Mamele şi răsplata lor
Traian Dorz - Poruncile Iubirii
1 - Dacă orice mamă care a născut un fiu sfânt şi un om mare este vrednică de cinste,
este şi va fi veşnic vrednică de cea mai mare cinste şi laudă, Sfânta Maică a Domnului Isus, care în tăcere şi în evlavie,
în dragoste şi în răbdare, cu toată sfinţenia şi grija ei, după ce L-a născut,
a îndrumat şi a păzit pe Cel mai Slăvit Fiu care S-a putut naşte pe pământul acesta.
Şi pe Cel mai Sfânt Om.
Şi pe Cel mai Mare Mântuitor.
Şi pe Cel mai Desăvârşit Binefăcător al Lumii!
2 - Acum, Sus în Cer, lângă Sânul Aceluia pe care ea L-a ţinut atâta vreme şi cu atâta drag lângă sânul ei,
Sfânta Maică se veseleşte veşnic.
Pentru veşnicie ea este Mama cea veselă, lângă Cel mai Fericit Fiu.
3 - Fericite şi vesele vor fi veşnic, de asemenea - şi acele mame care ascultând cu evlavie porunca Domnului -
se străduiesc şi ele cu toată puterea şi căldura inimii lor, să crească pe fiii lor după pilda Sfintei Fecioare, spre slava lui Dumnezeu şi folosul omenirii.
4 - Veselia mamelor vrednice, adâncă şi liniştită va fi pe pământ răsplata împlinirii datoriei poruncite de Domnul,
iar în veşnicie, răsplata Domnului pentru aceasta, va fi că ele vor fi părtaşe împreună cu fiii lor la slava Lui şi a acelora crescuţi de ele pentru Dumnezeu.
5 - O, dacă vrei mamă să te bucuri cu adevărat de fiul tău, şi el să fie o bucurie adevărată şi pentru alţii, atunci creşte-ţi mamă fiul tău, voioasă pentru Domnul.
Fii o mamă veselă în slujba Domnului pentru fiul tău!
Nu fi nervoasă şi potrivnică,
nu fi nepăsătoare şi nemulţumită,
nu fi certăreaţă şi lumească.
Nu întuneca prin astfel de umbre, chipul cel sfânt şi voios de mamă,
chip care trebuie să rămână şi în ochii Stăpânului tău, înconjurat de o lumină tot mai curată şi mai scumpă: chipul mamei sfinte.
6 - Slavă veşnică Ţie Dumnezeul nostru care ai o Inimă plină de o atât de sfântă şi dulce iubire.
- Şi din această Inimă ai rupt cea mai sfântă şi mai dulce dintre toate câte le-ai creat Tu: inima de mamă!
Te rugăm binecuvântează veşnic şi veşnic această Dumnezeiască flacără întrupată din Tine Doamne.
7 - Doamne dă totdeauna lumina şi căldura, toată sfinţenia, evlavia şi voioşia cerească, oricărei mame, în care pui o astfel de dulce inimă.
Şi Te rugăm pune o Dumnezeule al Iubirii, în orice sân care leagănă şi care strânge, un copilaş drag
sân, care ocroteşte şi alăptează un mugur de viaţă şi de nădejdi.
8 - Dăruieşte Doamne fiecărei mame, bucuria de a-şi vedea fiul devenit o binecuvântare pentru Dumnezeu şi pentru oameni,
ca să poată fi cu adevărat o mamă veselă.
9 - Nu lăsa Doamne pe nici o mamă nepăsătoare faţă de rodul sânului ei,
- pentru a nu creşte un blestem şi un blestemat.
Căci mama va fi cea mai dintâi, care va fi blestemată din pricina fiului ei crescut rău.
10 - Ci toate mamele să fie Doamne vesele, numai vesele pe totdeauna.
Şi aici şi în veşnicie.
11 - Numai când omul iese din robia vrăjmaşului, atunci iese şi vrăjmaşul din inima omului.
Câtă vreme omul n-a ieşit din această tristă robie, el este încă o moştenire a lui Satan.
Inima omului nelegiuit şi nepăsător faţă de Domnul, este nu numai în viaţa aceasta în robia iadului, ci trece şi în cealaltă viaţă. Ea este o nefericită moştenire a osândei.
