Nu vă voi lăsa orfani, Mă voi întoarce la voi.
Mai departe Domnul nostru Isus Hristos a spus ucenicilor Săi: Nu vă voi lăsa orfani, Mă voi întoarce la voi, - spre a-i încredința de grija Lui.
O, ce dulce îmbărbătare a fost aceasta pentru ucenicii Domnului atât de amărâți în noaptea aceea când El Se despărțea de ei, iar ei rămâneau zdrobiți.
Și apoi pentru urmașii lor, în toată noaptea aceasta de veacuri și veacuri de când S-a dus El și până când va veni iarăși la noi.
Deși este adevărat că Domnul Isus nu i-a părăsit pe ai Săi niciodată, ci a fost credincios totdeauna făgăduinței lăsate față de ei când a zis: Iată Eu cu voi sunt în toate zilele până la sfârșitul veacurilor, - totuși este tot așa de adevărat că El S-a suit la Cer.
Și șade de-a Dreapta Tatălui. Dar iarăși va veni. Cu mărire, să judece vii și morții.
Și apoi Împărăția Lui nu va mai avea sfârșit.
După ce ne va găti fiecărui neam un loc, iar apoi, în locul rânduit fiecărui neam, Domnul Isus va rândui un loc fiecărei familii credincioase,
iar în locul rânduit fiecărei familii va rândui un loc fiecărui suflet credincios din familia aceea,
- în lăcașurile Tatălui Domnul Isus va găti un loc fericit tuturor celor rânduiți care prin ascultarea credinței lor să aibă dreptul să capete un loc, Acolo în Cerul Său strălucit.
Când va fi intrat numărul deplin al tuturor acestora, Domnul Isus va veni pentru toți odată,
precum venise pentru fiecare pe rând...
Va veni să învie și trupurile lor în forma slăvită a Trupului Său.
Și să facă dreptate așezând din nou toate lucrurile în lumină și curăție.
O, cât de dulce și de fericită va fi revenirea Domnului nostru Preaiubit pentru cei rămași orfani, aici în mijlocul atâtor încercări și suferințe. Între atâtea vrăjmășii și izbeliști!
Cum un părinte, silit să meargă dintre copiii săi pentru o vreme, tot timpul lipsei sale nu are un alt gând mai puternic și o altă grijă mai sfântă decât grija și gândul orfanilor săi, - tot așa și Domnul nostru din suferințele căruia ne-am născut, și prin Sângele căruia avem viață, nu are un mai mare dor și o mai scumpă grijă, decât de ai Săi, cei care mai luptă și mai suferă ca să-I păstreze dragostea, să-I asculte Cuvântul și să-I cinstească Numele Lui, aici unde El, Stăpânul Cel Adevărat, este tăgăduit și urât. Iar preaiubiții Lui prigoniți și alungați.
O, scumpi orfani ai Domnului, frații și surorile mele dulci, sus inima. Nu vom fi părăsiți pe totdeauna.
Nici nu vom fi lăsați până în veac, unde suferim acum.
Isus Cel care ne iubește
și care ne-a spălat de păcatele noastre cu Sângele Său
și care a făcut din noi o Împărăție și preoți pentru Dumnezeu, Tatăl Său.
Și a căruia este slava și puterea în vecii vecilor,
- chiar El Însuși, va veni! Se va întoarce la noi iarăși, ca să ne ia și pe noi la Sine.
Și vom vedea pe totdeauna Fața Lui. Iar Numele Lui va străluci pe frunțile noastre în locul numelui de ocară pe care îl purtasem atât de mult din partea lumii și prin ea.
Acolo nu va mai fi nici un fel de noapte
și nici un fel de teamă
și nici un fel de umbră
Cine oare își va mai aduce aminte, în acea fericită și dulce stare veșnică, de clipa suferită pe pământ, în alt fel decât cu o mângâietoare mulțumire? Decât cu o fericită bucurie. Decât cu un simțământ de sfântă laudă că în vremea suferinței Lui, I-am purtat și noi cu vrednicie ocara
și cu răbdare crucea
și cu dragoste ranele
și cu nădejde așteptarea
și cu cinste Numele Său!
Slavă veșnică Ție Preaiubitul inimii noastre, Mântuitorul nostru Isus Hristos, slavă Ție.
Mult doritul iubirii noastre,
Temelia credinței noastre,
Nădejdea așteptării noastre,
Răsplata răbdării noastre,
Prietenul singurătății noastre,
Bucuria veșniciei noastre,
Lumina ochilor noștri -
Ție, Isuse Mântuitorul și Dumnezeul nostru
slavă Ție.
Din toată inima Te iubim și Îți mulțumim că ne-ai iubit și ne iubești atât de mult.
Îți mulțumim că Te gândești neîncetat la noi și că dragostea Ta a rămas caldă și ocrotitoare pentru toți orfanii Tăi, până când vei reveni iarăși la noi, spre a nu Te mai duce apoi decât luându-ne și pe noi pe veci cu Tine, Acolo unde ești Tu.
Ajută-ne să avem neîncetat gândul pironit la această dulce și adevărată făgăduință.
Ca să nu cădem de oboseală până vei veni Tu - și până vom veni noi, pentru totdeauna Acasă la noi.
Amin.
+
Să-ți fie prietenia averea cea mai rară
comoara nu-i prieten dar prietenu-i comoară.