Urmarea adevărată a lui Isus
Traian Dorz - Lumina Iubitului Fiu
1 - Împlinind cu râvnă în datoriile confesiunii voastre,
puteţi fi nişte foarte lăudaţi membrii ai confesiunii din care faceţi parte, dar cu toate acestea totuşi voi se poate să nu vreţi să veniţi şi să-L urmaţi cu adevărat niciodată pe Isus.
2 - Dacă îngăduiţi cu plăcere sau fără împotrivire duhurile de partidă,
dacă priviţi cu nepăsare şi fără control în învăţătura străină,
dacă puteţi găsi comoditate oriunde
şi puteţi să vă bucuraţi cu oricine,
- atunci asta înseamnă că voi nu aveţi o învăţătură limpede
nici o credinţă statornică
şi nici o frăţietate adevărată,
şi în felul acesta voi nu aveţi o familie duhovnicească, sunteţi ai tuturor şi ai nimănui.
3 - Dând crezare oricărui nou venit,
şi făcându-vă inima han de poposire pentru toţi drumeţii şi flecarii care n-au loc statornic nicăieri,
şi pentru toate ideile rătăcite şi rătăcitoare, care umblă de colo-colo ca vântul nestatornic
desigur că veţi ajunge să vă împăcaţi cu orice grozăvie.
Dar toate acestea vă vor osândi pe voi şi mai mult în Ziua Judecăţii!
4 - Dacă nu veniţi la Hristos, este numai pentru că nu vreţi să veniţi la El. Căci dacă aţi vrea, nimic pe lume nu v-ar putea opri.
Şi nimic pe lume nu v-ar putea linişti inima decât aflarea lui Hristos printr-o adâncă şi statornică naştere din nou, între ai Lui şi ai voştri.
5 - Tot ce dă lumea, lumea şi ia.
Tot ce vine din lume, în lume şi rămâne.
Tot ce înalţă lumea tot lumea poate şi prăbuşi.
Acestea sunt şi vor fi în veci străine de Hristos.
Hristos n-a vrut să primească nici pentru Sine şi nici pentru Biserica Sa vie, slava omenească. O slavă ca aceea ce o dă lumea, o slavă care atrage privirile şi admiraţia omenească şi care rămâne numai cu atât
o slavă care piere odată cu întrebuinţarea ei, şi care ţine numai cât umbra zilei, şi cât hârtia ziarului pe care a fost publicată ieri.
Domnul Isus a respins o astfel de publicitate ieftină, ca pe o ispită josnică şi umilitoare a Satanei, venită de la datina oamenilor, încă de la început (Matei 4, 8-10).
Aşa să facem şi noi.
6 - Lumea nu-şi cruţă slava când e vorba de cei care umblă să i-o afle, dând pentru ea preţul cerut de lume, adică de Satana.
După cum nu-şi cruţă lumea nici ocara pentru cei care dispreţuiesc slava ei.
7 - Credem cu tărie că dacă lumea răsplăteşte pe ai ei, atât de mult, cu atât mai măreţ şi mai darnic va răsplăti Domnul pe acei care au umblat după slava Lui.
Ferice de cei ce cred şi umblă după asta.
8 - Alege mai bine lipsurile şi suferinţa lângă Hristos, mai degrab şi mai bucuros decât avantajele şi publicitatea din partea lumii fără El.
Mai bine să nu porţi în lume nici o cunună decât să porţi cununi primite în schimbul sufletului tău.
9 - Nu dori să primeşti nici o răsplată din mâinile care străpung pe Hristos Domnul tău.
Şi nici o laudă de la buzele care Îl batjocoresc pe Domnul tău,
căci aceasta ar fi pentru tine cea mai apăsătoare osândă şi cea mai amară vinovăţie.
10 - Unii oameni au în ei ură de Dumnezeu.
Aceştia sunt potrivnicii Lui care caută să-L nimicească din inimile semenilor lor.
adică le va zdrobi toată puterea pe veci.
11 - Alţii au în ei nepăsare de Dumnezeu.
Aceştia sunt cei indiferenţi de Cuvântul Său, de voia Sa, de darurile Sale, de Lucrarea Lui
12 - Alţii au în ei necunoştinţă de Dumnezeu.
Aceştia deşi ar vrea să se apropie de Dumnezeu, singuri nu ştiu cum.
Iar prin alţii nu pot.
Dumnezeu are milă şi înţelegere pentru ei.
13 - Au oamenii dragoste de multe lucruri, dar cei mai mulţi n-au în ei o dragoste fierbinte de Dumnezeu!
Au oamenii frică de Dumnezeu, au chiar râvnă să împlinească multe lucruri ale Lui, au plăcerea să primească oaspeţii, au grija de săraci, au o purtare normală...
dar n-au în ei o dragoste fierbinte de Hristos!
Aceştia pot ajunge în oricare din cele mai rele stări.
14 - Frica sfântă piere curând, din inimile fără dragoste de Dumnezeu
râvna sfântă încetează curând,
grija sfântă oboseşte curând,
plăcerea sfântă se stinge aşa de uşor şi aşa de curând... Curând nu-s numai acestea.
Dar în cine dragostea lui Dumnezeu a ajuns desăvârşită va birui totul.
Biruie şi în viaţă biruie şi în moarte, căci dragostea este mai tare decât amândouă (Cânt. Cânt. 8, 6).
15 - Încă o dată şi încă o dată: nu există nici un păcat mai mare şi nici o crimă mai grea în viaţa oamenilor ca faptul că n-au primit pe Hristos care venea în Numele Tatălui şi Se aducea o atât de Slăvită Jertfă!
Căci din această crimă izvorăsc toate celelalte.
Vina aceasta va atrage după sine toată osânda pe care vor primi-o pentru veşnicie toţi cei judecaţi de Dumnezeu, din pricina asta.
16 - Din pricina aceasta Dumnezeu va îngădui să vină tot felul de lucrări de rătăcire pentru ca să creadă oamenii minciuna. Şi să fie osândiţi (2 Tes. 2, 1-12).
Fiindcă nu-i osândă mai mare decât să respingi Adevărul ca să rămâi cu minciuna.
Nici ispăşire mai cumplită, nu-i alta ca asta.
17 - Hristos a venit în Numele Tatălui,
în numele Bunătăţii, Iubirii şi Milei Tatălui Ceresc,
dar omenirea nu L-a primit.
Diavolul vine în numele lui însuşi, după cum rătăcirea şi minciuna vin în numele nelegiuitului însuşi
- iar oamenii le primesc!
18 - Poţi să răspândeşti un zvon cât de imposibil, oamenii îl cred şi-l duc mai departe fără să-l controleze,
cred minciuna!
Dar adevărul, cât de mult l-au controlat - şi totuşi nu-l pot crede!
19 - Pe Hristos - nu-L primesc oamenii.
Dar pe diavolul îl vor primi. De el au plăcere.
20 - A nu primi şi a nu păstra adevărul (adevărata învăţătură dintâi) - şi dragostea (adică unitatea frăţească)
- este un păcat atât de mare încât Însuşi Dumnezeu îl pedepseşte cu o pierzare şi osândă veşnică.
Căci şi ispăşirea este totdeauna pe măsura păcatului făcut. Păcatul însuşi a adus-o. Ea este o parte din el.