Nu vă voi lăsa orfani, Mă voi întoarce la voi.
Mai departe Domnul nostru Isus Hristos a spus ucenicilor Săi: Nu vă voi lăsa orfani, Mă voi întoarce la voi, - spre a-i încredinţa de grija Lui.
O, ce dulce îmbărbătare a fost aceasta pentru ucenicii Domnului atât de amărâţi în noaptea aceea când El Se despărţea de ei, iar ei rămâneau zdrobiţi.
Şi apoi pentru urmaşii lor, în toată noaptea aceasta de veacuri şi veacuri de când S-a dus El şi până când va veni iarăşi la noi.
Deşi este adevărat că Domnul Isus nu i-a părăsit pe ai Săi niciodată, ci a fost credincios totdeauna făgăduinţei lăsate faţă de ei când a zis: Iată Eu cu voi sunt în toate zilele până la sfârşitul veacurilor, - totuşi este tot aşa de adevărat că El S-a suit la Cer.
Şi şade de-a Dreapta Tatălui. Dar iarăşi va veni. Cu mărire, să judece vii şi morţii.
Şi apoi Împărăţia Lui nu va mai avea sfârşit.
După ce ne va găti fiecărui neam un loc, iar apoi, în locul rânduit fiecărui neam, Domnul Isus va rândui un loc fiecărei familii credincioase,
iar în locul rânduit fiecărei familii va rândui un loc fiecărui suflet credincios din familia aceea,
- în lăcaşurile Tatălui Domnul Isus va găti un loc fericit tuturor celor rânduiţi care prin ascultarea credinţei lor să aibă dreptul să capete un loc, Acolo în Cerul Său strălucit.
Când va fi intrat numărul deplin al tuturor acestora, Domnul Isus va veni pentru toţi odată,
precum venise pentru fiecare pe rând...
Va veni să învie şi trupurile lor în forma slăvită a Trupului Său.
Şi să facă dreptate aşezând din nou toate lucrurile în lumină şi curăţie.
O, cât de dulce şi de fericită va fi revenirea Domnului nostru Preaiubit pentru cei rămaşi orfani, aici în mijlocul atâtor încercări şi suferinţe. Între atâtea vrăjmăşii şi izbelişti!
Cum un părinte, silit să meargă dintre copiii săi pentru o vreme, tot timpul lipsei sale nu are un alt gând mai puternic şi o altă grijă mai sfântă decât grija şi gândul orfanilor săi, - tot aşa şi Domnul nostru din suferinţele căruia ne-am născut, şi prin Sângele căruia avem viaţă, nu are un mai mare dor şi o mai scumpă grijă, decât de ai Săi, cei care mai luptă şi mai suferă ca să-I păstreze dragostea, să-I asculte Cuvântul şi să-I cinstească Numele Lui, aici unde El, Stăpânul Cel Adevărat, este tăgăduit şi urât. Iar preaiubiţii Lui prigoniţi şi alungaţi.
O, scumpi orfani ai Domnului, fraţii şi surorile mele dulci, sus inima. Nu vom fi părăsiţi pe totdeauna.
Nici nu vom fi lăsaţi până în veac, unde suferim acum.
Isus Cel care ne iubeşte
şi care ne-a spălat de păcatele noastre cu Sângele Său
şi care a făcut din noi o Împărăţie şi preoţi pentru Dumnezeu, Tatăl Său.
Şi a căruia este slava şi puterea în vecii vecilor,
- chiar El Însuşi, va veni! Se va întoarce la noi iarăşi, ca să ne ia şi pe noi la Sine.
Şi vom vedea pe totdeauna Faţa Lui. Iar Numele Lui va străluci pe frunţile noastre în locul numelui de ocară pe care îl purtasem atât de mult din partea lumii şi prin ea.
Acolo nu va mai fi nici un fel de noapte
şi nici un fel de teamă
şi nici un fel de umbră
Cine oare îşi va mai aduce aminte, în acea fericită şi dulce stare veşnică, de clipa suferită pe pământ, în alt fel decât cu o mângâietoare mulţumire? Decât cu o fericită bucurie. Decât cu un simţământ de sfântă laudă că în vremea suferinţei Lui, I-am purtat şi noi cu vrednicie ocara
şi cu răbdare crucea
şi cu dragoste ranele
şi cu nădejde aşteptarea
şi cu cinste Numele Său!
Slavă veşnică Ţie Preaiubitul inimii noastre, Mântuitorul nostru Isus Hristos, slavă Ţie.
Mult doritul iubirii noastre,
Temelia credinţei noastre,
Nădejdea aşteptării noastre,
Răsplata răbdării noastre,
Prietenul singurătăţii noastre,
Bucuria veşniciei noastre,
Lumina ochilor noştri -
Ţie, Isuse Mântuitorul şi Dumnezeul nostru
slavă Ţie.
Din toată inima Te iubim şi Îţi mulţumim că ne-ai iubit şi ne iubeşti atât de mult.
Îţi mulţumim că Te gândeşti neîncetat la noi şi că dragostea Ta a rămas caldă şi ocrotitoare pentru toţi orfanii Tăi, până când vei reveni iarăşi la noi, spre a nu Te mai duce apoi decât luându-ne şi pe noi pe veci cu Tine, Acolo unde eşti Tu.
Ajută-ne să avem neîncetat gândul pironit la această dulce şi adevărată făgăduinţă.
Ca să nu cădem de oboseală până vei veni Tu - şi până vom veni noi, pentru totdeauna Acasă la noi.
Amin.
+
Să-ţi fie prietenia averea cea mai rară
comoara nu-i prieten dar prietenu-i comoară.