Mândria și gloata
Traian Dorz - Lumina Iubitului Fiu
1 - Dorința după slava lumii și după lauda oamenilor, este o deșertăciune care se tot umflă și tot crește până se face atât de mare încât ea singură ocupă toată inima în care s-a încuibat.
În inima aceea apoi nimic altceva nu mai poate să încapă.
2 - Credința (și smerenia ei) este vrăjmașul de moarte al dorinței după slava lumii.
De aceea în orice inimă unde s-a așezat credința adevărată, acolo umblarea după slava lumii și după laudele oamenilor, este nimicită.
Credința adevărată umblă numai după slava lui Dumnezeu.
Și după cum este cu neputință să creadă în Hristos acela care umblă după slava lumii, tot este cu neputință să umble după slava lumii, acela care crede cu adevărat în Hristos.
3 - Nu dintr-o modestie prefăcută, nici dintr-o smerenie fățarnică, ci dintr-o încredințare adâncă, izvorâtă din adevăr, - noi trebuie să respingem toate ispitele laudei.
Ai un talent și te mândrești cu el, așteptând laude?
ai o pricepere, un dar, o pregătire deosebită?
ai o slujbă înaltă, o avere, o autoritate mai aleasă?
- fă mai mult bine cu acestea!
- Ești dator să faci, căci de aceea le-ai și primit pentru o vreme.
Și vei da seama că n-ai făcut.
4 - Fă binele acum, căci în curând toate posibilitățile de a-l face îți vor fi luate și nu multă vreme le vei avea.
Umblă mai mult cu ele după slava lui Dumnezeu, și după foloasele lui Hristos, că și așa în curând vei pierde totul!
Satana fură tot ce nu-I dai de bună voie lui Dumnezeu.
5 - În fața Judecății, numai Hristos Singur vă va putea scăpa!
Dar dacă nu vreți să veniți astăzi la El ca să-L luați Apărător și Mântuitor, în ziua aceea va fi prea târziu.
În fața tuturor învinuitorilor El nu vă va apăra cu nimic.
Voi v-ați dus pe la Moise, pe la Aron,
pe la botez, pe la sabat,
pe la limbi, pe la ceremonii
- dar nu pe la Hristos, ca să cereți la El iertarea și mântuirea Sa, cu pocăință sinceră.
Poate Moise sau Avraam te va cunoaște,
poate Pavel sau Petru te vor ști,
poate Anton sau Nicolae te-au văzut...
- dar ei înșiși te vor învinui în Ziua Aceea și se vor lepăda de tine, căci și ei te-au chemat, prin cuvântul și exemplul lor, să vii la Hristos, așa cum au făcut și ei,
- dar tu nici pe ei nu i-ai ascultat.
- Cine te va apăra atunci?
6 - O suflete, nu-ți pune nădejdea în nimeni altcineva afară de Hristos,
Dacă te predai Lui și trăiești cu El, Hristos te va ierta și nimeni pe lume nu te va mai osândi. Căci te va scăpa El (Rom. 8, 23).
Altfel vei fi osândit de toți și nimeni nu va fi să te scape.
7 - Oricine are o adevărată credință, este cu neputință să nu ajungă la Hristos, pentru că și Scriptura și Tradiția,
și cele vechi și cele noi,
și cele ce se văd și cele ce nu se pot vedea,
- dacă le cercetezi adânc și cu un cuget curat, dornic după Adevăr, este cu neputință să nu te ducă la Hristos.
Se cere numai să crezi și să asculți cele scrise acolo.
8 - Sunt în viața omului stări în care sufletul dorește mai mult ca orice, retragerea din mijlocul frământărilor și din zgomotul vieții.
Atunci mulțimea îți ajunge o povară cu mare greu de suportat.
Chiar și cei mai apropiați îți sunt o greutate. Și nimic nu dorești mai mult decât să nu vezi oameni. Să plângi și să te rogi singur.
9 - Orice despărțire are o tainică durere în ea, orice plecare este umbrită de mâhnire și tristețe. Chiar și acelea care știi bine că nu-s pentru totdeauna. Dacă cel de care te desparți ți-a fost prieten adevărat și credincios.
Iubirea nu poate fi niciodată nepăsătoare și nesimțitoare.
