Mântuirea și pedeapsa
Traian Dorz - Săgețile biruitoare
1 - Numărați banii aici în fața celui ce plătește, - spune o înștiințare înțeleaptă, care se poate vedea peste tot unde se fac plățile. Reclamațiile ulterioare nu sunt luate în considerare.
Gândește-te deci bine și tu acum omule, până ești în fața Celui care îți îmbie mântuirea cu Mâna Sa, dar care îți poate da și pedeapsa tot cu Mâna aceasta.
2 - Alege viața și nu moartea.
Alege cerul și nu iadul.
Alege-L pe Hristos și nu pe Satana.
Alege acum, chiar acum, - căci se poate ca peste o clipă să vină moartea și să te ia pe neașteptate din fața lui Dumnezeu. Și atunci va fi prea târziu.
Multe astfel de morți ai văzut poate și tu.
N-ai învățat oare nimic din ele?
3 - Adevărata lumină nu suferă în ea nici un strop de întuneric,
adevărata curăție, nici un fir de praf
și adevărata dragoste nici un pas nebun.
4 - Cine se împacă cu un dușman mic - se va împăca și cu unul mare
și cine își îngăduie un pahar mic își va îngădui și unul mare.
Un pai mic poate orbi ochiul și o picătură mică de otravă poate aduce moartea.
Oricine se joacă cu păcatul va fi ucis de el,
- dar oricine își dorește sincer mântuirea, se va feri și de umbra păcatului.
Căci și umbra lui este ucigașă.
5 - Puțină nebunie... o, câtă înțelepciune a nimicit ea!...
Ce aproape este adevărul de fiecare dintre noi.
Câtă bunătate are Dumnezeu față de fiecare păcătos.
Și cum trimite Duhul Domnului în mintea cuiva tocmai lumina de care are el însuși nevoie în clipa aceea.
Dar ce puține inimi o primesc. Și ce puține minți o urmează.
6 - Păcatul, păcatul... acest lucru care pare mic sau nimic în ochii multora, - a biruit pe mulți și mari înțelepți.
A prăbușit pe mulți înălțați.
Și a dus în iad pe mulți drepți.
7 - O mică defecțiune la frâna unui autobuz, încărcat cu oameni - și tot autobuzul nemaiputând fi oprit la timp, se prăbușește la o cotitură, în prăpastie omorând zeci de vieți.
O mică picătură de petrol într-un vas cu lapte, strică totul.
O mică neascultare o dată - și nimicește o mie de ascultări.
8 - O mică așchie sărită în ochi, - aduce orbia pe totdeauna.
O bucată de săpun căzută în mâncare, strică totul...
Puțină nebunie, nimicește un munte de înțelepciune.
9 - Dar câte și câte și câte din acestea, nebunii mici și fără însemnătate nu se întâmplă în fiecare zi!
Din cauza acestora se pierd atâtea vieți.
Se strică atâtea căsnicii,
se ruinează atâtea familii, se împrăștie atâtea adunări, se zădărnicesc atâtea lucrări
și se nefericesc atâtea suflete.
Fericit acela care se ferește de orice se pare rău.
10 - Nu spuneți că păcatul acesta e mic sau că este un nimic.
Căci acest gând i-a ucis pe mulți.
Nu spuneți: și ce-i dacă am să beau și eu un pahar? - doar n-o fi foc,
- căci după unul vei mai bea unul și încă unul. Iar la urmă vei ajunge un nenorocit, vei vedea că este foc.
Și încă un foc veșnic.
11 - Nu spune: și ce-i dacă mă duc și eu o dată cu acești prieteni?
Și ce-i dacă fumez și eu o țigară?
Și ce-i dacă mă voi scăpa și eu o dată?
- Căci data aceea este cursa ta și lanțul tău.
Te vei lipi acolo, și n-ai să te mai poți desface, ca musca ce s-a prins în pânza păianjenului. Sau în cleiul mierii ucigașe.
