Mai aveţi vreme
Pr. Iosif Trifa - Povestiri religioase
Sfat mare se spune că au ţinut, odată, toţi diavolii din iad despre cum să câştige mai multe suflete pentru împărăţia lor cea de foc.
- Stăm prost, grăi Scaraoschi, mai-marele dracilor. Prea puţină lume se prinde în cursele noastre. De merge tot aşa, ni se goleşte iadul. Hai, tartorii mei, glăsuiţi, ce-i de făcut?
- Întunecimea voastră, grăi un drac din gloată, să le şoptim oamenilor că nu este Dumnezeu; că numai proştii mai cred, azi, în Dumnezeu.
- Să ne urcăm cu toţii pe pământ, adăugă un altul, şi să le spunem că nu este suflet, nici rai, nici iad, ci aici pe pământ este tot ce este. Toate celelalte sunt scorniri de-ale popilor.
- Lesne de spus acestea, dar nici oamenii nu-s chiar aşa de proşti să creadă aşa ceva. Vor simţi cât de colo că-i treabă diavolească.
Şi se frământa Scaraoschi împreună cu tartorii lui despre ce ar fi de făcut.
Era să se sfârşească adunarea fără nici un folos, când, de colo din fund, se ridică la cuvânt o sluţenie de drac bătrân şi urât, de care şi dracii se îngrozeau.
- Ai şi tu vreo părere, câine bătrân? întrebă Scaraoschi.
- Am! răspunse afurisitul de bătrân.
Şi astfel grăi:
- Se înţelege, fraţilor, că-i o prostie prea mare să le spui oamenilor că nu-i Dumnezeu, că nu-i suflet, că nu-i rai şi iad.
Părerea mea e alta.
- S-auzim, s-auzim! strigară tartorii.
- Părerea mea e ca toţi dracii să ne urcăm pe pământ, şi, cu vorbe plăcute şi ademenitoare, să le şoptim oamenilor la ureche: „Este Dumnezeu, este suflet, este rai şi este iad… Dar, pentru aceste treburi mai aveţi vreme, oameni buni… Ele sunt pentru vremea când veţi fi, colea, moşi bătrâni...”.
Părerea hodorogului de bătrân plăcu grozav de mult lui Scaraoschi şi celorlalţi tartori. Şi, după ce, de bucurie, traseră o schelălăială de răsună tot iadul, se urcară pe pământ mii şi mii de draci, înşelând pe oameni aşa cum îi învăţase dracul cel bătrân.
Şi, de atunci, dracii câştigă cele mai multe suflete, şoptind mereu oamenilor înşelăciunea că pentru cele sufleteşti mai au vreme.