Mai departe
Traian Dorz - Cântări Luptătoare
Scumpii, mult iubiţii noştri în Hristos surori şi fraţi,
din atât de multe locuri iar aicea adunaţi,
să slăvim adânc pe Domnul căci cu Mâna tare-ntinsă
toarnă-n inimile noastre bucuria necuprinsă.
Şi prin Sfânta Lui Prezenţă o lumină mare lasă
peste-ntreaga luptă-a Oastei şi lucrarea ei frumoasă.
Doamne, din adânc de suflet turma Oastei Tale mică
rugăciunea mulţumirii către Tronul tău ridică
şi stropim a noastre jertfe cu a lacrimilor rouă
pentru tot ce până astăzi zi de zi făcut-ai nouă,
pentru marea Ta iubire, pentru mila Ta cea mare,
pentru ajutorul zilnic ce ni-l dai cu mână tare,
pentru roada şi lumina care-o dai Lucrării Tale,
pentru fiece izbândă ce ne-o dai pe-a luptei cale,
pentru dragostea cu care ne-ai unit pe veşnicie
să-mpărţim în viaţa noastră şi dureri şi bucurie
să-mpărţim cu drag şi-amarul şi dulceaţa de-o potrivă
socotindu-le trimise de-a Ta mână Milostivă.
Căci cu-atâta bucurie în oricare strâmtorare
dacă ne-am rugat spre Tine ne-ai dat grabnic ascultare
viaţa noastră ne-ai păstrat-o pe cărarea Ta cea sfântă
şi mereu a Ta iubire sufletul ni-l înveşmântă,
ne aprinzi tot mai înaltă flacăra credinţii-n Tine
şi ne-ajuţi ca Adevărul tot mai sus şi tare-a-l ţine
bunătatea şi puterea Ta le-ntinzi ca o aripă
să păzeşti viaţa noastră şi s-o scapi în orice clipă
luminând cărarea Oastei, Faţa-Ţi Binecuvântată
peste noi rămâne dulce, fericită şi curată
ca prin miile de piedici ce mereu ni-s puse-n cale
Oastea Ta să nu se-abată din lumina Crucii Tale.
Duhul Tău revarsă-n toate vasele din ea tărie
ca din plânsul lor să scoată pentru alţii apă vie
şi din mâinile lor slabe ai făcut toiag din care
mii de vieţi să afle sprijin pe îngusta Ta cărare
că nespusa Ta putere Doamne-aşa puternic face
lucruri mari şi minunate cu unelte-aşa sărace
şi Cerescul Foc în ele pune-aprinsele-I cuvinte
că în morţi de altădată creşte-o viaţă-aşa fierbinte...
Doamne, ochii ni se pleacă, biruiţi de strălucire
sufletul ni-l copleşeşte slava Ta mai sus de Fire
şi recunoştinţa pentru negrăita Ta-ndurare
aducându-Ţi mulţumirea rugăciunii de-adorare.
Toate lacrimile noastre adunate-n rugăciune
dragostea şi mulţumirea nu Ţi-o pot întreagă spune.
Nici nu pot recunoştinţa s-o mărturisească toată
câtă-Ţi datorăm Isuse, pentru grija-Ţi minunată,
pentru harul Tău pe care l-ai vărsat cu dărnicie
peste lupta Oastei Tale în lucrarea ei cea vie,
că ne-ai împlinit nădejdea ce-o pusesem noi în Tine
mult mai mult decât crezusem, şi mai grabnic, şi mai bine.
De aceea azi când iarăşi Doamne dragostea ne strânge
când în ochii plini de lacrimi zâmbetul iubirii plânge,
toată Oastea Ta Isuse într-un glas şi-ntr-o simţire
Îţi aduce rugăciune de adâncă mulţumire
aşteptând şi mai departe cu aceeaşi bunătate
să dai Oastei Tale multe biruinţe minunate,
să torni sufletelor noastre binecuvântată pace
şi răbdare-n orişicâte nedreptăţi ni s-ar mai face.
Să ne ţii nedezbinată unitatea-n clipe grele
ca să trecem cu credinţă şi izbândă peste ele.
Mai puternică ne-aprinde flacăra iubirii sfinte
fă mărturisirea noastră mai curată şi fierbinte,
contopeşte-ne prin Duhul în o unică trăire
ca s-avem cu toţi acelaşi fel de gând şi de simţire
înmulţind mereu comoara ce ne-ai dat-o spre păstrare
să culegem pentru Tine rod întreaga lume mare
omenirea-ntreagă-odată să-Ţi dea slavă numai Ţie
ca oştirile din ceruri, Doamne, şi pe veşnicie.
La Poiana Blenchii, în 7 ianuarie 1940.