Primirea și darea
Traian Dorz - Săgețile biruitoare
1 - Dumnezeu i-a dat omului, fiecărui om, într-o anumită măsură, înțelepciunea de care va avea nevoie în viață. Și de lumina căreia va fi dator să asculte.
Și pe măsură ce omul ascultă de călăuzirea înțelepciunii și umblă în căile ei, în îndrumarea ei, în curăția ei, - lumina acesteia crește.
Crește în mintea omului, crește în jurul lui, crește în faptele lui. Așa cum crește lumina soarelui pentru cine umblă în ea:
și pe măsura asta este dator s-o dea și el altora.
2 - Iată deci că adevărata înțelepciune este neprihănirea.
Și cine este cu adevărat înțelept o arată pe aceasta.
Prin umblarea sa în lumină.
Prin faptele sale în dragoste.
Și prin cuvintele sale în curăție.
Oricine are lumină, - umblă drept. Umblă frumos. Umblă curat.
3 - Fața omului are patru din cele cinci simțuri ale ființei sale.
Astfel omul va ști ce să facă și ce nu.
Unde să meargă și unde nu.
Ce să strângă și ce nu.
Dar înțelegeți voi că noi vorbim aici de văzul duhovnicesc, nu atât de cel trupesc?
Ce este curat și ce nu.
Ce este sănătos și ce nu.
Iar auzul sufletesc este de o mie de ori mai însemnat decât cel trupesc.
Îi arată ce este curat și ce nu.
Ce este înviorător și ce nu.
Ce este viu și ce nu.
O, cât de mulți oameni și-au pierdut demult această însușire aleasă, umblând prin murdării, trăind prin mortăciuni, trăind prin haznale!
Ce este dulce și ce nu.
Ce este bun și ce nu.
Dar cei mai mulți oameni și-au pierdut gustul sănătos. Mănâncă orice, înghit orice, se îndoapă cu orice.
Și astfel și-au otrăvit toată ființa, îmbolnăvindu-și toate simțurile lor. Și condamnându-se singuri, la cea mai fioroasă moarte.
7 - Când fața în care sunt darurile simțurilor omului atât de însemnate pentru viața lui este luminată de înțelepciune,
- atunci toate aceste simțuri sunt sănătoase și îl duc pe om pe un drum mântuitor.
Când fața lui este întunecată de nebunia păcatului, atunci toate simțurile sale îl duc spre întuneric și pierzanie.
8 - Chiar și același om poate fi adeseori în amândouă aceste stări.
Poate fi uneori cu o față luminoasă. Cu niște ochi curați. Cu un auz treaz. Cu un miros fin. Cu un gust bun.
- Și poate să cadă uneori într-o întunecare de ispită și păcat. Atunci fața lui este alta. Ochii i se întunecă. Auzul i se astupă. Mirosul i se strică. Gustul i se deformează.
Atunci echilibrul sănătos i se pierde.
Iubirea i se schimbă în ură.
Blândețea în mânie.
Mângâierile în lovituri.
Mielul devine fiară.
Asta pentru o clipă, sau pentru totdeauna.
9 - Înțelepciunea este cunoașterea drumului, - priceperea este umblarea pe el.
Înțelepciunea este de a ști un lucru, - priceperea este de a-l face.
De aceea este lăudată priceperea, căci în zadar știi binele dacă nu-l faci. În zadar știi drumul dacă nu mergi pe el. În zadar știi Cuvântul lui Dumnezeu, dacă nu-L împlinești cu fapta.
10 - Înțelepciunea luminează, - dar priceperea se folosește de această lumină. Pentru a desăvârși cu mâinile, ceea ce i-au arătat ochii.
E cu atât mai bine în astfel de cazuri, cu cât amândouă aceste simțuri merg mai bine împreună.
Căci cu cât vine mai târziu una, cu atâta va fi mai greu să lucreze cealaltă.
Ferice este când înțelepciunea vine la timp - și este trist când vine prea târziu.
Însă este vai când nu mai vine niciodată.
Atunci nici priceperea nu vine.
11 - Ce fericită este clipa când omul ajunge la încredințarea că totul este în Mâna lui Dumnezeu.
Până omul nu este deplin încredințat de acest lucru, - el se îngâmfă când îi merge bine,
deznădăjduiește când îi merge rău,
se face un tiran când este tare,
- și se face o târâtoare când este slab.
E gata să se creadă un zeu când îi merg toate cum vrea el,
- și e gata să se sinucidă când dă nenorocirea peste ale lui.
