Mama fiilor altora
Traian Dorz - Scumpele noastre surori
Binecuvântăm din tot sufletul nostru pe mama credincioasă și adevărată care își iubește copiii ei cu toată conștiința răspunderii înaintea lui Dumnezeu. Și cu toată revărsarea dragostei sfinte pe care Hristos o pune în inimile surorilor adevărate,
dar în inima mamelor sfinte înmiit mai mult.
În inima acelor mame adevărate, care își cresc pe fiii lor în dragostea și în temerea lui Dumnezeu, socotindu-i mai înainte fii ai Lui, apoi copii ai lor.
Căci pentru ele aceasta este cea mai fericită și mai bucuroasă povară.
La această împlinire o ajută atât de mult sufletul copilului pe care ea îl crește.
Pentru că dragostea acestuia înnăscută, față de ea, nu numai că înlesnește atât de mult munca mamei, dar îi răsplătește atât de fericit toate ostenelile ei pentru creșterea lui.
Cu câtă bucurie îi întoarce mamei ei cu dobândă fericită, unica fetiță - prin dragostea și zâmbetul său, - iubirea pe care o primește de la mama sa.
Dar sunt pe lumea aceasta și altfel de mame.
Sunt acele binecuvântate surori care trebuie să fie mamele copiilor altora.
Acestea, pentru a-și putea împlini marea chemare pe care o au, trebuie să ducă o luptă mult mai grea decât a mamelor adevărate.
Și să aștepte o răsplată mult mai mică în lumea aceasta, decât acelea.
Astfel de mame sunt tot cam de trei feluri:
1 - Mama adoptivă
Căsătorită cu un tată rămas văduv și cu copii orfani de mamă, ea a devenit mama unor copii care nu sunt ai ei.
Ce ciudat este sufletul femeiesc...
Până nu-l umple harul lui Hristos,
până nu se naște din nou
și până nu-l schimbă Lucrarea Duhului Sfânt -
sufletul femeiesc cu cât poate fi mai cald față de copiii săi cu atâta poate fi mai rece față de copiii altora.
Cu cât poate strânge mai cu drag la piept pe ai ei, cu atâta poate alunga mai cu ură pe ai alteia.
E cunoscută în lume groaza de mamă vitregă și tot veninul de care a fost în stare sufletul ei, de veacuri, față de sărmanii copilași căzuți pe mâna ei.
Răutatea ei a devenit numele cruzimii.
Dar când Hristos a îmbrățișat un suflet de femeie, puterea Crucii Lui i-a înnoit în întregime sufletul ei, făcându-l plin de milă și iubire.
I-a sfințit conștiința și i-a schimbat total inima, făcându-i-o bună și duioasă.
O soră care a ajuns mama unor orfani, va deveni mama lor adevărată.
Va găsi în dragostea lui Dumnezeu toată căldura de care are trebuință pentru micuții orfani.
Iar în Cuvântul lui Hristos va afla toată lumina iubirii.
Iar în Duhul Sfânt toată puterea - pentru a crește cu adevărat pentru Dumnezeu, nevinovatele și nefericitele ființe, ajunse fiii ei.
Acestora, inima ei trebuie să găsească atâta bogăție sfântă de câtă are nevoie pentru toată viața lor, ca ei s-o simtă mamă pentru tot viitorul lor.
Fără să aștepte nici o răsplată pentru asta, dar absolut nici una.
Nici măcar aceea din privirile copiilor pe care îi crește. Răsplata i-o va da Dumnezeu.
Deși, dacă dragostea ei e adevărată, cu siguranță că ea va fi răsplătită cu atât mai mult decât mama de sânge, cu cât jertfa ei a fost mai mare ca a acesteia.
O, cum aș dori să spun aici, scris cu lacrimi și cu aur, numele unei astfel de mame, numele care seamănă cu numele cel sfânt al Mariei, Maica Domnului. Mulți ar cunoaște-o îndată.
Dumnezeu a binecuvântat-o. Orfanii alteia deveniți fiii ei, o binecuvântează.
Iar pilda ei atât de grăitoare pentru toate surorile noastre, îi va aduce mereu binecuvântări.
Până în ziua când Însuși Domnul, pentru Dragostea căruia a făcut atât de mult, îi va da negrăita și strălucita răsplată de care s-a învrednicit, în Împărăția Sa.
Atunci crucea ei, care a fost atât de grea, se va acoperi cu cununa unor flori veșnice...
2 - Mama soacră
Devenită mama unei fiice care nu este născută de ea, mama aceasta cunoaște o luptă dureroasă.
Crucea ei devine dintr-o dată nespus de grea și de spinoasă.
Până în clipa când nora i-a venit în casă, dragostea fiului ei s-a revărsat în întregime spre ea, mama lui.
Dar în clipa unirii cu soția sa, această dragoste s-a despărțit în două.
Și cea mai mare parte a ei, după Cuvântul lui Dumnezeu, a trebuit să părăsească pe mama și să se lipească de soția sa.
Iar mamei, care ar vrea cu gelozie ca până la moarte fiul ei să rămână numai al ei, îi vine foarte greu să înțeleagă și mai ales să primească acest lucru, ca fiul ei să fie al alteia.
Îndată ce bagă de seamă, începe să lupte cu dureroasă sfâșiere, împotriva nurorii sale.
