Lupta credinței
Traian Dorz - Mărgăritarul Ascuns
1 - Când glasuri neliniștitoare se ridică în sufletul tău,
- luptă să le înăbușești prin credință.
Când glasuri tulburate se grămădesc cu putere în inima ta
- luptă să le răzbați prin nădejde
și când întristări dureroase îți copleșesc duhul tău, -
- luptă să le supui prin iubire
fiindcă numai astfel te vei putea păstra în pacea lui Dumnezeu.
2 - Căi sunt numai două - cea bună și cea rea
pe lângă ele și printre ele pot fi mii
și alegerea este numai una și numai a uneia,
dar de ea depinde veșnicia sufletului nostru.
Să gândim bine la asta.
3 - Dumnezeu nu are gură omenească, dar cuvintele Lui sunt pe înțelesul tuturor oamenilor.
Cele văzute, le putem pricepe numai prin cele ce se văd - acestea fiind mijloacele prin care ni Se descoperă El Cel Nevăzut...
Și căile pe care putem pătrunde la El, Cel Nepătruns.
Și singură credința este însușirea care le poate.
4 - Hristos Mântuitorul și Dumnezeul nostru le-a ales pe cele mai Dumnezeiești din virtuțile omenești, pentru ca prin ele noi să ne putem apropia de esența Lui, - până la cât le putem realiza pe acestea în viața noastră. Prin ele ne realizăm pe noi în ele.
Cine dintre noi nu se luptă să le ajungă, acela rămâne pe totdeauna un străin pentru Dumnezeu.
Și Dumnezeu rămâne un străin pentru el.
5 - Noi suspinăm cu duioșie după vremea când Dumnezeu umbla împreună cu omul prin Eden
Dumnezeu suspină și El după bucuria de a umbla cu noi și astăzi pe acolo.
Dar El Se poate coborî spre noi până la virtuțile omenești în care locuiește El.
Dacă noi ne ridicăm până la ele, - Îl întâlnim.
Dacă nu, - rămânem pe totdeauna departe de El
- și El de noi.
6 - Prin mijlocirea virtuților, e singurul fel de a Se Întrupa Dumnezeu printre oameni.
Prin sfințenia vieții duhovnicești e singurul fel în care noi oamenii putem umbla în părtășie cu Dumnezeu, putându-L descoperi pe El în lucrurile care se văd.
În felul acesta Dumnezeu ni Se arată numai în lumea aceasta și în viața aceasta.
7 - Isuse Domnul și Mântuitorul sufletului meu, - fii binecuvântat.
Tot ce am aflat Isuse frumos în lumea asta, eu am păstrat pentru Tine.
Dacă am găsit o floare frumoasă, Ție Ți-am numit-o.
Dacă am găsit un cuvânt frumos, un cântec frumos, un gând frumos, un nume frumos, un sărut frumos - toate-toate Ție Ți le-am pus de-o parte să Ți le dau cu drag în ceasul celei mai scumpe împărtășiri ale noastre.
O, ce bucurie am când aflu ceva și mai frumos ca să Ți-l pot oferi Ție, Celui ce-L iubesc atât de mult, atât de mult...
8 - O, scumpă Sărbătoare a Domnului meu Preaiubit,
ce dulce este odihna Ta după truda mea îndelungată,
ce plăcute sunt razele soarelui tău sărbătoresc, după lunga mea oboseală departe,
ce răcoroasă este umbra ta iubitoare după umblarea singurătății mele prin arșița și seceta durerilor și întristării...
Și ce binecuvântate sunt îmbrățișările Tale, după lungile despărțiri prin care mi-am stors sufletul și lacrimile.
Veniți frații mei dulci și surorile mele scumpe, la rugăciunile, la cântările și la dulcele Cuvânt, - din scumpa zi a Sărbătorii Domnului nostru Iubit
ca la izvoarele puterilor noastre veșnice.
9 - Acela care se poate despărți de legământul său, - nu mai are frați. Și nu va mai avea niciodată.
Acela care se desparte de dor, - nu mai are iubire
și cel care se poate despărți de morminte - acela nu mai are părinți.
Cine se poate despărți de rugăciune, de lacrimi și de ascultare, - nu mai are viitor.
Iar cine nu le are pe acestea, nu-L mai are pe Dumnezeu.