12 - Un om care a cercetat toate și a ajuns să vadă că toate lucrurile și că toți oamenii și că toate împrejurările - sunt în Mâna lui Dumnezeu,
- acel om a ajuns la miezul adevărului.
A aflat cu adevărat cheia tuturor necunoscutelor
și a ajuns la descoperirea cea mai înaltă decât toate descoperirile din lume.
13 - Așa este! În Mâna lui Dumnezeu sunt toți oamenii cu toate faptele care izvorăsc din toată dragostea sau din toată ura lor.
Din toată înțelepciunea sau din toată nebunia lor.
Din toată puterea sau din toată slăbiciunea lor.
- Spre Dumnezeul lor sau spre semenii lor.
Și faptele lor îi urmează la nici cinci minute depărtare.
14 - În Mâna lui Dumnezeu ești tu omule, - orice ai fost ieri sau ești azi. Sau vei ajunge mâine.
În Mâna lui Dumnezeu sunt averile tale. Sau însușirile tale, sau posibilitățile tale.
El ți le-a dat. El ți le poate păstra. Și El ți le poate lua oricând va voi,
fiindcă sunt în Mâna Lui.
În mâna ta este numai posibilitatea de a le folosi bine sau rău.
Dar ce mult - este asta!
15 - Când omul face ceea ce este plăcut lui Dumnezeu, atunci Mâna cea bună a lui Dumnezeu păzește și păstrează în ocrotirea Sa tot ce este al acelui om.
Atunci omul nu se mai zbuciumă și nu se mai frământă,
- ci se încredințează cu deplină încredere în Mâna lui Dumnezeu care poate să le ia de la sine chiar și până deseară dacă voiește,
- ori poate să le țină pe totdeauna.
O, ce pace dulce stăpânește toată inima unui astfel de om.
16 - Omule, în Mâna lui Dumnezeu este sănătatea ta, sau boala ta. Nu în mâinile oamenilor sau ale întâmplărilor.
În Mâna lui Dumnezeu este libertatea ta, sau închisoarea ta.
În Mâna lui Dumnezeu este înălțarea ta, sau prăbușirea ta.
În Mâna lui Dumnezeu este mântuirea ta, sau osânda ta.
În Mâna lui Dumnezeu sunt prietenii tăi și vrăjmașii tăi.
În Mâna lui Dumnezeu este prezentul tău și viitorul tău.
În Mâna lui Dumnezeu este viața ta, sau a iubiților tăi.
- Totul este în Mâna lui Dumnezeu.
În mâna ta este numai voința ta. Voința de a crede. Voința de a alege. Voința de a primi. Voința de a păstra și folosi bine ceea ce este pentru tine în Mâna lui Dumnezeu.
17 - Dacă voiești poți să crezi aceste lucruri. Dacă voiești să nu crezi, poți și aceasta.
Dacă voiești să primești aceste daruri sau aceste pedepse, poți să le primești, sau poți și să nu.
Ce mare putere are voința ta. Și ce mare răspundere ai ce faci cu ea!
18 - Dacă voiești poți păstra ceea ce ai primit ca urmare a alegerii tale.
Dacă nu voiești, poți să le lepezi.
De aceea toată răspunderea pentru una sau pentru alta din aceste două alegeri ale voinței tale, va rămânea numai asupra ta.
Veșnic și veșnic.
19 - Dumnezeu ți-a pus înainte calea vieții și calea morții.
Amândouă sunt în Mâna Lui, dar alegerea lor pentru tine, tu trebuie neapărat să o faci. Și să ți-o iei în mâinile tale.
Cât ești încă în viață, adică în fața lui Dumnezeu, mai poți să te răzgândești și să schimbi.
Alege binele, alege viața, alege-L pe Isus!
20 - Nici unul dintre noi oamenii nu-și cunoaște nimic din viitorul său,
dar Cuvântul lui Dumnezeu ne înștiințează pe fiecare care va fi acest viitor, după felul de viață pe care ne-o trăim.
De aceea fiecare trebuie să aibă toată grija înainte, căci după aceea în zadar se va căi ce a făcut.
De mii de ori dacă am repeta acestea - tot nu-i prea mult.
Fiindcă și de mai multe mii de ori și-o va striga în iad fiecare osândit: de ce nu mi s-a spus mai mult?...
O Doamne, ajută-ne să nu obosim înștiințându-ne pe noi și pe alții, asupra acestui adevăr.
Amin.