Darurile Duhului Sfânt
Traian Dorz - Alergarea Stăruitoare
1 - Despre vorbirea în limbi, care părea în primul veac creștin că este un dar prea puțin răspândit și încurajat, nu se vorbește în Biblie decât celor din Corint - și nici bine, nici rău.
Pe când despre calea cea nespus mai bună decât toate de la 1 Corinteni 13 - și din care izvorăsc și se întrețin toate darurile Duhului, ce minunat vorbește Biblia și ce mult o recomandă și o dorește ea în toate versetele tuturor scrierilor sale!
2 - La fel și noi, - cred că nu este bine să disprețuim nici un dar pe care noi nu-l avem, dar îl au alții, - dacă într-adevăr acesta este un dar adevărat iar nu o prefăcătorie și o imitație înșelătoare a unui duh viclean.
Această deosebire a duhurilor este iarăși un dar ceresc... Și acest dar Dumnezeu i-l dă fiecărui cuget curat și smerit, fiindcă de el avem neapărată nevoie fiecare dintre noi, pentru că mulțimea duhurilor înșelătoare s-a năpustit acum ca o hoardă de lăcuste peste tot ogorul Evangheliei.
3 - Unul din cele mai alese și binecuvântate daruri ale lui Dumnezeu în Biserica Sa, este într-ajutorarea frățească.
Într-adevăr darul acesta este unul din cele mai frumoase, el este răspândit însă atât de puțin și azi. Îl au numai cei mai săraci și nu cei mai bogați dintre credincioși. El se arată cel mai fericit și cel mai dulce doar în adunările cele cu mai puțină vază nu în cele mai cu multă.
Fiindcă cine face binele acesta bine, - acela nu-l face să-l știe stânga - mai ales stânga. - Și nu-l face nici ca să fie văzut... mai ales văzut...
4 - De altfel pe unele daruri despre care am zis mai înainte nici Cuvântul lui Dumnezeu nu le încurajează. Nicăieri nu se spune special - despre vreo răsplătire deosebită pentru ele. Printre astea sunt și profeția și vorbirea în felurite limbi.
Nici o laudă nu aduce Biblia celor ce se lăudau cu aceste daruri.
Și nici o răsplată nu făgăduiește nimănui pentru ele. Numai mustrări.
5 - Nu te mustră pe tine soră blana ta scumpă pe care o porți, - când lângă tine sora ta cu o familie grea tremură într-o haină subțire și uzată? - sau nici nu te-ai gândit niciodată la asta?
Nu strigă pâinea ta când o arunci?
Și hainele tale pe care le lepezi încă bune, fără măcar să le dăruiești celor care sunt lipsiți?
Și banii tăi cheltuiți pe lux sau risipă - în timp ce lângă tine sunt frați lipsiți, goi, flămânzi, bolnavi,
- și Lucrarea lui Dumnezeu care suferă?
6 - Cum poți tu frate să nu auzi mobila ta cea cu multe zeci de mii de lei, cum te osândește înaintea lui Dumnezeu - căci ea simte cât ar fi trebuit să meargă din costul ei la frații lipsiți... dar inima ta nu simte?!
Nu simte inima ta nici povara păcatului lăcomiei prin care au venit acești bani nedrepți în casa ta?
Și nu simte nici sabia blestemului veșnic gata să cadă peste toate acestea, peste tine și peste toate ale tale, din pricina călcării cu știința a atâtor cuvinte ale lui Dumnezeu?
7 - Cele mai multe duhuri necurate, prefăcute, viclene și ispititoare îți ies în cale mai ales când mergi la locul de rugăciune, la locul de înfrânare, de post, de reculegere și de meditație.
De aceea în acele zile și locuri ți se cere cea mai mare grijă, veghere și luptă.
8 - Diavolul știe că noi avem cea mai mare nevoie de împrospătarea puterii noastre în lupta cu ispitele lui dinăuntrul nostru și dinafara noastră.