12 - Sărmanul om nepăsător şi neascultător de Dumnezeu, în ce stare întunecată îşi trăieşte viaţa aceasta.
Şi în ce stare îngrozitoare o va trăi şi pe cealaltă!
În ce robie trăieşte pe pământ şi în ce blestem va trăi şi sub el.
În ce păcate îl aruncă Satana astăzi şi în ce foc îl va arunca mâine!
13 - Dar când sufletul ascultă chemarea Cuvântului Sfânt
şi când urmează îndemnul Duhului Sfânt...
Când omul iese din robia celui blestemat,
- o, ce strălucită eliberare trăieşte el atunci, şi ce lumină binecuvântată se revarsă atunci peste el!
Când porţile morţii, sub care zăcuse, sunt sfărâmate, şi când lanţurile robiei sunt rupte, la ce lumină iese el cu toată fiinţa lui!
14 - Tot pământul trăieşte în clipa aceea parcă, un cutremur fericit şi mirat de minunata Lucrare a lui Dumnezeu, care a transfigurat strălucit totul,
prefăcând robia în slobozenie,
surghiunul în îmbrăţişare,
evlavia în înfiere,
ocara în slavă,
stânca în iaz,
şi cremenea în izvor de ape...
15 - O, ce binecuvântată este roada slobozeniei lui Hristos.
Slobozenia aceasta transformă într-o clipă totul şi înnobilează totul într-un salt divin.
Dintr-o stâncă, dintr-o piatră nepăsătoare faţă de semeni, rece faţă de orice chemare, nemişcată faţă de orice îndemn bun, milostiv şi iubitor...
şi moartă faţă de orice şi faţă de oricine,
- omul întors la Dumnezeu şi înviat în Hristos, devine un iaz... O revărsare limpede, curată şi darnică de ape, de binefaceri, de înviorare pentru mulţi.
Devine o trăire vie şi luminoasă, care duce oriunde ajunge - putere, bucurie şi lumină, prin cuvintele, prin faptele, prin pilda sa.
Aşa este şi numai aşa, o naştere de Sus.
16 - Cei născuţi de Sus, au ieşit din baia pocăinţei, primeniţi şi curaţi, ca nişte făpturi cu adevărat născute din nou.
Iată o lucrare de necrezut.
Iată o schimbare de nerecunoscut.
Iată o minune pe care nimeni pe pământ în afară de puterea lui Dumnezeu n-o poate face.
17 - Cu cât sufletul unui credincios va avea o mai strălucită revărsare din lumina lui Dumnezeu, cu atâta va vedea cu mai multă recunoştinţă meritele numai ale lui Dumnezeu, în mântuirea sa.
18 - Dar cu cât este cineva mai ameţit de trufie, cu atâta îşi va vedea numai meritele sale tot mai mari,
şi lucrările sale tot mai strălucite,
şi importanţa lui tot mai umflată,
şi persoana lui tot mai necesară, peste tot şi dintre toate.
19 - Un astfel de om nu va asculta niciodată de nimeni, oricine i-ar spune şi oricum l-ar ruga.
El nu va asculta decât de sine însuşi, zicând şi înşelându-se că ascultă numai de Dumnezeu (Ioan 16, 2).
El nu va primi nici o altă interpretare a Scripturilor, nici chiar dacă ar veni de la Sfântul Ioan Gură de Aur,
- ci va primi numai interpretarea lui însuşi, căci el nu ascultă de oameni ci numai de Dumnezeu (adică de ceea ce zice el că-i spune numai lui direct Dumnezeu).
Ce orbie îngrozitoare şi de nevindecat este aceasta!
20 - Un astfel de om îşi va cânta cântările sale nu spre lauda lui Dumnezeu, ci spre a-şi auzi laude pentru talentul şi arta sa.
Nu va mărturisi Cuvântul spre a arăta ce minunat este Hristos, ci spre a arăta ce minunat predică dânsul.
Nu va fi stăpânit decât de scopurile sale
şi nu-i va păsa nici de paguba, nici de durerea, nici de lacrimile celorlalţi!
Ce fiară, cu înfăţişare evlavioasă este un astfel de om!...
Doamne Duhule Sfinte izbăveşte Lucrarea Ta de el, fiindcă un astfel de om nu se mai poate îndrepta niciodată.
Amin.