu toți semenii, chiar și cu vrăjmașii noștri, este o datorie a fiecărui credincios al Domnului.
11 - Fiecare ne împlinim datoria cinstei și a bunei rânduieli, potrivit cu lumina cerească pe care o avem înăuntrul nostru de la Duhul Sfânt
și potrivit dorinței cu care ne rugăm să ne-o putem împlini
și potrivit voinței și silinței pe care ne-o dăm înaintea lui Dumnezeu fiecare dintre noi, ca să ne-o împlinim.
12 - Dumnezeu și Conștiința noastră ne va judeca măsura în care am dorit, am voit și am realizat ordinea și armonia aceasta în viața noastră.
Iar în locul unde ne vom petrece veșnicia, va fi pentru noi o răsplată numai pentru felul cum am lucrat potrivit acestei măsuri.
13 - Dacă ar fi totdeauna timp și lumină, - poate că nici un lucru nu s-ar mai face la vremea sa. Am tot amâna cu toții și totul, socotind că mai avem timp.
Dar așa, dacă nu totdeauna este lumină și zi la vreme, - fiecare se străduiește să-și facă lucrul său până nu vine noaptea. Și până nu-i trece timpul, când nimeni nu mai poate lucra.
Nebun este acela care gândește altfel.
14 - Numai acela care cunoaște valoarea timpului știe să-l răscumpere bine și să-l folosească rodnic.
Știe acum, - adică de pe când este ziuă și de pe când poate lucra - nu după ce s-a sfârșit.
Căci multe din pierderile omenești se mai pot înlocui, - dar în locul timpului odată pierdut, - nu mai putem face nimic.
15 - Omul chibzuit își știe prețul zilei sale încă înainte de răsăritul ei. Dar cel nechibzuit îl află numai după ce a apus ziua lui.
Omul chibzuit învață cum să-și trăiască viața sa încă de pe când și-o are înainte. Dar cel nechibzuit vede cum ar fi trebuit să și-o trăiască numai când și-o are înapoi.
16 - În clipa morții fiecare om își dă seama cum ar fi trebuit să-și trăiască viața lui,
și seara, fiecare om vede cum ar fi trebuit să se scoale de dimineață și să lucreze toată ziua lui care a trecut.
O, dacă ar crede înainte fiecare om Cuvântul lui Dumnezeu și dacă ar vrea de la început să facă ordine în viața lui, - cum îl crede în urmă și cum vede că ar fi trebuit, când viața lui este sfârșită!
17 - Numai atâta vreme dovedim că avem pe Hristos în noi, câtă umblăm în lumină și în ordine.
Îndată ce umbletele noastre nu mai au o dovadă luminoasă și nici cale ordonată, - noi nu mai suntem fii ai luminii.
În zadar am fost înainte
și în zadar se laudă și se înșală singur cel care a căzut acum, chiar dacă el ar fi fost înainte în soare.
Nu ce ai fost înainte are însemnătate - ci ce ești acuma!
Și ce vei fi în clipa morții și judecății lui Hristos.
18 - O, ce multă ocară este aruncată asupra Numelui lui Hristos și asupra Numelui Lucrării Sale, din pricina celor ce zic că sunt, dar nu sunt. Din pricina celor ce se numesc într-un fel, dar viețuiesc în alt fel.
Se numesc buni, - dar se dovedesc răi. Se numesc frați, dar se dovedesc străini și vrăjmași. Se numesc ucenici, dar sunt farisei.
Să nu ne înșelăm singuri! Sinceritatea și curăția, este condiția fără de care nimeni nu va putea intra în Împărăția Cerească.
19 - După o faimă bună căpătată ieri, pe când erau ceva, - mulți caută să-și ascundă faptele rele astăzi, când au căzut.
Sub meritele de demult, caută să-și ascundă păcatele de acum.
Până ce nu sunt cunoscuți - înșală pe frați
după ce sunt cunoscuți - batjocoresc pe Hristos.
Vai de cei ce se înșală singuri, în felul acesta.
20 - Câtă vreme există libertate, - să umblăm cu Dumnezeu și pentru El. Căci vine vremea când am vrea să mergem - și nu vom mai putea.
Câtă vreme suntem sănătoși, - să mergem pe la frați, pe la părinți, pe la săraci, pe la rugăciuni. Căci vine vremea să nu mai putem, - și atunci cum ne vom bucura că am fost când am putut!
Și câtă vreme poți face binele, - fă-l! Căci vine vremea să nu-l mai poți. Și ce bine o să-ți pară că ai făcut acum.
Fă ordine în viața ta, pentru că Dumnezeu locuiește numai acolo unde este lumină, curăție și rânduială.
Dumnezeul Rânduielii, fă-ne pe toți fii ai Tăi.
Amin.