Dulceața gustată, curiozitatea satisfăcută, plăcerea permisă - o vei plăti cu viața ta,
așa ca vietatea fără minte și fără înfrânare.
12 - Fii treaz dragul meu și ia seama bine în jurul tău, să vezi ce pățesc alții.
Învață din nenorocirea lor, ca să nu ajungi tu să învețe alții din nenorocirea ta.
Nu te lăsa nici odată biruit de ispită.
Și dacă nu ești în stare s-o birui, fugi din timp și ocolește-o cu groază,
fiindcă un minut mai târziu, - poate fi prea târziu pe veci de veci.
13 - Înțelepciunea nu-i prea multă nici un car. Dar nebunia e prea multă și o picătură.
Ferește-te de orice păcat. Căci chiar și numai unul singur poate fi în stare să-ți piardă mântuirea după care ai alergat și ai luptat o viață întreagă.
Ci teme-te de el și fugi ca de șarpele cel mai otrăvitor.
14 - Tot ce avem bun în noi este pâinea noastră.
Din această pâine a inimii noastre, a mâinilor, a gurii, a ființei noastre să împărțim mereu în jurul nostru tuturor semenilor noștri,
- fără să așteptăm nici o răsplătire de la nimeni.
Ca și cum am arunca în apa ce curge și duce totul la vale.
15 - Nu da împrumut!... Nu da nici măcar pomană, ci aruncă ce dai. Dă ca și cum ai arunca.
Fiindcă în împrumut, este o nădejde de câștig.
În pomană este o nădejde de răsplată.
Dar în aruncare nu mai este nimic. Nici un gând. Nici o așteptare. Nici o dorință.
- Ai aruncat - și gata.
Așa se face binele bine. Aceasta este binefacerea binefăcătoare.
16 - Când arunci, când dai ca și cum ai arunca - atunci nu dai cuiva anume care îți cere.
Nu împrumuți pe cine te roagă.
Ci arunci să afle cine va trece.
Pui să ia cine va fi flămând.
Lași, când nu vede nimeni.
Trimiți cum nu află nimeni.
- În cea mai tăcută, mai ascunsă și mai necunoscută formă.
Așa cred că ar trebui să se facă adevărata milostenie.
17 - Încă am apucat și noi, cei mai bătrâni, - vremea când și pe la noi la țară, era un frumos obicei rămas din strămoșii de demult și anume: Când secerau lăsau capătul dinspre drum al fiecărei holde, o brazdă de grâu netăiat...
Acela era al celor săraci care nu aveau nici o holdă a lor.
Ei veneau și și-l tăiau, fără a mai datora nimănui nimic.
18 - La fel și spicele rămase după legători, - nu le mai culegea cel ce avea holdă. Ele erau lăsate celor care nu aveau.
După seceriș, cei sărmani se duceau - și își luau și ei fără nici o obligație față de nimeni, - partea lor de la toți.
Și mulțumeau numai lui Dumnezeu.
19 - Iar Dumnezeu care vedea inima și fapta celui care îi arunca astfel pâinea pe ape...
Fără să se uite nici înapoi măcar, ca să vadă cine o ia,
- îi răsplătea celui binefăcător.
Holdele lor rodeau din plin.
Vremurile lor erau pașnice.
Și toate casele lor erau îndestulate.
Și cea mai mare îndestulare era mulțumirea binefacerii celei mai depline.
20 - Nu numai în viața viitoare, - dar chiar în viața aceasta, Dumnezeu face să găsim ceea ce am dat altora.
De la cine nici nu știm
și cum nici nu pricepem,
și când nici nu ne așteptăm, - făgăduința lui Dumnezeu se împlinește și cu noi.
Ceea ce am aruncat găsim iarăși.
Apele care s-au dus cu pâinea noastră aruncată, se reîntorc din nou, - după un îndelungat circuit - și ne-o aduc iarăși.
Mai frumoasă, mai bună, mai fericită.
Tocmai când ne lipsea mai arzător.
- O Dumnezeule care vezi în ascuns, răsplătește totdeauna tot binele celor care îl fac așa.
Amin.