
Lupta contra păcatului
Traian Dorz - Alergarea Stăruitoare
1 - Până nu te ridici hotărât contra păcatului beţiei, nici un cârciumar nu te va urî.
Până când nu te ridici hotărât contra păcatului vrăjitoriei, nici un vrăjitor care trăieşte din înşelătorie şi din minciună, nu te va vorbi de rău. Ba tocmai dimpotrivă, acest vrăjitor chiar te va lăuda fiindcă el prefăcându-se credincios ca să te înşele
şi începându-şi vrăjitoriile lui chiar în Numele lui Dumnezeu, tu care vorbeşti oamenilor tot despre Dumnezeu, fiind prieten cu vrăjitorul, - tocmai îl ajuţi în scopurile lui.
2 - Dacă te însoţeşti cu un duh prefăcut, cei ce te aud pe tine şi pe care tu doreşti să-i aduci la Dumnezeu, prietenul tău vrăjitorul prefăcut, va şti cum să-i atragă la el.
Şi astfel tu în loc să lucrezi pentru Dumnezeu, umblând cu vrăjitorul, vei lucra de fapt pentru Satana, stăpânul acestui vrăjitor pe care tu îl crezi sau faci să-l creadă alţii - un lucrător al lui Hristos.
3 - O, câţi nu ne-au înşelat aşa pe noi, ani şi zeci de ani, la rând. Şi câţi dintre noi se mai lasă înşelaţi şi astăzi tot aşa.
Umblă printre noi şi după noi multe „slujnice” de astea ale diavolului care trăiesc în preacurvii nu numai duhovniceşti ci chiar şi trupeşti... Şi predică în gura mare şi fac circ şi teatru din Lucrarea lui Dumnezeu, - chiar în prezenţa şi chiar cu ajutorul unora dintre cei mai „vechi” fraţi ai noştri - şi sufletele neştiutoare îi cred şi merg după ei la păcatele lor.
Vinovaţi de toate acestea sunt cei care merg cu ei printre fraţi.
4 - Predicuţele acestora presărate cu istorioare şi presărate viclean cu câte un adevăr evanghelic, cu câte un nume de sfânt şi cu câte o învăţătură evanghelică - fac să plângă pe cei sinceri şi îi mişcă pe cei neştiutori.
Dar toate aceste „slujnice” bune de gură, ca nişte vrăjitoare, pot înşela încă pe mulţi dintre noi. Şi vor mai strica încă mult în Lucrarea lui Dumnezeu - până ce un slujitor curajos şi conştient al Domnului, - îi va scoate afară.
5 - Când vine vremea să nu mai fie răbdaţi, Dumnezeu deschide ochii. Şi deschide graiul câte unor fraţi care văd lucrarea drăcească pe care o fac aceştia
- şi atunci se porneşte împiedicarea lor de la Cuvânt,
darea lor afară de la adunări şi vestirea pe faţă a mişeliei lor.
Fericiţi cei ce au şi început să vadă şi să facă astfel.
6 - Însă tot atunci se porneşte şi ura stăpânilor acestor vrăjitori şi vrăjitoare, împotriva acelor fraţi care văd mişelia şi caută să n-o mai rabde.
Împotriva acestora apoi pornesc pârele la dregători, notele informative la mai marii cetăţii, denunţurile calomnioase la cei care ar putea lua împotriva lor cele mai necruţătoare măsuri. Acestea sunt armele răzbunării vrăjmaşului.
Şi de aceea mulţi fraţi buni au avut şi vor mai avea încă de suferit pentru împotrivirea lor faţă de aceşti răufăcători ai Lucrării Domnului.
7 - Cea mai ticăloasă şi mai nedreaptă învinuire împotriva ucenicilor lui Hristos, pe care o folosesc denunţătorii şi pârâşii lor, este că ei sunt nişte tulburători ai ordinii publice, nişte primejdioşi vrăjmaşi ai poporului, nişte uzurpatori ai stăpânirii.
Aceasta a fost minciuna stăpânilor de vrăjitoare din Ierusalim chiar şi împotriva Mântuitorului nostru Isus Hristos.
Aceasta a fost şi pâra stăpânilor vrăjitoarei din Filipi, împotriva sfinţilor Pavel şi Sila.
