Mama - mi-ai cântat
Traian Dorz - Cântările Dintâi
Mi-ai cântat cu glas de lacrimi legănându-mă alene
alinându-mi cu-al tău cântec lacrima ivită-n gene.
Și mi-ai plâns înfiorată cântecele duioșiei
de-ai trezit în al meu suflet cald fiorul armoniei.
Mi-ai citit în ceasuri sfinte din Cazanii și Scriptură
a lui Dumnezeu iubire ele-n inimă-mi crescură.
În singurătatea serii luminat de raza lunii
m-ai făcut să simt puterea și odihna rugăciunii.
De durerea altor inimi te-am văzut plângând pe tine
și de-atuncea port durerea altora și eu în mine.
Pentru adevăr întruna te-am văzut fără de teamă
și de-atunci știu c-adevărul e curaj și luptă, mamă.
... A trecut în urmă vremea și-ntr-o toamnă grea târzie
m-a răpit de lângă tine lumea largă și pustie.
Ai vărsat atunci amare mii de lacrimi în năframă
și cu inima zdrobită, m-ai pierdut în zare, mamă.
Mult umblai de-atunci prin lume, multe ochii mei văzură
multe șoapte mă chemară, multe vânturi mă bătură.
Dar din mii de lucruri scumpe, de ființe și de nume
tu-ai rămas mereu ființa cea mai mult iubită-n lume.
... Astăzi tot străin și singur și departe sunt de casă
dar sunt fericit măicuță c-azi și tu ești credincioasă.
Și că știu c-odată-n ceruri unde nu mai sunt suspine
fericit voi fi-mpreună, printre cei iubiți, cu tine.
Dumnezeu să-ți dăruiască, scumpă mamă, mângâiere
Mâna Lui să-ți șteargă ochii de-orice lacrimi de durere.
Să-ți văd chipul totdeauna luminat de bucurie,
cea mai fericită mamă, Doamne mama mea să fie!