Mai aspru bate vântul

Mai aspru bate vântul cu cât se duce vara

mai grabnic scuturându-mi din pomul vieții anii

cad zilele ca frunza împuținând comoara

rămasă spre-mplinirea neîmpărțitei danii.

Văd șiruind în urmă cărarea mea lăsată

cu pașii mei ce-nseamnă umblarea vieții mele

- vin urmele în urmă și tuturor m-arată

cum le-am lăsat prin lume și unde merg cu ele.

Cu ochii goi de visuri, dar plini de încercare

privesc acuma altfel la urmele trăite:

- tot ce-mi păreau odată prea dulci le văd amare

tot ce-mi păreau de beznă, le văd azi, strălucite.

O, regretam odată că zilele-mi sunt rele

că-s prea puțin frumoase și-s prea de lacrimi pline,

dar azi cu mulțumire văd rodul strâns din ele

c-acesta-i tot avutul ce-l am și-l duc cu mine.

Dacă vrei s-alegi din oameni care este credincios

dragostea, nu frica, spune cine este-al lui Hristos

frică au toți cei ce-n rele, în păcat și-n pofte stau

însă dragostea de Domnul numai cei ce cred o au.