Urmarea adevărată a lui Isus
Traian Dorz - Lumina Iubitului Fiu
1 - Împlinind cu râvnă în datoriile confesiunii voastre,
puteți fi niște foarte lăudați membrii ai confesiunii din care faceți parte, dar cu toate acestea totuși voi se poate să nu vreți să veniți și să-L urmați cu adevărat niciodată pe Isus.
2 - Dacă îngăduiți cu plăcere sau fără împotrivire duhurile de partidă,
dacă priviți cu nepăsare și fără control în învățătura străină,
dacă puteți găsi comoditate oriunde
și puteți să vă bucurați cu oricine,
- atunci asta înseamnă că voi nu aveți o învățătură limpede
nici o credință statornică
și nici o frățietate adevărată,
și în felul acesta voi nu aveți o familie duhovnicească, sunteți ai tuturor și ai nimănui.
3 - Dând crezare oricărui nou venit,
și făcându-vă inima han de poposire pentru toți drumeții și flecarii care n-au loc statornic nicăieri,
și pentru toate ideile rătăcite și rătăcitoare, care umblă de colo-colo ca vântul nestatornic
desigur că veți ajunge să vă împăcați cu orice grozăvie.
Dar toate acestea vă vor osândi pe voi și mai mult în Ziua Judecății!
4 - Dacă nu veniți la Hristos, este numai pentru că nu vreți să veniți la El. Căci dacă ați vrea, nimic pe lume nu v-ar putea opri.
Și nimic pe lume nu v-ar putea liniști inima decât aflarea lui Hristos printr-o adâncă și statornică naștere din nou, între ai Lui și ai voștri.
5 - Tot ce dă lumea, lumea și ia.
Tot ce vine din lume, în lume și rămâne.
Tot ce înalță lumea tot lumea poate și prăbuși.
Acestea sunt și vor fi în veci străine de Hristos.
Hristos n-a vrut să primească nici pentru Sine și nici pentru Biserica Sa vie, slava omenească. O slavă ca aceea ce o dă lumea, o slavă care atrage privirile și admirația omenească și care rămâne numai cu atât
o slavă care piere odată cu întrebuințarea ei, și care ține numai cât umbra zilei, și cât hârtia ziarului pe care a fost publicată ieri.
Domnul Isus a respins o astfel de publicitate ieftină, ca pe o ispită josnică și umilitoare a Satanei, venită de la datina oamenilor, încă de la început (Matei 4, 8-10).
Așa să facem și noi.
6 - Lumea nu-și cruță slava când e vorba de cei care umblă să i-o afle, dând pentru ea prețul cerut de lume, adică de Satana.
După cum nu-și cruță lumea nici ocara pentru cei care disprețuiesc slava ei.
7 - Credem cu tărie că dacă lumea răsplătește pe ai ei, atât de mult, cu atât mai măreț și mai darnic va răsplăti Domnul pe acei care au umblat după slava Lui.
Ferice de cei ce cred și umblă după asta.
8 - Alege mai bine lipsurile și suferința lângă Hristos, mai degrab și mai bucuros decât avantajele și publicitatea din partea lumii fără El.
Mai bine să nu porți în lume nici o cunună decât să porți cununi primite în schimbul sufletului tău.
9 - Nu dori să primești nici o răsplată din mâinile care străpung pe Hristos Domnul tău.
Și nici o laudă de la buzele care Îl batjocoresc pe Domnul tău,
căci aceasta ar fi pentru tine cea mai apăsătoare osândă și cea mai amară vinovăție.
10 - Unii oameni au în ei ură de Dumnezeu.
Aceștia sunt potrivnicii Lui care caută să-L nimicească din inimile semenilor lor.
adică le va zdrobi toată puterea pe veci.
11 - Alții au în ei nepăsare de Dumnezeu.
Aceștia sunt cei indiferenți de Cuvântul Său, de voia Sa, de darurile Sale, de Lucrarea Lui
12 - Alții au în ei necunoștință de Dumnezeu.
Aceștia deși ar vrea să se apropie de Dumnezeu, singuri nu știu cum.
Iar prin alții nu pot.
Dumnezeu are milă și înțelegere pentru ei.
13 - Au oamenii dragoste de multe lucruri, dar cei mai mulți n-au în ei o dragoste fierbinte de Dumnezeu!
Au oamenii frică de Dumnezeu, au chiar râvnă să împlinească multe lucruri ale Lui, au plăcerea să primească oaspeții, au grija de săraci, au o purtare normală...
dar n-au în ei o dragoste fierbinte de Hristos!
Aceștia pot ajunge în oricare din cele mai rele stări.
14 - Frica sfântă piere curând, din inimile fără dragoste de Dumnezeu
râvna sfântă încetează curând,
grija sfântă obosește curând,
plăcerea sfântă se stinge așa de ușor și așa de curând... Curând nu-s numai acestea.
Dar în cine dragostea lui Dumnezeu a ajuns desăvârșită va birui totul.
Biruie și în viață biruie și în moarte, căci dragostea este mai tare decât amândouă (Cânt. Cânt. 8, 6).
15 - Încă o dată și încă o dată: nu există nici un păcat mai mare și nici o crimă mai grea în viața oamenilor ca faptul că n-au primit pe Hristos care venea în Numele Tatălui și Se aducea o atât de Slăvită Jertfă!
Căci din această crimă izvorăsc toate celelalte.
Vina aceasta va atrage după sine toată osânda pe care vor primi-o pentru veșnicie toți cei judecați de Dumnezeu, din pricina asta.
16 - Din pricina aceasta Dumnezeu va îngădui să vină tot felul de lucrări de rătăcire pentru ca să creadă oamenii minciuna. Și să fie osândiți (2 Tes. 2, 1-12).
Fiindcă nu-i osândă mai mare decât să respingi Adevărul ca să rămâi cu minciuna.
Nici ispășire mai cumplită, nu-i alta ca asta.
17 - Hristos a venit în Numele Tatălui,
în numele Bunătății, Iubirii și Milei Tatălui Ceresc,
dar omenirea nu L-a primit.
Diavolul vine în numele lui însuși, după cum rătăcirea și minciuna vin în numele nelegiuitului însuși
- iar oamenii le primesc!
18 - Poți să răspândești un zvon cât de imposibil, oamenii îl cred și-l duc mai departe fără să-l controleze,
cred minciuna!
Dar adevărul, cât de mult l-au controlat - și totuși nu-l pot crede!
19 - Pe Hristos - nu-L primesc oamenii.
Dar pe diavolul îl vor primi. De el au plăcere.
20 - A nu primi și a nu păstra adevărul (adevărata învățătură dintâi) - și dragostea (adică unitatea frățească)
- este un păcat atât de mare încât Însuși Dumnezeu îl pedepsește cu o pierzare și osândă veșnică.
Căci și ispășirea este totdeauna pe măsura păcatului făcut. Păcatul însuși a adus-o. Ea este o parte din el.