Mai vin, părinte drag
Traian Dorz - Cântări Luptătoare
părintelui Iosif, bolnav.
Mai vin
părinte drag, aşa străin
şi-atâta de departe
şi nu-mi cuprinde-al meu suspin
cuvântul spus în carte.
- E noapte-afară şi târziu
şi-n jur tristeţe şi pustiu
acum când vreau din nou să-ţi scriu
departe.
Un dor
m-a dus străin şi călător
de-atâţia ani de-a rândul
spre Scumpul meu Mântuitor
şi inima şi gândul
cu multe lacrimi l-am udat
spre Domnul când am genuncheat
şi I-am cântat şi m-am rugat
chemându-L.
Acum,
când calc din nou străinul drum
chiar dacă-mi eşti departe
prin har pot înţelege cum
nimic nu ne desparte
alături, simt cum te frămânţi
cu umerii sub cruce frânţi
dar ne îndemni să fim ne-nfrânţi
de moarte.
Şi azi,
te văd făclie care arzi
să luminezi o ţară
pe drumul Crucii greu cum cazi
dar neînvins mergi iară
să-nalţi un steag pentru vecii
spre el privirile să ţii
pentru Hristos pe veci să-nvii
o ţară.
Cântări,
din Ţara de mai sus de zări
ne-ai învăţat părinte,
răsună plaiu-ntregii ţări
de imnul Oastei Sfinte
iar Vestea Harului ai dus
din Răsărit până-n Apus
prin roade pentru care nu-s
cuvinte.
Iar az’
o ură fără de răgaz
ca un potop de ape
puţinul lut ce ţi-a rămas
se luptă să-l îngroape.
Dar Sus e Dumnezeu, şi El
cunoaşte-a luptei tale ţel
şi îţi va fi în orice fel
aproape.
O zi,
nu mai e mult, şi va veni
când Cel ce ştie toate
va judeca şi va plăti
cu-o veşnică Dreptate.
Încrede-ţi soarta-n Mâna Lui
cu steagul Său mai tare sui
El ştie cum plăti şi cui
- şi poate.
Prin har
din Ţara cu ceresc hotar
ne-adu cereşti lumine,
de Domnul spune iar şi iar
noi ascultăm la tine.
O ţară, ţară-ntreagă vrea
s-audă despre Jertfa Sa
căci setea, poate numai Ea
s-aline!
Chiar dacă aţi avea zece mii de învăţători în Hristos, totuşi n-aveţi mai mulţi părinţi; pentru că eu v-am născut în Hristos Isus, prin Evanghelie.