Mântuirea şi păcatul
Traian Dorz - Avuția Sfântului Moștenitor
1 - Şi prilejul de păcătuire va veni, căci şi el trebuie să vină peste toţi după cum a venit şi peste alţii, spre a le încerca tuturor credinţa, odată şi odată (Matei 18, 17).
Dar tu fiul meu, priveghează ca să nu fii numai un pom oricum. Ci să fii un pom verde şi rodnic.
Să nu fii un credincios oricum, ci să fii găsit un credincios bun şi ascultător,
- atunci când ceea ce trebuie să vină, va veni.
2 - Dacă vei fi bun, încercarea te va desăvârşi, te va întări, te va înrădăcina mai tare şi te va face neclintit. Te va arăta pe faţă ceea ce ai fost în ascuns.
Atunci tu în ceasul cel greu al ispitei nu numai că nu vei cădea, dar vei trece prin ispite, cum trece corabia puternică prin valurile mării înfuriate, fără a se scufunda în ele (Efes. 6, 13).
3 - Suflete al meu, tu luptă-te cu valurile despicându-le biruitor şi ţine-te tare, oricine ar cădea.
Să rămâi statornic lângă Domnul oricine ar fi să se dezbine de El, de fraţi şi de Frăţietate.
Nu-ţi pierde curajul ori pe cine ai vedea prăbuşindu-se
- şi nici nu te mira, sau spune, că nu se poate.
4 - Nu te lăsa atras de prăpastia dezbinării, oricine ar căuta să te atragă şi orice cuvânt ţi-ar spune. Nu te bizui decât pe Domnul Cel Singurul sigur,
ţine-te bine strâns de trunchiul sănătos al Lucrării lui Dumnezeu, păstrându-te neatins de mândrie, de iubirea banilor şi de gelozie,
căci numai cei ce se feresc cu grijă de acestea, vor rămâne tari.
5 - Foloseşte totdeauna numai cuvântul care lucrează la adâncirea unirii copiilor lui Dumnezeu. Şi fereşte-te cu groază de orice cuvânt care i-ar putea dezbina.
Căci cine dezbină pe fraţi, pe acela îl va dezbina Dumnezeu, în curând şi pe faţă, după cum el este un dezbinat în ascuns.
Vine clipa să nu-l mai sufere Dumnezeu între ai Lui.
6 - Te îngrozeşti ce grozăvii sunt oamenii în stare să grăiască în îngâmfarea lor, în prostia lor, în uşurătatea lor
sau în rătăcirea şi vrăjmăşia lor,
- împotriva lui Dumnezeu!
Şi a adevăratei Sale Lucrări.
7 - Cât de vinovată este graba şi neseriozitatea acelora care fără a judeca, îşi dau drumul gurii lor la rău
şi scot apoi din această gură blestemată valuri de murdărie, de minciună, de înjurături, de blasfemii
împotriva Numelui lui Dumnezeu,
împotriva lucrurile Sale Sfinte
şi a Adevărului Sfintei Evanghelii şi al Lucrării Sale!
8 - Cine are un cât de puţin simţ de răspundere şi de judecată sănătoasă, acela nu poate trece cu uşurătate peste ceea ce ochii lui nu pot să nu vadă,
şi peste ceea ce urechile lui nu pot să audă,
- adică nu poate să treacă peste toate dovezile pe care Dumnezeu prin lucrările Sale şi prin Cuvintele Sale le dă zilnic, despre Dumnezeirea Sa, în faţa noastră a tuturor.
9 - Lucrările Domnului oricine le vede, nu numai că este dator să le creadă pe ele şi pe El, dar simte că poate să creadă cu bucurie şi cu putere.
Că în chiar această credinţă ascultătoare, raţiunea sănătoasă îşi găseşte un echilibru şi un rost liniştindu-se.
10 - Ce minunată şi fericită este totdeauna sărbătoarea zilei care aminteşte fericita noastră înnoire, făcută de Duhul şi Cuvântul Cel Sfânt al lui Dumnezeu,
Ziua înnoirii noastre duhovniceşti.
Ziua naşterii noastre din nou. Ziua fericită a începutului mântuirii noastre.