Şi aceasta este şi azi şi până la sfârşitul vrăjitoriei, pâra cu care toţi stăpânii şi fiii marelui vrăjitor Satana, o vor folosi împotriva tuturor ucenicilor lui Isus, care nu vor mai vrea să lase minciunile printre Adevăr, prefăcătoria printre Evanghelie, lichelele şi profitorii printre fraţii adevăraţi.
8 - Puţine stăpâniri lumeşti s-au purtat până astăzi cu dreptate adevărată faţă de Hristos şi faţă de ai Lui.
Şi multe s-au purtat şi se vor purta cu nedreptate faţă de ei.
De puţine ori şi puţini dregători ai cetăţilor n-au plecat urechile la pârele nedrepte contra credincioşilor lui Isus... şi nu s-au lăsat mituiţi de pârâtorii ticăloşi ai fraţilor noştri.
De aceea de puţine ori a fost libertate pentru Lucrarea Adevărului şi pentru vestitorii Evangheliei vii
şi de multe ori au fost pentru ei şi vor mai fi lovituri şi temniţe.
9 - Scumpi fraţi ai lui Hristos şi apărători ai Adevărului, - învăţaţi de la Domnul vostru şi de la înaintaşii voştri şi de la părinţii voştri:
- fiţi hotărâţi contra diavolului şi fiţi curajoşi şi cinstiţi pentru Adevărul lui Hristos.
Aţi umblat de atâţia zeci de ani cu vrăjitoarele duhului viclean împreună, strecurate printre voi.
Aţi văzut ce deosebire mare este între vorbele lor şi faptele lor.
Între cântările lor şi scopurile lor,
între cele ce spun ei în adunări şi cele ce fac din ele.
- Uitaţi-vă acum la adunările din care fac parte aceste „vrăjitoare” bune de vorbit, de cântat şi de încântat pe cei cu cugete curate şi cei cu inimi lesne crezătoare...
Şi dacă vă veţi uita bine, - uşor veţi recunoaşte prefăcătoria şi vicleşugul lor.
10 - Uitaţi-vă cum au rămas acele adunări unde aceste duhuri au pătruns - şi n-a fost nimeni să le scoată la timp.
Uitaţi-vă la familiile lor duhovniceşti, la ogorul lor, la viaţa lor, la roadele care rămân în urma lor acolo, că n-a rămas decât ruina pe unde au trăit şi pe unde au umblat ele.
Deschideţi-vă ochii şi rupeţi-o odată cu aceştia.
11 - Daţi afară din mijlocul vostru pe vrăjitoarele care propovăduiesc dragostea cu păcatul, colaborarea cu rătăcirile, convieţuirea paşnică cu prefăcătoria şi amestecul cu minciuna.
Căci altfel, - dacă voi veţi trăi cu împărtăşirea cu întunericul el vă va întuneca tot mai mult şi pe voi, până ce veţi orbi de tot,
iar apoi iadul vă va înghiţi şi pe voi cu vrăjitoarele voastre oarbe cu tot.
12 - Dar când veţi lua hotărârea mare şi fericită, pregătiţi-vă şi voi de lovituri şi de temniţe.
Dacă nu vor veni, nu-i nimic. Dar dacă vor veni, - să nu vă găsească nepregătiţi.
Pregătiţi-vă pentru cele mai mari încercări, căci dacă nu vor fi aşa, nu-i nimic. Dar dacă vor fi aşa, - să nu vă găsească nepregătiţi.
13 - Frate credincios - soră credincioasă, oare ce faci tu, când fraţii tăi sunt în suferinţă din pricina Domnului tău, - ce faci tu în vremea aceea?
Ce faci tu în casa ta, în patul tău, în sufletul tău?
Iei tu parte cu cei ce sufăr, ca şi cum şi tu însuţi ai fi acolo în temniţă cu ei, în spital cu ei, în exil cu ei?
Când te trezeşti noaptea din somnul tău, ce faci? Te întorci pe cealaltă parte şi sforăi din nou, sau te scoli îndurerat şi îngenunchezi cu lacrimi gândindu-te la ei şi te rogi, suferind împreună cu ei şi pentru ei, înaintea lui Dumnezeu?
