Mama fiilor altora

Binecuvântăm din tot sufletul nostru pe mama credincioasă şi adevărată care îşi iubeşte copiii ei cu toată conştiinţa răspunderii înaintea lui Dumnezeu. Şi cu toată revărsarea dragostei sfinte pe care Hristos o pune în inimile surorilor adevărate,

dar în inima mamelor sfinte înmiit mai mult.

În inima acelor mame adevărate, care îşi cresc pe fiii lor în dragostea şi în temerea lui Dumnezeu, socotindu-i mai înainte fii ai Lui, apoi copii ai lor.

Căci pentru ele aceasta este cea mai fericită şi mai bucuroasă povară.

La această împlinire o ajută atât de mult sufletul copilului pe care ea îl creşte.

Pentru că dragostea acestuia înnăscută, faţă de ea, nu numai că înlesneşte atât de mult munca mamei, dar îi răsplăteşte atât de fericit toate ostenelile ei pentru creşterea lui.

Cu câtă bucurie îi întoarce mamei ei cu dobândă fericită, unica fetiţă - prin dragostea şi zâmbetul său, - iubirea pe care o primeşte de la mama sa.

Dar sunt pe lumea aceasta şi altfel de mame.

Sunt acele binecuvântate surori care trebuie să fie mamele copiilor altora.

Acestea, pentru a-şi putea împlini marea chemare pe care o au, trebuie să ducă o luptă mult mai grea decât a mamelor adevărate.

Şi să aştepte o răsplată mult mai mică în lumea aceasta, decât acelea.

Astfel de mame sunt tot cam de trei feluri:

1 - Mama adoptivă

Căsătorită cu un tată rămas văduv şi cu copii orfani de mamă, ea a devenit mama unor copii care nu sunt ai ei.

Ce ciudat este sufletul femeiesc...

Până nu-l umple harul lui Hristos,

până nu se naşte din nou

şi până nu-l schimbă Lucrarea Duhului Sfânt -

sufletul femeiesc cu cât poate fi mai cald faţă de copiii săi cu atâta poate fi mai rece faţă de copiii altora.

Cu cât poate strânge mai cu drag la piept pe ai ei, cu atâta poate alunga mai cu ură pe ai alteia.

E cunoscută în lume groaza de mamă vitregă şi tot veninul de care a fost în stare sufletul ei, de veacuri, faţă de sărmanii copilaşi căzuţi pe mâna ei.

Răutatea ei a devenit numele cruzimii.

Dar când Hristos a îmbrăţişat un suflet de femeie, puterea Crucii Lui i-a înnoit în întregime sufletul ei, făcându-l plin de milă şi iubire.

I-a sfinţit conştiinţa şi i-a schimbat total inima, făcându-i-o bună şi duioasă.

O soră care a ajuns mama unor orfani, va deveni mama lor adevărată.

Va găsi în dragostea lui Dumnezeu toată căldura de care are trebuinţă pentru micuţii orfani.

Iar în Cuvântul lui Hristos va afla toată lumina iubirii.

Iar în Duhul Sfânt toată puterea - pentru a creşte cu adevărat pentru Dumnezeu, nevinovatele şi nefericitele fiinţe, ajunse fiii ei.

Acestora, inima ei trebuie să găsească atâta bogăţie sfântă de câtă are nevoie pentru toată viaţa lor, ca ei s-o simtă mamă pentru tot viitorul lor.

Fără să aştepte nici o răsplată pentru asta, dar absolut nici una.

Nici măcar aceea din privirile copiilor pe care îi creşte. Răsplata i-o va da Dumnezeu.

Deşi, dacă dragostea ei e adevărată, cu siguranţă că ea va fi răsplătită cu atât mai mult decât mama de sânge, cu cât jertfa ei a fost mai mare ca a acesteia.

O, cum aş dori să spun aici, scris cu lacrimi şi cu aur, numele unei astfel de mame, numele care seamănă cu numele cel sfânt al Mariei, Maica Domnului. Mulţi ar cunoaşte-o îndată.

Dumnezeu a binecuvântat-o. Orfanii alteia deveniţi fiii ei, o binecuvântează.

Iar pilda ei atât de grăitoare pentru toate surorile noastre, îi va aduce mereu binecuvântări.

Până în ziua când Însuşi Domnul, pentru Dragostea căruia a făcut atât de mult, îi va da negrăita şi strălucita răsplată de care s-a învrednicit, în Împărăţia Sa.

Atunci crucea ei, care a fost atât de grea, se va acoperi cu cununa unor flori veşnice...

2 - Mama soacră

Devenită mama unei fiice care nu este născută de ea, mama aceasta cunoaşte o luptă dureroasă.

Crucea ei devine dintr-o dată nespus de grea şi de spinoasă.

Până în clipa când nora i-a venit în casă, dragostea fiului ei s-a revărsat în întregime spre ea, mama lui.

Dar în clipa unirii cu soţia sa, această dragoste s-a despărţit în două.

Şi cea mai mare parte a ei, după Cuvântul lui Dumnezeu, a trebuit să părăsească pe mama şi să se lipească de soţia sa.

Iar mamei, care ar vrea cu gelozie ca până la moarte fiul ei să rămână numai al ei, îi vine foarte greu să înţeleagă şi mai ales să primească acest lucru, ca fiul ei să fie al alteia.

Îndată ce bagă de seamă, începe să lupte cu dureroasă sfâşiere, împotriva nurorii sale.

Iar apoi cu o vrăjmaşă pornire, împotriva soţiei aceleia care i-a răpit dragostea fiului ei. Şi inima lui.

