Doamne, iată ochii mei

Te privesc mereu mai grei

- pune-mi Tu lumina-n ei

să Te vadă cum Tu vrei.

Şi-ncălzeşte-mi inima

să Te poarte cum ai vrea

şi să caute Faţa Ta

cât mai poate şti căuta.

Doamne, - iată-mi tot ce-am eu

închinat lui Dumnezeu,

împlineşte-mi-l mereu

cu rod tot mai scump şi greu!

Cu cât anii trec şi vin

să-mi am cerul mai senin,

drumul mai cu soare plin

şi cuprinsul mai divin.

Doamne, - iată-mi ce-am făcut

şi ştiut

şi neştiut

Ţi-l aduc, - şi stau tăcut

şi cu sufletul temut...

Că mi-ai dat un sfânt avut

şi mi-e timpul meu trecut

iar talantul meu plăcut

rău mă tem că l-am pierdut!

Numai părinţii sunt pe lume acei ce nu te pizmuiesc

şi care de-ale tale daruri se bucură şi le iubesc.

Orice adevăr pe lume, cu minciuna s-a luptat

nici un drum al lui spre oameni n-a fost de loviri cruţat.