14 - Suflete al meu, oare tu ce faci când te trezeşti noaptea sau când nu poţi să dormi în aşternutul tău, - în vremea când fraţii tăi trec prin încercări, ori surorile tale se zbat în paturile spitalelor, ori în frigurile morţii, ori în lipsuri, în singurătate, în suferinţe?
Ori când fraţii merg la propovăduirea Cuvântului Sfânt?
Ori când sunt dezbinări, neînţelegeri şi partide în Lucrarea Domnului?
Ori când sunt păcate între fraţi, vorbire de rău între surori, neascultare între tineret?
Dormi tu oare liniştit atunci în nepăsarea ta, - sau te trezeşti de trei ori şi te scoli să strigi către Dumnezeu pentru puterea şi biruinţa Duhului Sfânt,
pentru izbăvirea celor ce trec prin suferinţe,
pentru pocăinţa şi întoarcerea celor vinovaţi?
15 - Gândiţi-vă că sfinţii apostoli, cu trupul lor sfârtecat de loviturile primite, cu rănite sângerânde şi usturând de durere, cântau şi lăudau pe Domnul şi se rugau mărturisind tuturor celor închişi cu ei în temniţe, despre Jertfa Domnului Isus.
- Voi cei ce vă place să vă număraţi alături cu sfinţii şi cu apostolii răbdători pentru Domnul, - voi ce suferiţi, ce răbdaţi, ce jertfiţi pentru El?
Ce faceţi voi noaptea?
Ce faceţi când se iveşte câte o suferinţă pentru Hristos?
Şi cum cinstiţi voi pe cei ce au răbdat?
16 - Marile nedreptăţi provoacă totdeauna suferinţe.
Marile suferinţe provoacă totdeauna rugăciuni.
Marile rugăciuni provoacă totdeauna mari cutremure.
Marile cutremure provoacă totdeauna marile hotărâri,
- ori pentru curmarea nedreptăţii care a provocat suferinţa,
ori pentru continuarea ei.
17 - Dacă nedreptatea încetează, lanţul celor care vin după ea se întrerupe. Şi pedepsele încetează şi ele.
Dacă nedreptatea continuă, pe măsură ce se acumulează iarăşi urmările ei împotriva celor nevinovaţi, - suferinţele acestora se acumulează în rugăciuni puternice.
Iar când acestea ajung un anumit număr şi o anumită putere, vine iarăşi cutremurul şi urmările lui, văzute şi nevăzute,
peste mai puţini ori peste mai mulţi vinovaţi.
Aceasta este adevărata explicaţie a cutremurelor - şi nu celelalte o sută de alte explicaţii.
18 - Pe lângă toate nenorocitele urmări ale marilor cutremure de pământ, singurul lucru bun pe care îl aduc aceste zguduiri, este frica de Dumnezeu care îi cuprinde atunci până şi pe cei mai necredincioşi dregători ai cetăţilor.
Şi bunele hotărâri de îndreptare pe care este gata să le ia în acele prime momente de cutremur, fiecare din cei zguduiţi.
19 - Dar de obicei, după ce încetează zguduirea,
după ce văd că nu s-au prăbuşit peste ei grinzile,
după ce li se pare că primejdia morţii a trecut de la ei,
şi după ce morţii au fost îngropaţi, iar molozul curăţit,
- din nou începe râsul, felicitările, bancurile, laudele şi apoi zeflemeaua şi necredinţa.
Până ce vine din nou un alt cutremur...
Până ce va veni ultimul.
După care nu va mai rămânea apoi în vecii vecilor nici un lăudăros, zeflemist sau necredincios.
20 - Ferice de acela pe care frica nenorocirii dezlănţuite, îl aruncă pe genunchi, în pocăinţă, în lacrimi... şi care se scoală de acolo un om nou în Hristos.
Un astfel de om spală cu lacrimi nu numai păcatele sale, ci şi ranele şi sângele sfinţilor chinuiţi de alţii şi brutalizaţi chiar şi de el.
Un astfel de om este spălat şi el de către Hristos, cu Sângele Său Cel Sfânt, - de toate ranele păcatului lui.
Şi cum el sloboade pe alţii, va fi slobozit şi el.
O veşnică binecuvântare să fie peste oricine face aşa.
Amin.