Mamele și răsplata lor
Traian Dorz - Poruncile Iubirii
1 - Dacă orice mamă care a născut un fiu sfânt și un om mare este vrednică de cinste,
este și va fi veșnic vrednică de cea mai mare cinste și laudă, Sfânta Maică a Domnului Isus, care în tăcere și în evlavie,
în dragoste și în răbdare, cu toată sfințenia și grija ei, după ce L-a născut,
a îndrumat și a păzit pe Cel mai Slăvit Fiu care S-a putut naște pe pământul acesta.
Și pe Cel mai Sfânt Om.
Și pe Cel mai Mare Mântuitor.
Și pe Cel mai Desăvârșit Binefăcător al Lumii!
2 - Acum, Sus în Cer, lângă Sânul Aceluia pe care ea L-a ținut atâta vreme și cu atâta drag lângă sânul ei,
Sfânta Maică se veselește veșnic.
Pentru veșnicie ea este Mama cea veselă, lângă Cel mai Fericit Fiu.
3 - Fericite și vesele vor fi veșnic, de asemenea - și acele mame care ascultând cu evlavie porunca Domnului -
se străduiesc și ele cu toată puterea și căldura inimii lor, să crească pe fiii lor după pilda Sfintei Fecioare, spre slava lui Dumnezeu și folosul omenirii.
4 - Veselia mamelor vrednice, adâncă și liniștită va fi pe pământ răsplata împlinirii datoriei poruncite de Domnul,
iar în veșnicie, răsplata Domnului pentru aceasta, va fi că ele vor fi părtașe împreună cu fiii lor la slava Lui și a acelora crescuți de ele pentru Dumnezeu.
5 - O, dacă vrei mamă să te bucuri cu adevărat de fiul tău, și el să fie o bucurie adevărată și pentru alții, atunci crește-ți mamă fiul tău, voioasă pentru Domnul.
Fii o mamă veselă în slujba Domnului pentru fiul tău!
Nu fi nervoasă și potrivnică,
nu fi nepăsătoare și nemulțumită,
nu fi certăreață și lumească.
Nu întuneca prin astfel de umbre, chipul cel sfânt și voios de mamă,
chip care trebuie să rămână și în ochii Stăpânului tău, înconjurat de o lumină tot mai curată și mai scumpă: chipul mamei sfinte.
6 - Slavă veșnică Ție Dumnezeul nostru care ai o Inimă plină de o atât de sfântă și dulce iubire.
- Și din această Inimă ai rupt cea mai sfântă și mai dulce dintre toate câte le-ai creat Tu: inima de mamă!
Te rugăm binecuvântează veșnic și veșnic această Dumnezeiască flacără întrupată din Tine Doamne.
7 - Doamne dă totdeauna lumina și căldura, toată sfințenia, evlavia și voioșia cerească, oricărei mame, în care pui o astfel de dulce inimă.
Și Te rugăm pune o Dumnezeule al Iubirii, în orice sân care leagănă și care strânge, un copilaș drag
sân, care ocrotește și alăptează un mugur de viață și de nădejdi.
8 - Dăruiește Doamne fiecărei mame, bucuria de a-și vedea fiul devenit o binecuvântare pentru Dumnezeu și pentru oameni,
ca să poată fi cu adevărat o mamă veselă.
9 - Nu lăsa Doamne pe nici o mamă nepăsătoare față de rodul sânului ei,
- pentru a nu crește un blestem și un blestemat.
Căci mama va fi cea mai dintâi, care va fi blestemată din pricina fiului ei crescut rău.
10 - Ci toate mamele să fie Doamne vesele, numai vesele pe totdeauna.
Și aici și în veșnicie.
11 - Numai când omul iese din robia vrăjmașului, atunci iese și vrăjmașul din inima omului.
Câtă vreme omul n-a ieșit din această tristă robie, el este încă o moștenire a lui Satan.
Inima omului nelegiuit și nepăsător față de Domnul, este nu numai în viața aceasta în robia iadului, ci trece și în cealaltă viață. Ea este o nefericită moștenire a osândei.