11 - În toţi anii când soseşte ziua care ne aduce aminte despre data renaşterii noastre duhovniceşti, de fiecare dată sărbătorim acest prilej cu o inimă plină cu o nouă recunoştinţă şi o nouă bucurie,
şi ca la sărbătoarea reînnoirii Templului, adesea cântările noastre de bucurie se amestecă cu lacrimile recunoştinţei
- amândouă izvorând din aceiaşi stare unică şi cu totul sfântă pentru noi, pe toată viaţa (Ezra 3, 11-13).
12 - Binecuvântată să fie sărbătoarea înnoirii noastre, Ziua Naşterii noastre din nou, scumpa zi a legământului nostru cu Isus.
Binecuvântat să fie Numele Mântuitorului nostru Scump Isus, Numele Celui prin care s-a făcut această înnoire şi izbăvire a noastră.
13 - Tot timpul cât a stat pe pământ, Domnul a căutat mereu să fie în Templu, să fie în această Casă Sfântă, Singura Lui Casă de pe pământ.
El a stat cu plăcere în ea,
şi a vindecat în ea pe cei chinuiţi
şi S-a rugat în ea,
şi a propovăduit în ea Evanghelia Tatălui Său Ceresc...
- să o iubim şi noi şi să mergem totdeauna cu plăcere în Casa Tatălui
14 - Ce bine dacă şi noi am folosi timpul nostru liber, timpul de plimbare, mergând în Casa Tatălui nostru, în biserica Lui,
pentru ca acolo să petrecem în meditare,
în adâncire şi în rugăciune, asupra Cuvântului şi Adevărului Sfânt...
Căutând apropierea de Tatăl nostru Cel Ceresc - şi de sufletele care vin acolo spre a-L afla.
15 - Ucenici ai Domnului, faceţi şi voi ca Domnul nostru: nu părăsiţi nici voi Templul ci mergeţi în el totdeauna cu evlavie.
Mergeţi şi rămâneţi în Templu, apoi aşteptaţi acolo în adâncire asupra Cuvântului Sfânt. Sufletele care vor veni, să vă afle acolo în rugăciune, acolo ele să afle de la voi Cuvântul Vieţii vii în Hristos.
16 - Acesta este rostul nostru şi aceasta este datoria noastră: să fim găsiţi în Templu. Să facem ca acolo să fie mărturisită şi trăită Evanghelia în chip strălucit.
Acolo Hristos să fie adus lumii. Şi lumea adusă la Hristos.
17 - Suflete sărmane, voi care umblaţi de colo în colo, căutând după Isus,
nu părăsiţi nici voi Templul, căci Hristos vă aşteaptă acolo în el. Căci acolo este Casa Tatălui Sfânt. Acolo merge Isus.
Căutaţi-L pe Domnul cu stăruinţă căci El Se află acolo, şi Îl veţi găsi.
Întrebaţi după El, pe cei care Îl cunosc - şi aceştia vi-L vor arăta.
18 - Există în Templu un loc în care totdeauna poţi să-L găseşti pe Hristos. Este locul unde sunt adunaţi ucenicii în Numele Său (Matei 18, 20).
Căutaţi şi voi în Templu „pridvorul lui Solomon”, locul unde mulţi L-au aflat pe Isus.
Căutaţi locul unde petrece Isus şi unde vă aşteaptă El între credincioşii Lui adevăraţi.
19 - Căutaţi locul unde vindecă şi învaţă Domnul nostru Isus Hristos pe toţi cei ce vin la El.
Căutaţi până ce Îl veţi afla pe Hristos şi pe ai Lui. Căci negreşit Îl veţi găsi acolo!
Oricine L-a căutat cu grijă, cu răbdare şi cu rugăciune, L-a aflat totdeauna.
20 - Propovăduirea Domnului Hristos trezeşte în sufletele mici şi întunecate ură,
în cele nepăsătoare, - îndoială,
în cele făţarnice - duşmănie neîmpăcată,
în cele neîncrezătoare şi curioase - încordare neliniştită,
- numai în sufletele tari trezeşte uimire, admiraţie şi credinţă.
O, Tatăl Ceresc, dăruieşte-ne astfel de suflete, pentru ca să-L primim pe Domnul Isus.
Amin.