E plină lumea de otrava care o revarsă din lupta aceasta cele două fiinţe: soacra şi nora, aceste două care ar trebui să trăiască în cea mai sfântă părtăşie, dar trăiesc în cea mai nimicitoare ură.

Mii de bărbaţi se plâng unii către alţii cu sufletul zdrobit de sfâşierea ce o trăiesc zilnic în casa lor, între mamă şi soţie.

Neştiind bieţii, cum să le împace pe aceste două fiinţe, la fel de unite în inima lor, dar atât de îngrozitor despărţite în afară.

O, dacă ar şti mamele care îşi urăsc nurorile lor şi le pârăsc cu răutate la fiii lor, cât de mult rău le fac prin aceasta tocmai fiilor lor pe care i-au iubit atât de mult. Şi cărora au căutat să le facă viaţa numai fericită.

Scumpă soră, care ai devenit mamă pentru soţia fiului tău. Sau pentru soţul fiicei tale!

Și tu ai fost odată noră şi ştii ce înseamnă asta.

Nu uita!

Dar ai fost odată ceva şi mai greu: ai fost o fiică a păcatului...

Iar acum ai devenit o fiică a lui Hristos!

O, nu uita mai ales asta.

Şi cum Se poartă Hristos acum cu tine, aşa să te porţi şi tu cu nora - fiica ta, sau cu ginerele - fiul tău.

Nu face nici o deosebire între nora ta şi fiul tău, iubeşte-i la fel.

Ba încă iubeşte-o mai mult pe ea, căci ea şi-a părăsit pe maica ei dulce, pentru a se alipi de tine, o mămică nouă.

Ea a pierdut atât de mult, încât are tot dreptul să primească acum cel puţin tot atâta din partea ta.

Cât de fericit aş vrea să amintesc şi aici printre astfel de mame, numele unei scumpe surori şi al unei astfel de fiice, care s-au apropiat atât de mult încât adevăratele fiice ale mamei mărturisesc: mama ţine la sora noastră, nora ei, mai mult decât la noi, fetele ei!...

Aş dori ca toate soacrele şi nurorile din lume să le vadă odată îmbrăţişate pe acestea ca doi îngeri ai unei atât de rare iubiri.

Şi să vadă cât de minunat răsplăteşte dragostea lui Hristos, sufletelor care pot cuprinde şi pot da, atât de adevărată, această dragoste.

Soră-mamă, ţie ţi se cere să iei seama la porunca lui Dumnezeu care spune:

Şi va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de nevasta lui...

Nu te împotrivi acestei rânduieli Dumnezeieşti.

Ci primeşte-o şi înlesneşte-o.

Faci un mare păcat dacă dezlipeşti inima fiului tău de soţia lui, ca s-o ţii alipită numai de tine.

Lasă ei partea ei. Iar tu mulţumeşte-te cu ce ţi-a lăsat Dumnezeu: cu datoria de a face totul ca fiii tăi şi fiii lor să fie fericiţi.

Aceasta îţi va acoperi iarăşi cu flori crucea ta. Şi cu dragoste sufletul tău.

3 - Mama bunică

Ne-a rămas aşa de puţin timp să vorbim despre dragostea şi chemarea acestei mame...

Sfântul Cuvânt al lui Hristos vorbeşte atât de scurt, dar atât de frumos despre o astfel de mamă bună, care împreună cu fiica ei au crescut pe unul din cei mai frumoşi bărbaţi ai Evangheliei şi tovarăş adevărat al marelui apostol Pavel, pe sfântul Timotei.

Ce minunat îi scrie sfântul apostol despre aceasta amintindu-i cu bucurie:

Căci îmi aduc aminte de lacrimile tale...

Îmi aduc aminte de credinţa ta neprefăcută care s-a sălăşluit întâi în bunica ta Lois, apoi în mama ta Eunice. Şi sunt încredinţat că şi în tine (2 Tim. 1, 4-6).

Scumpele noastre surori bunici, care creşteţi copiii altora, dar cu atât mai mult de două ori ai voştri,

faceţi mereu aşa ca bunica lui Timotei.

Lăsaţi lacrimile rugăciunii şi căldura credinţei neprefăcute să se sălăşluiască în inimile voastre.

Şi din dragostea lor, creşteţi pe nepoţii voştri, care vă vor păstra chipul vostru în locul cel mai scump al inimii lor.

Creşteţi-i în frica şi în dragostea lui Dumnezeu.

Astfel vă veţi încheia viaţa jertfindu-vă deplin pentru fericirea tuturor ramurilor voastre înflorite.

Preasfântă Dragoste a lui Dumnezeu, toţi avem neîncetat nevoie de Tine - Iisuse, Domnul nostru!

Tu eşti puterea noastră

Tu, căldura,

Tu, hrana fiecăruia din noi în fiecare clipă

prin Tine putem totul, Iisuse Doamne.

Fără de Tine nu putem face nimic.

Prin Tine îi putem iubi pe toţi.

Prin Tine îi putem primi în inima noastră.

Prin Tine îi putem învălui în căldură.

Şi prin Tine ne putem da viaţa pentru fericirea şi mântuirea celor pe care ni i-ai încredinţat Tu să Ţi-i predăm Ţie atât de curaţi cum ni i-ai predat Tu nouă.

Te rugăm revarsă-Te peste noi şi fă-ne în stare să fim aşa. Amin.

Mamele sunt adevărate mame nu numai dând naştere copiilor lor, ci mai ales dându-le buna creştere, în cunoaşterea şi slujba lui Dumnezeu.