10 - Ceva din ființa noastră se rupe, cu plecarea fiecăruia din noi cei iubiți. Și simțim în sufletul nostru golul lor pe care nimic și nimeni nu-l poate umplea.
În astfel de clipe numai retragerea în rugăciune și numai lacrimile vărsate în singurătate, ne pot mângâia și liniști sufletul zdrobit și duhul adânc sfâșiat.
Să căutăm ușurarea lor.
11 - Ca tot ceea ce se rupe, - sufletul are în durere și el nevoie de liniște și de timp, să-și închidă și să-și vindece rana.
Atunci trebuie lăsat în pace. Sau plâns lângă el în tăcere.
12 - Nimic nu-i mai nenorocit pentru un popor decât să ajungă gloată.
Și nimic nu-i mai nenorocit pentru un om decât să ajungă în gloată.
- Gloata este o adunătură de oameni care nu pot judeca niciodată limpede și ordonat.
Gloata n-are cap, ci este condusă totdeauna de instincte, de pofte și de cruzime.
Când e condusă de judecată, de minte, de cap, atunci nu mai este gloată, este unitate ordonată.
13 - Spiritul gloatei este totdeauna primejdios.
Cine ajunge în gloată, nu mai poate avea o judecată a lui, fiindcă duhul gloatei, mentalitatea gloatei, influența puternică a gloatei îl robește, îl întunecă, îl anulează și-l târăște.
Gloata, tocmai fiindcă nu judecă și nu mai poate judeca singură este totdeauna o unealtă primejdioasă și totdeauna ieftină, de care s-au folosit cu ușurință marii călăi ai omenirii și marii vrăjmași ai lui Hristos.
14 - E ciudat cum te nimicește duhul gloatei și cum te golește de tot eul tău, robindu-te.
După ce te-ai desfăcut din gloată, te miri uneori tu însuți, cum ai putut să faci așa de „normal” și atât de ușor, lucruri care sunt atât de străine de sufletul tău.
Lucruri pe care nu erai niciodată în stare să le săvârșești, afară de gloată.
15 - Ferește-te totdeauna de gloată, dacă nu ești un duh puternic spre a putea impune gloatei cu tărie drumul ordinei, al disciplinei și al judecății sănătoase!
Ferește-te totdeauna de gloată când este împinsă de curiozitate, de foame, de ură, de răzbunare sau de nebunie.
Ferește-te totdeauna de gloata dezlănțuită condusă de mincinoși, de călăi și de demagogi, fiindcă totdeauna va ajunge la fapte de cruzime neînchipuită și îngrozitoare.
16 - Pentru că gloata dezlănțuită nu mai are creier. Ci numai pântec și pumni.
Nu poartă flori ci numai pari și pietre.
17 - Hristos nu Se adresează decât fiecăruia în parte, - nu gloatei.
El cheamă la Dânsul pe fiecare suflet deosebit, nu grămadă.
Căci adevărat credincios este numai acela care duce în primul rând o viață individuală cu Hristos.
18 - Un adevărat credincios nu se va mulțumi numai cu rugăciunea de la biserică, sau de la adunare, ci va avea el însuși cămăruța lui de rugăciune.
Va avea părtășia tainică a lui însuși cu Domnul Isus. Fără această părtășie, toate celelalte nu înseamnă mare lucru.
19 - Dacă rămâi în gloată, ușor poți ajunge dintr-un prieten a lui Hristos, un vrăjmaș al Lui, fiindcă gloata se schimbă foarte ușor.
Vai, și astăzi, cea mai mare parte din sufletele care merg după Hristos, sunt tot gloată.
În ocaziile cele mai grele, vezi cu tristețe că e așa.
20 - E atâta nevoie uneori să șezi cu cei iubiți ai tăi.
Tot timpul lucrezi cu ei, umbli cu ei, mănânci cu ei, sau departe de ei, dar așa de puțin șezi cu ei.
Șederea cu cei iubiți îți dă o bucurie unică. Clipele petrecute împreună cu ei sunt totdeauna de neuitat.
O, Doamne, dă-ne fericirea de a sta cât mai mult împreună cu Tine și cu ai noștri.
Amin.