12 - Sărmanul om nepăsător și neascultător de Dumnezeu, în ce stare întunecată își trăiește viața aceasta.
Și în ce stare îngrozitoare o va trăi și pe cealaltă!
În ce robie trăiește pe pământ și în ce blestem va trăi și sub el.
În ce păcate îl aruncă Satana astăzi și în ce foc îl va arunca mâine!
13 - Dar când sufletul ascultă chemarea Cuvântului Sfânt
și când urmează îndemnul Duhului Sfânt...
Când omul iese din robia celui blestemat,
- o, ce strălucită eliberare trăiește el atunci, și ce lumină binecuvântată se revarsă atunci peste el!
Când porțile morții, sub care zăcuse, sunt sfărâmate, și când lanțurile robiei sunt rupte, la ce lumină iese el cu toată ființa lui!
14 - Tot pământul trăiește în clipa aceea parcă, un cutremur fericit și mirat de minunata Lucrare a lui Dumnezeu, care a transfigurat strălucit totul,
prefăcând robia în slobozenie,
surghiunul în îmbrățișare,
evlavia în înfiere,
ocara în slavă,
stânca în iaz,
și cremenea în izvor de ape...
15 - O, ce binecuvântată este roada slobozeniei lui Hristos.
Slobozenia aceasta transformă într-o clipă totul și înnobilează totul într-un salt divin.
Dintr-o stâncă, dintr-o piatră nepăsătoare față de semeni, rece față de orice chemare, nemișcată față de orice îndemn bun, milostiv și iubitor...
și moartă față de orice și față de oricine,
- omul întors la Dumnezeu și înviat în Hristos, devine un iaz... O revărsare limpede, curată și darnică de ape, de binefaceri, de înviorare pentru mulți.
Devine o trăire vie și luminoasă, care duce oriunde ajunge - putere, bucurie și lumină, prin cuvintele, prin faptele, prin pilda sa.
Așa este și numai așa, o naștere de Sus.
16 - Cei născuți de Sus, au ieșit din baia pocăinței, primeniți și curați, ca niște făpturi cu adevărat născute din nou.
Iată o lucrare de necrezut.
Iată o schimbare de nerecunoscut.
Iată o minune pe care nimeni pe pământ în afară de puterea lui Dumnezeu n-o poate face.
17 - Cu cât sufletul unui credincios va avea o mai strălucită revărsare din lumina lui Dumnezeu, cu atâta va vedea cu mai multă recunoștință meritele numai ale lui Dumnezeu, în mântuirea sa.
18 - Dar cu cât este cineva mai amețit de trufie, cu atâta își va vedea numai meritele sale tot mai mari,
și lucrările sale tot mai strălucite,
și importanța lui tot mai umflată,
și persoana lui tot mai necesară, peste tot și dintre toate.
19 - Un astfel de om nu va asculta niciodată de nimeni, oricine i-ar spune și oricum l-ar ruga.
El nu va asculta decât de sine însuși, zicând și înșelându-se că ascultă numai de Dumnezeu (Ioan 16, 2).
El nu va primi nici o altă interpretare a Scripturilor, nici chiar dacă ar veni de la Sfântul Ioan Gură de Aur,
- ci va primi numai interpretarea lui însuși, căci el nu ascultă de oameni ci numai de Dumnezeu (adică de ceea ce zice el că-i spune numai lui direct Dumnezeu).
Ce orbie îngrozitoare și de nevindecat este aceasta!
20 - Un astfel de om își va cânta cântările sale nu spre lauda lui Dumnezeu, ci spre a-și auzi laude pentru talentul și arta sa.
Nu va mărturisi Cuvântul spre a arăta ce minunat este Hristos, ci spre a arăta ce minunat predică dânsul.
Nu va fi stăpânit decât de scopurile sale
și nu-i va păsa nici de paguba, nici de durerea, nici de lacrimile celorlalți!
Ce fiară, cu înfățișare evlavioasă este un astfel de om!...
Doamne Duhule Sfinte izbăvește Lucrarea Ta de el, fiindcă un astfel de om nu se mai poate îndrepta niciodată.
Amin.