Iar apoi cu o vrăjmașă pornire, împotriva soției aceleia care i-a răpit dragostea fiului ei. Și inima lui.
E plină lumea de otrava care o revarsă din lupta aceasta cele două ființe: soacra și nora, aceste două care ar trebui să trăiască în cea mai sfântă părtășie, dar trăiesc în cea mai nimicitoare ură.
Mii de bărbați se plâng unii către alții cu sufletul zdrobit de sfâșierea ce o trăiesc zilnic în casa lor, între mamă și soție.
Neștiind bieții, cum să le împace pe aceste două ființe, la fel de unite în inima lor, dar atât de îngrozitor despărțite în afară.
O, dacă ar ști mamele care își urăsc nurorile lor și le pârăsc cu răutate la fiii lor, cât de mult rău le fac prin aceasta tocmai fiilor lor pe care i-au iubit atât de mult. Și cărora au căutat să le facă viața numai fericită.
Scumpă soră, care ai devenit mamă pentru soția fiului tău. Sau pentru soțul fiicei tale!
Și tu ai fost odată noră și știi ce înseamnă asta.
Nu uita!
Dar ai fost odată ceva și mai greu: ai fost o fiică a păcatului...
Iar acum ai devenit o fiică a lui Hristos!
O, nu uita mai ales asta.
Și cum Se poartă Hristos acum cu tine, așa să te porți și tu cu nora - fiica ta, sau cu ginerele - fiul tău.
Nu face nici o deosebire între nora ta și fiul tău, iubește-i la fel.
Ba încă iubește-o mai mult pe ea, căci ea și-a părăsit pe maica ei dulce, pentru a se alipi de tine, o mămică nouă.
Ea a pierdut atât de mult, încât are tot dreptul să primească acum cel puțin tot atâta din partea ta.
Cât de fericit aș vrea să amintesc și aici printre astfel de mame, numele unei scumpe surori și al unei astfel de fiice, care s-au apropiat atât de mult încât adevăratele fiice ale mamei mărturisesc: mama ține la sora noastră, nora ei, mai mult decât la noi, fetele ei!...
Aș dori ca toate soacrele și nurorile din lume să le vadă odată îmbrățișate pe acestea ca doi îngeri ai unei atât de rare iubiri.
Și să vadă cât de minunat răsplătește dragostea lui Hristos, sufletelor care pot cuprinde și pot da, atât de adevărată, această dragoste.
Soră-mamă, ție ți se cere să iei seama la porunca lui Dumnezeu care spune:
Și va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa și se va lipi de nevasta lui...
Nu te împotrivi acestei rânduieli Dumnezeiești.
Ci primește-o și înlesnește-o.
Faci un mare păcat dacă dezlipești inima fiului tău de soția lui, ca s-o ții alipită numai de tine.
Lasă ei partea ei. Iar tu mulțumește-te cu ce ți-a lăsat Dumnezeu: cu datoria de a face totul ca fiii tăi și fiii lor să fie fericiți.
Aceasta îți va acoperi iarăși cu flori crucea ta. Și cu dragoste sufletul tău.
3 - Mama bunică
Ne-a rămas așa de puțin timp să vorbim despre dragostea și chemarea acestei mame...
Sfântul Cuvânt al lui Hristos vorbește atât de scurt, dar atât de frumos despre o astfel de mamă bună, care împreună cu fiica ei au crescut pe unul din cei mai frumoși bărbați ai Evangheliei și tovarăș adevărat al marelui apostol Pavel, pe sfântul Timotei.
Ce minunat îi scrie sfântul apostol despre aceasta amintindu-i cu bucurie:
Căci îmi aduc aminte de lacrimile tale...
Îmi aduc aminte de credința ta neprefăcută care s-a sălășluit întâi în bunica ta Lois, apoi în mama ta Eunice. Și sunt încredințat că și în tine (2 Tim. 1, 4-6).
Scumpele noastre surori bunici, care creșteți copiii altora, dar cu atât mai mult de două ori ai voștri,
faceți mereu așa ca bunica lui Timotei.
Lăsați lacrimile rugăciunii și căldura credinței neprefăcute să se sălășluiască în inimile voastre.
Și din dragostea lor, creșteți pe nepoții voștri, care vă vor păstra chipul vostru în locul cel mai scump al inimii lor.
Creșteți-i în frica și în dragostea lui Dumnezeu.
Astfel vă veți încheia viața jertfindu-vă deplin pentru fericirea tuturor ramurilor voastre înflorite.
Preasfântă Dragoste a lui Dumnezeu, toți avem neîncetat nevoie de Tine - Iisuse, Domnul nostru!
Tu ești puterea noastră
Tu, căldura,
Tu, hrana fiecăruia din noi în fiecare clipă
prin Tine putem totul, Iisuse Doamne.
Fără de Tine nu putem face nimic.
Prin Tine îi putem iubi pe toți.
Prin Tine îi putem primi în inima noastră.
Prin Tine îi putem învălui în căldură.
Și prin Tine ne putem da viața pentru fericirea și mântuirea celor pe care ni i-ai încredințat Tu să Ți-i predăm Ție atât de curați cum ni i-ai predat Tu nouă.
Te rugăm revarsă-Te peste noi și fă-ne în stare să fim așa. Amin.
+
Mamele sunt adevărate mame nu numai dând naștere copiilor lor, ci mai ales dându-le buna creștere, în cunoașterea și slujba lui Dumnezeu.