Și pentru a ne opri din mersul nostru spre locurile unde putem primi această împrospătare, el pune în calea noastră tot felul de piedici și scoate în fața noastră tot felul de oameni ai lui.
9 - Toată lupta vrăjmașului nostru este să ne abată din drumul înfrânării și rugăciunii. Iar dacă nu ne poate nici opri înainte de a pleca și nu ne poate nici abate după ce am pornit, - atunci el caută măcar să ne tulbure duhul, să ne împrăștie gândurile, să ne strice pacea adâncirii în rugăciune și meditație,
- pentru ca noi să nu ne alegem cu nimic sau cu cât mai puțin folos, din acest ceas al rugăciunii și din acest timp al meditației noastre.
10 - Față de cei lumești, diavolul nu are nevoie să se prefacă prea mult... Li se înfățișează așa cum e el, negru, urât și murdar, cum este păcatul pe care li-l îmbie lor.
Dar față de cei duhovnicești, diavolul se preface în înger de lumină
și vine cu cele mai atrăgătoare mijloace, care par biblice, adevărate și folositoare Evangheliei.
Iar această înfățișare este cea mai primejdioasă și mai vinovată.
11 - Frații și surorile mele, fiți cu foarte multă luare aminte la oricine vă iese înainte când voi vă veți pregăti de rugăciune, de adunare sau de biserică.
De cele mai multe ori acela este un duh trimis de Satana ca să vă oprească, să vă încurce și să vă tulbure.
Nu vă lăsați împiedicați de amenințările lui.
Nu vă lăsați abătuți din drum de chemările lui.
Nu vă lăsați încântați de laudele lui.
Nici tulburați sau necăjiți de insultele și de hulele lui.
Fie-vă hotărârea nestrămutată,
fie-vă pașii neabătuți,
fie-vă sufletul tare și fie-vă gândul netulburat.
12 - Mergeți la rugăciune, orice v-ar opri,
mergeți la biserică orice-ar veni ca să nu vă lase.
Și mergeți înainte spre împlinirea gândului bun și a îndemnului sfânt pe care l-ați pus pentru Domnul, - oricâți ispititori v-ar pune în cale duhul cel rău.
Domnul vă va da biruința în luptă. Iar sufletul vostru cu atâta va fi mai răsplătit de Dumnezeu cu cât a fost mai greu încercat de Satana.
13 - Cele mai primejdioase ispite sunt ispitele duhovnicești.
Și cel mai ticălos demon este acela care se preface înger, pentru a-i înșela dacă este cu putință chiar și pe cei aleși (Matei 24, 24).
Într-adevăr ce greu este să deosebiți duhurile Satanei când ele vin lăudând pe Dumnezeu și se țin după cei credincioși, prefăcându-se că sunt și ele în slujba lui Hristos.
14 - Ce greu este să nu-l crezi un înger, pe cel care cântă așa de lăudăros despre Dumnezeu,
care predică așa de mult și care strigă așa de tare.
Care este peste tot, care umblă pe oriunde și care este ca toți - prefăcându-se că dă ceva duhovnicesc numai să primească câte ceva material de la fiecare.
15 - E greu într-adevăr să-l deosebești că acela nu este un înger de lumină, ci este un demon ascuns
că nu umblă pentru slava lui Dumnezeu, ci pentru scopurile Satanei.
Că nu are în el Duhul lui Hristos - ci duhul lui Anticrist.
E greu să-l deosebească numai cine nu are în el lumina. Dar cel ce o are, - aceluia nu-i este greu să-l vadă după roadele lui pe cel prefăcut. Duhul Adevărului îți arată ce urmărește acel „trimis” - sau acel care-l trimite.
Tulburătorul și dezbinătorul fraților a avut și va avea mereu astfel de trimiși ai lui printre oile Domnului.
16 - Să luăm bine seama la toți cei care fac prea multă stricăciune în jurul lor,
care umblă prea să se facă cunoscuți,
care le prea place să fie văzuți numai în misiuni pe la alții,
numai în preajma aleșilor lui Hristos,
numai în fruntea tuturor...
