Plata lăcomiei
Pr. Iosif Trifa - Povestiri religioase
Într-un sat trăia un meşter fierar; om foarte priceput, harnic şi cinstit. Avea lucru destul şi era mulţumit cu viaţa lui.
Dar, într-o zi, iaca intră în atelierul lui un străin ce se vedea cât de colo că-i om bogat, boier mare.
- Ascultă, maestre - grăi boierul - am venit să-mi faci un lanţ special, lung, lung de câteva zeci de metri. Şi să mi-l gaţi în termen de două săptămâni, căci am nevoie grabnică de el.
- Cu toată plăcerea, conaşule - răspunse fierarul - dar nu mă pot lega, pentru că, vezi Măria Ta, îmi am şi eu oamenii mei care lucrează la mine şi trebuie să le fac lucrul la timp.
- Va fi, dar, uite, eu te plătesc de trei ori mai bine decât ceilalţi oameni, numai să laşi tot lucrul şi să faci lanţul meu.
Lăcomia de a câştiga mai mult îl cuprinse pe maestru. Făcu târgul şi se apucă de lucru. Ca să gate lucrul la timp, lucra mereu, cu zi cu noapte, iar pe vechii lui cunoscuţi nu-i mai putu servi, din care pricină toţi se supărară pe el şi îl părăsiră.
La două săptămâni, veni boierul, văzu lanţul, dar i se păru prea scurt pentru scopurile lui şi mai comandă câţiva metri, spunând că-i va plăti bine la sfârşit. Peste o săptămână, iar veni şi iar mai lungi lanţul. Şi a treia oară tot aşa:
- Te rog, maestre, să mai lungeşti lanţul cu câţiva metri, c-apoi la sfârşit te-oi plăti cum se cuvine.
- Ba mulţămim de toate - răspunse fierarul necăjit. De săptămâni de zile lucrez mereu la acest lanţ nesfârşit. Mi-am pierdut oamenii care lucrau la mine, mi-am pierdut puterea şi sănătatea. Dă-mi plata ce mi se cuvine pentru cât am lucrat!
Atunci, străinul - care nu era altul decât diavolul, care îl înşelase cu ispita lăcomiei - îl apucă cu putere de mijloc, îl ridică sus şi îl aruncă în foc, strigându-i: „Iată, asta-i plata ta!”
Şi asta e şi azi plata lăcomiei: focul iadului. Oriunde vede diavolul un om harnic şi mulţumit, încearcă să-l piardă cu ispita lăcomiei.