Și nici nu-L va mai avea niciodată.
10 - Fiecare cuvânt al Adevărului își are semnul lui.
Semnul Adevărului este puterea.
Fiecare cuvânt al Dragostei își are semnul lui.
Semnul dragostei este lacrima.
11 - Dacă Dragostea este singura lege Dumnezeiască, atunci cei care o împlinesc această lege sunt singurii fii iubiți ai lui Dumnezeu.
12 - Noi suntem ca frații născuți îngemănați unul cu altul. Fiecare suntem legați de ceilalți și nu putem nici unii trăi despărțiți.
Astfel fiecare putem ori îngreuia, ori ferici viața semenilor noștri.
Ci numai iubindu-ne, ușurăm fiecare viața fiecăruia.
13 - Până ce învață să umble, un copil cade de o mie de ori. Dacă se ridică de fiecare dată, el ajunge o zi când nu mai cade.
Până când ajunge biruitor și statornic în credință - și sufletul nostru poate avea o mie de înfrângeri.
Dacă de fiecare dată ne ridicăm cu rugăciune și curaj, Dumnezeu aduce o zi când nu mai suntem înfrânți de nimic.
Să ne rugăm și să luptăm cu credință, cu nădejde și cu răbdare, căci vom ajunge și ziua aceea!
14 - Steaua Nașterii Mântuitorului... s-a tot dus după ce i-a condus pe magi până la staul... s-a tot dus spre capătul Miazănoaptei și s-a oprit Acolo, în dreptul Locuinței Celui Preaînalt, care este Centrul și Îndrumătorul tuturor lumilor Lui.
Acolo s-a unit cu celelalte trei, alcătuind Crucea Polară.
Și de atunci, Punctul Unic Nemișcat, după care se conduce toată lumea, nu este o Stea, ci este o Cruce. Nu este Steaua Polară, ci Crucea Polară.
Uitați-vă bine în nopțile înstelate și veți vedea acolo nu o Stea
ci o Cruce.
15 - Cele mai desăvârșite statui, ies din cele mai multe lovituri.
Cei mai binecuvântați credincioși, ies din cele mai grele încercări.
Și cele mai frumoase cântări, ies din cele mai amare lacrimi.
Acesta este rostul suferințelor noastre.
16 - Transformarea, înnoirea, schimbarea, - sunt semnele lui Dumnezeu oriunde lucrează El.
Cine n-a fost transformat într-un om nou, acela n-a trecut prin mâinile și lucrarea Duhului Sfânt.
Un astfel de om, poate fi în Lucrarea lui Dumnezeu, dar el nu este din ea. Poate predica Cuvântul lui Dumnezeu, dar nu-L trăiește.
Poate lucra la corabia mântuirii, dar nu va fi în ea.
17 - Cel mai fericit lucru pentru un om este împlinirea datoriei sale
- și cel mai nefericit - neîmplinirea acestei datorii.
Cel mai bun ajutor dat cuiva, este a-l învăța cum să-și împlinească cel mai bine propria sa datorie față de Dumnezeul său și față de semenii săi.
În felul acesta vei ajuta la fericirea lui și a altora.
Dar nu împiedica pe nimeni de la împlinirea datoriei sale, fiindcă îl vei nenoroci și pe el
și te vei nenoroci și pe tine.
18 - Dacă cerul este atât de frumos pe dinafară,
- cât trebuie să fie de frumos pe dinăuntru!
19 - Prin credința părinților tăi - se vor mântui numai părinții tăi.
Prin credința soției tale - se va mântui numai soția ta.
Prin credința fiilor tăi - se vor mântui numai ei.
Prin credința fraților tăi și a surorilor tale - se vor mântui numai aceștia.
- Ca să te mântuiești tu însuți, este neapărată nevoie ca tu însuți să vii la Hristos, Mântuitorul tău.
Fiecare om se poate mântui numai prin credința și nașterea din nou a lui însuși.
20 - Cum se vine la Hristos? Cum se face întoarcerea la El?
- Așa cum face copilul când învață să umble.
Mama întinde mâinile, îi face semn cu dragoste și îl cheamă: - vino la mine!
Iar el îndrăznește, pășește, vine, aleargă, - și cade în brațele ei și în sărutul ei.
Așa se vine la Hristos. Și numai cine vine așa - este fericit.