Condiția mântuirii
Traian Dorz - Întâi să fim
1 - Condiția mântuirii noastre, condiția mântuirii altora și condiția mântuirii tuturor oamenilor pentru care și la care a venit Domnul Hristos, este ca întâi să fim în voia lui Dumnezeu niște copii ai Lui născuți din nou, trăind în toată lumina Evangheliei Sale, iar după aceea să mergem și să propovăduim aceasta și altora.
2 - Numai dacă noi ne putem mântui pe noi înșine în primul rând, atunci vom putea mântui și pe alții.
3 - Dacă noi suntem găsiți mincinoși, neascultători, nenăscuți din nou, străini de legămintele lui Dumnezeu, cum să ajutăm să fie alții credincioși și buni? Vom putea face numai rău și nu bine. Atunci de o sută de ori ar fi fost mai bine să nu-L fi cunoscut niciodată pe Dumnezeu. Ne-am fi pierdut măcar numai pe noi înșine - și nu și pe alții.
4 - Ce adunări mari și frumoase erau cândva în multe locuri care acum sunt numai ruini. Și toate au ajuns așa din pricina unor lucrători răi, care cu scopuri firești și mârșave, s-au amestecat în Lucrarea Domnului pierzându-se pe ei și pe mulți care i-au urmat în rătăcirea și nebunia lor.
O, câtă grijă trebuie să avem nu numai de noi înșine dar și de alții. Pentru că atunci când se mântuiește omul de multe ori este singur. Dar când se pierde atrage pe mai mulți.
5 - Când va chema Dumnezeu la răsplată pe cei care au adus aceste adunări la mântuire - o, ce răsplată vor primi!
Dar când va chema la judecată pe cei ce le-au nimicit, ce osândă vor merita.
6 - Când se bucură îngerii din ceruri pentru un singur păcătos care se întoarce, cât de mult trebuie să se întristeze ei pentru atâția credincioși care se pierd!...
Cum vor cere și îngerii slavă veșnică pentru cei care i-au mântuit pe păcătoși!...
Și ocară și rușine veșnică pentru cei care i-au pierdut.
7 - Nașterea din nou - trebuie să repetăm de mii de ori și tot nu va fi prea mult - nașterea din nou este o transformare totală, ca o a doua naștere a sufletului, după prima naștere a trupului nostru. Este clipa fericită și cerească a legământului nostru cutremurător și unic pus de bunăvoie și din tot sufletul ca o predare totală și definitivă... Clipa când spui cu gura ta, cu condeiul tău, cu lacrimile tale, cu toată ființa ta: Al Domnului sunt (Isaia 44,5).
8 - Atunci Cuvântul lui Dumnezeu care este Apa, îi curăță omului mintea și-i dă o cunoaștere nouă. Iar Duhul lui Dumnezeu care este Puterea, îi curăță omului inima, dându-i o simțire nouă.
Aceasta este taina pocăinței, taina transformării, taina și minunea transfigurării de pe Taborul fiecăruia dintre cei care au suit până acolo.
9 - Acesta este și numai acesta poate fi omul cel nou care apoi umblă numai după lucrurile Duhului, pentru că el a devenit un om duhovnicesc. Și nu mai umblă după lucrurile firii pământești pentru că el a rupt-o pentru totdeauna cu firea pământească.
10 - Spune Sfânta Evanghelie că celor ce L-au primit pe Domnul Isus și cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă fii ai lui Dumnezeu... născuți din El (Ioan 1,12-13).
Le-a dat dreptul (prin botez) să se facă (prin credință).
11 - Dreptul prin botez îl avem toți, - dar facerea prin credință o avem puțini.
Botezul nu este nașterea din nou... O, cât de mulți sunt botezați și totuși din aceștia cât de puțini au nașterea din nou.
Pentru că botezul vine de jos, dar nașterea din nou, convertirea, pocăința, - vine de Sus.
12 - Avem în țara noastră atâtea milioane de suflete botezate - dar câte din acestea sunt născute din nou?
Avem în jurul nostru, în chiar biserica noastră atât de mulți frați de ai noștri. Avem chiar în adunarea și în familia noastră atâția dintre ai noștri, - care aud Cuvântul lui Dumnezeu și cunosc multe despre mântuire, dar ei totuși n-au nașterea din nou, chiar prima condiție a scumpei mântuiri...