- De cele mai multe ori duhurile acestora sunt niște slujnice ale Satanei - și umblă să facă numai rău Lucrării lui Dumnezeu.
Fie atunci, fie ceva mai târziu...
17 - Uitați-vă la atâtea cetăți în care au propovăduit Evanghelia apostoli atât de minunați ai lui Hristos. Ce lucrare sfântă și frumoasă făcuseră ei, cu câte osteneli și jertfe au luptat și s-au ostenit ei până când au putut aduna acolo sutele de suflete pentru Hristos.
Dar cum a apărut acolo dintr-odată o „slujnică” de asta a diavolului, ca în Filipi, care așezându-se în frunte a început să strige, să cânte și să răstălmăcească, - a dus la ruină, la prăpăd și la foc totul.
Cine a nimicit atâtea adunări frățești, - și mai este pe cale să mai nimicească încă tot așa și pe altele?
- Oare nu acest duh rău prin câte o „slujnică” de asta?...
18 - Oricând veți vedea prin adunările Domnului câte un astfel de duh,
porunciți puternic în Numele lui Hristos acestor duhuri să iasă dintre voi
- și luptați cu hotărâre împotriva duhurilor acestora prefăcute.
Vorbele lor sunt frumoase, dar cei ce le spun nu le folosesc decât pentru a înșela cu ele sufletele neștiutoare...
Faptele lor sunt rele, iar roadele acestor fapte sunt numai în folosul diavolului și în paguba lui Hristos.
Nu vă faceți părtași la osânda lor.
Ajungă cât rău au făcut până acum! Și ajungă cât i-ați sprijinit crezându-i că sunt îngeri.
19 - Atâta vreme cât propovăduirea noastră nu face nici o pagubă lui Satana, - el nici nu se interesează de noi.
Câtă vreme „slujnicele” diavolului, păcatele lui, vasele lui, învățăturile lui și interesele lui ne însoțesc, sau petrec printre noi și chiar propovăduiesc printre noi, - fără să luăm nici o atitudine împotriva lor,
- atâta vreme lui Satana îi convine asta.
Și nici el nu ia nici o atitudine și nici o măsură contra noastră.
Putem să mergem la rugăciune cu slujnicele lui și chiar să facem adunări de rugăciune împreună cu încredințările și crezurile lui
putem să facem chiar „Școală Biblică” laolaltă cu duhurile lor...
Ba încă slujnicele astea se înghesuiesc în frunte ca să ia ele conducerea adunării noastre de rugăciune, sau a Școlii noastre Biblice... Pentru a îndruma apoi totul așa cum vreau stăpânii lor. Adică totul să fie și să rămână o amestecătură de câte un adevăr și zece minciuni. De câte un verset și zece răstălmăciri. De câte o picătură de miere și zece de fiere.
20 - Atunci Lucrarea Domnului oricât de frumos ar fi fost ea începută, - va deveni în curând o adunătură de prefăcuți, care vor vorbi toți, dar nu va asculta nimeni, vor învăța toți, dar nu va împlini nimeni.
Vor spune toți, dar nu va crede nimeni.
Se vor „pocăi” toți, dar nu se va schimba nimeni.
Se vor „boteza” toți, dar nu se va naște din nou nimeni.
Exact așa vrea și diavolul.
Atunci oricât de mare ar fi fost această adunare înainte, - ea în curând se va nimici.
Oricât de unită să fi fost înainte, ea în curând se va dezbina.
Și oricât de largi și încărcate să fi fost crengile ei înainte, - ele se vor usca și se vor rupe.
Și exact așa vrea și diavolul.
O Doamne Duhule Sfinte, Te rugăm apără toate adunările Tale și ale noastre de astfel de lucrători răi și prefăcuți. Scoate-i dintre noi - și adu între ai Tăi oameni plini de dragostea, de smerenia și de curăția Ta.
Amin.