Mă doare-adânc...
Traian Dorz - Întâi să fim
Mă doare-adânc orice tăcere
ce-ar fi putut ajunge grai
spus undeva spre-o mângâiere
sau cuiva alinând un vai.
Mă ard adânc orice cuvinte
ce-n veci tăcute le-aş fi vrut
în câţi plâng ele prea fierbinte
şi-n câţi ce răni s-au prefăcut.
M-apasă-adânc orice povară
ce-am pus cândva pe-un slăbănog,
o cum să pot s-o fac uşoară
şi cui s-o ierte să mă rog?
Mă frige-adânc orice privire
străină spre iubirea mea,
şi sufăr cum o pângărire
şi-un şarpe s-ar fi-atins de ea.
Mă-nfrânge-adânc orice-ncercare
de-a dezbina pe fraţii mei,
Hristos a plâns pentru oricare
şi-acum satanii râd de ei.
...O, cum să pot ucide ura
şi dragostea să pot s-o-nviu,
când nici cuprinsul nici măsura
nu stă-n puterea mea s-o ştiu.