13 - Acestor oameni noi trebuie să le spunem mereu că numai botezul nu-i de-ajuns. Trebuia să le fie făcut după rânduială, căci Taina Botezului este prima Taină dintre cele șapte Taine ale bisericii și credinței noastre. Dar pe lângă ea trebuie și Taina pocăinței, care este nașterea din nou, renașterea sufletească fără de care numai nașterea trupească este zadarnică pentru Împărăția lui Dumnezeu.
14 - Nu există decât un singur botez. Cine l-a făcut o dată n-are voie să-l mai facă niciodată (Efes. 4,5). Cum nu există decât o singură credință: cine o are n-are voie s-o mai schimbe niciodată. Cum există un Singur Domn, Isus Hristos - și cine Îl află n-are voie să-L mai părăsească niciodată.
Aceste trei valori, fiecare dintre ele există numai într-un singur și unic exemplar. Cine face o a doua sau a treia copie după vreuna, - le degradează și le pierde pe toate.
Să ne cutremurăm în fața acestui adevăr - și să nu-l luăm ușor.
15 - Cântarea noastră bisericească spune: câți în Hristos v-ați botezat - în Hristos v-ați îmbrăcat. Noi cei mai mulți am fost botezați în Hristos, - dar nu ne-am și îmbrăcat în Hristos.
Bine că am făcut partea întâia, - acum să facem și partea a doua. Ne-am botezat în Hristos, dar acum să ne îmbrăcăm în El. Dreptul îl avem prin botez, - dar acum să ne facem prin nașterea din nou, copii adevărați și credincioși ai lui Dumnezeu.
16 - În Vechiul Testament tăierea împrejur a fost poruncită de Dumnezeu ca un semn al apartenenței omului la poporul lui Dumnezeu. Când s-a instituit acest semn au fost tăiați împrejur toți bărbații din Israel, la orice vârstă se aflau ei atunci.
Dar după aceea totul s-a statornicit, totul la vârsta de opt zile. Actul acesta se făcea fără consimțământul copilului care nu putea fi întrebat dacă vrea sau nu, ci numai pe mărturia valabilă a preotului și a părinților.
17 - În Noul Testament botezul a fost poruncit la fel de Domnul nostru Isus Hristos, tot ca o dovadă a apartenenței omului la confesiunea creștină. Când s-a instituit taina, au fost botezați toți cei care au crezut și au primit atunci Numele Domnului Isus.
Dar după aceea, aidoma tăierii împrejur din Vechiul Testament s-a statornicit după același model și botezul creștin tot la vârsta primelor zile ale copilului.
18 - Acum, după același cuvânt al sfântului apostol Pavel nici tăierea împrejur, nici netăierea împrejur nu sunt nimic - ci a fi o făptură nouă (1 Cor. 7,19; Gal. 5,6), - tot așa putem spune prin același cuvânt, că fără nașterea din nou, fără a deveni o făptură nouă, - nici forma botezului nu-l poate mântui singur pe nimeni. Nici primul botez și cu atât mai mult celelalte repetări a lui, oricâte ar fi.
Dacă nu vrem să ne înșelăm pe noi înșine, dacă vrem să spunem adevărul și nu suntem obligați să-l tăgăduim, vom recunoaște că așa este.
Ferice de cine este liber și slobod față de oameni, căci numai acela poate fi rob al lui Hristos.
19 - De aceea noi să nu mai punem problema botezului pe care o pun atât de mulți. Nu-l avem, atunci să-l facem, căci trebuie. Îl avem, atunci să nu-l mai facem că nu trebuie.
Dar punem problema nașterii din nou căci fără ea nimeni nu va vedea și nu va moșteni Împărăția lui Dumnezeu (Ioan 3,3).
20 - Acum haideți să mergem spre cele desăvârșite. După ce ne-am născut din Dumnezeu, să creștem prin El în toate privințele duhovnicești, până vom ajunge la statura deplină, la Cel care ne este Capul tuturor, adică la Hristos (Efes. 4,15).
Să ne realizăm în Hristos făptura nouă pe care ne-o cere El, și apoi să mergem aducând la mântuirea Lui pe toți semenii noștri spre a pregăti astfel Venirea Împărăției lui Hristos în care vor intra numai acei care s-au născut din El, au umblat prin El și au lucrat pentru El.
Amin.