Am fost o harfă - 1
Traian Dorz - Cântările Dintâi
Am fost o harfă plângătoare
ce-am prins în faptul unei seri
pe-a mele strune-ncepătoare
să plâng lumeştile dureri.
Dar într-o dulce primăvară
prin luna crinilor culeşi
când pe cărări ningea, comoară
cu floare albă de cireş.
O Mâna S-a atins de strune
şi-n pacea liniştii din lunci
un cântec nou a prins să-mi sune
cum nu cântasem până-atunci.
Ce blând m-a legănat întruna
al melodiei sfânt ecou,
când îmi cânta voioasă struna
preafericitul cântec nou...
Din clipa cea de mângâiere
în mai mulţi spini am stat şi-apoi
dar n-am mai plâns de-a mea durere
şi nici de-aceste mici nevoi.
Ci-n bucurie şi-n furtună
cu inima şi ochii-n Sus
am scos înfiorat din strună
cântări şi psalmi pentru Isus!