Plata lăcomiei
Pr. Iosif Trifa - Povestiri religioase
Într-un sat trăia un meșter fierar; om foarte priceput, harnic și cinstit. Avea lucru destul și era mulțumit cu viața lui.
Dar, într-o zi, iaca intră în atelierul lui un străin ce se vedea cât de colo că-i om bogat, boier mare.
- Ascultă, maestre - grăi boierul - am venit să-mi faci un lanț special, lung, lung de câteva zeci de metri. Și să mi-l gați în termen de două săptămâni, căci am nevoie grabnică de el.
- Cu toată plăcerea, conașule - răspunse fierarul - dar nu mă pot lega, pentru că, vezi Măria Ta, îmi am și eu oamenii mei care lucrează la mine și trebuie să le fac lucrul la timp.
- Va fi, dar, uite, eu te plătesc de trei ori mai bine decât ceilalți oameni, numai să lași tot lucrul și să faci lanțul meu.
Lăcomia de a câștiga mai mult îl cuprinse pe maestru. Făcu târgul și se apucă de lucru. Ca să gate lucrul la timp, lucra mereu, cu zi cu noapte, iar pe vechii lui cunoscuți nu-i mai putu servi, din care pricină toți se supărară pe el și îl părăsiră.
La două săptămâni, veni boierul, văzu lanțul, dar i se păru prea scurt pentru scopurile lui și mai comandă câțiva metri, spunând că-i va plăti bine la sfârșit. Peste o săptămână, iar veni și iar mai lungi lanțul. Și a treia oară tot așa:
- Te rog, maestre, să mai lungești lanțul cu câțiva metri, c-apoi la sfârșit te-oi plăti cum se cuvine.
- Ba mulțămim de toate - răspunse fierarul necăjit. De săptămâni de zile lucrez mereu la acest lanț nesfârșit. Mi-am pierdut oamenii care lucrau la mine, mi-am pierdut puterea și sănătatea. Dă-mi plata ce mi se cuvine pentru cât am lucrat!
Atunci, străinul - care nu era altul decât diavolul, care îl înșelase cu ispita lăcomiei - îl apucă cu putere de mijloc, îl ridică sus și îl aruncă în foc, strigându-i: „Iată, asta-i plata ta!”
Și asta e și azi plata lăcomiei: focul iadului. Oriunde vede diavolul un om harnic și mulțumit, încearcă să-l piardă cu ispita lăcomiei.