Lupta între cei doi „stăpâni”
Pr. Iosif Trifa - Povestiri religioase
În timpurile vechi trăia un boier care multe slugi avea; pe atunci slugile erau robi.
Slugile erau foarte mulțumite cu boierul.
„Nu este pe lume stăpân mai bun ca al nostru” - se lăudau slugile.
Aceste laude le auzi și diavolul care nu mai putea de ciudă că slugile trăiesc bine cu stăpânul lor. „Ucigă-l crucea” câștigă de partea sa pe una dintre slugi cu numele Aleb și, prin ea, se-apucă să răzvrătească pe ceilalți.
Odată, când slugile se lăudau cu stăpânul, sări Aleb cu vorba:
- În zadar lăudăm noi pe stăpânul; el e bun pentru că îi facem pe voie; așa și diavolul poate că e bun dacă-i facem voia lui. Să vedem însă ce are să se întâmple dacă i-am face ceva peste voie.
Celelalte slugi țineau însă cu boierul și făcură rămășag cu Aleb că boierul nu va fi rău nici când îi vor face ceva peste voie.
În cealaltă zi, boierul, având niște oaspeți aleși, merse cu ei să le arate și oile. Între oi avea un berbec de soi ales. Porunci lui Aleb să-l scoată din turmă ca să-l vadă musafirii.
- Uitați-vă acum, zise Aleb către celelalte slugi, cum voi supăra pe boier.
Și repezindu-se în turmă, prinse berbecul și, deodată, îi rupse amândouă picioarele de dinapoi. Slugile și musafirii rămaseră încremeniți. Dracul se suise și el într-un copac și râdea de acolo, așteptând izbucnirea mâniei boierului. Boierul stătu puțin cu capul aplecat de mânie, apoi, deodată, ridicându-și ochii spre cer, astfel grăi:
- O, Aleb, Aleb! Stăpânul tău ți-a poruncit să mă superi, dar Stăpânul meu e mai tare decât stăpânul tău. Să știi că nu m-ai supărat pe mine, ci ai supărat pe stăpânul tău. Să știi, Aleb, că nu-ți dau nici o pedeapsă. Iacă, te iert, aici, în fața oaspeților mei.
Zicând aceste cuvinte, boierul plecă cu musafirii, iar diavolul, scrâșnind din dinți, căzu din copac și plesni în mii de bucăți.