Primirea şi darea
Traian Dorz - Săgețile biruitoare
1 - Dumnezeu i-a dat omului, fiecărui om, într-o anumită măsură, înţelepciunea de care va avea nevoie în viaţă. Şi de lumina căreia va fi dator să asculte.
Şi pe măsură ce omul ascultă de călăuzirea înţelepciunii şi umblă în căile ei, în îndrumarea ei, în curăţia ei, - lumina acesteia creşte.
Creşte în mintea omului, creşte în jurul lui, creşte în faptele lui. Aşa cum creşte lumina soarelui pentru cine umblă în ea:
şi pe măsura asta este dator s-o dea şi el altora.
2 - Iată deci că adevărata înţelepciune este neprihănirea.
Şi cine este cu adevărat înţelept o arată pe aceasta.
Prin umblarea sa în lumină.
Prin faptele sale în dragoste.
Şi prin cuvintele sale în curăţie.
Oricine are lumină, - umblă drept. Umblă frumos. Umblă curat.
3 - Faţa omului are patru din cele cinci simţuri ale fiinţei sale.
Astfel omul va şti ce să facă şi ce nu.
Unde să meargă şi unde nu.
Ce să strângă şi ce nu.
Dar înţelegeţi voi că noi vorbim aici de văzul duhovnicesc, nu atât de cel trupesc?
Ce este curat şi ce nu.
Ce este sănătos şi ce nu.
Iar auzul sufletesc este de o mie de ori mai însemnat decât cel trupesc.
Îi arată ce este curat şi ce nu.
Ce este înviorător şi ce nu.
Ce este viu şi ce nu.
O, cât de mulţi oameni şi-au pierdut demult această însuşire aleasă, umblând prin murdării, trăind prin mortăciuni, trăind prin haznale!
Ce este dulce şi ce nu.
Ce este bun şi ce nu.
Dar cei mai mulţi oameni şi-au pierdut gustul sănătos. Mănâncă orice, înghit orice, se îndoapă cu orice.
Şi astfel şi-au otrăvit toată fiinţa, îmbolnăvindu-şi toate simţurile lor. Şi condamnându-se singuri, la cea mai fioroasă moarte.
7 - Când faţa în care sunt darurile simţurilor omului atât de însemnate pentru viaţa lui este luminată de înţelepciune,
- atunci toate aceste simţuri sunt sănătoase şi îl duc pe om pe un drum mântuitor.
Când faţa lui este întunecată de nebunia păcatului, atunci toate simţurile sale îl duc spre întuneric şi pierzanie.
8 - Chiar şi acelaşi om poate fi adeseori în amândouă aceste stări.
Poate fi uneori cu o faţă luminoasă. Cu nişte ochi curaţi. Cu un auz treaz. Cu un miros fin. Cu un gust bun.
- Şi poate să cadă uneori într-o întunecare de ispită şi păcat. Atunci faţa lui este alta. Ochii i se întunecă. Auzul i se astupă. Mirosul i se strică. Gustul i se deformează.
Atunci echilibrul sănătos i se pierde.
Iubirea i se schimbă în ură.
Blândeţea în mânie.
Mângâierile în lovituri.
Mielul devine fiară.
Asta pentru o clipă, sau pentru totdeauna.
9 - Înţelepciunea este cunoaşterea drumului, - priceperea este umblarea pe el.
Înţelepciunea este de a şti un lucru, - priceperea este de a-l face.
De aceea este lăudată priceperea, căci în zadar ştii binele dacă nu-l faci. În zadar ştii drumul dacă nu mergi pe el. În zadar ştii Cuvântul lui Dumnezeu, dacă nu-L împlineşti cu fapta.
10 - Înţelepciunea luminează, - dar priceperea se foloseşte de această lumină. Pentru a desăvârşi cu mâinile, ceea ce i-au arătat ochii.
E cu atât mai bine în astfel de cazuri, cu cât amândouă aceste simţuri merg mai bine împreună.
Căci cu cât vine mai târziu una, cu atâta va fi mai greu să lucreze cealaltă.
Ferice este când înţelepciunea vine la timp - şi este trist când vine prea târziu.
Însă este vai când nu mai vine niciodată.
Atunci nici priceperea nu vine.
11 - Ce fericită este clipa când omul ajunge la încredinţarea că totul este în Mâna lui Dumnezeu.
Până omul nu este deplin încredinţat de acest lucru, - el se îngâmfă când îi merge bine,
deznădăjduieşte când îi merge rău,
se face un tiran când este tare,
- şi se face o târâtoare când este slab.
E gata să se creadă un zeu când îi merg toate cum vrea el,
- şi e gata să se sinucidă când dă nenorocirea peste ale lui.
12 - Un om care a cercetat toate şi a ajuns să vadă că toate lucrurile şi că toţi oamenii şi că toate împrejurările - sunt în Mâna lui Dumnezeu,
- acel om a ajuns la miezul adevărului.
A aflat cu adevărat cheia tuturor necunoscutelor
şi a ajuns la descoperirea cea mai înaltă decât toate descoperirile din lume.
13 - Aşa este! În Mâna lui Dumnezeu sunt toţi oamenii cu toate faptele care izvorăsc din toată dragostea sau din toată ura lor.
Din toată înţelepciunea sau din toată nebunia lor.
Din toată puterea sau din toată slăbiciunea lor.
- Spre Dumnezeul lor sau spre semenii lor.
Şi faptele lor îi urmează la nici cinci minute depărtare.
14 - În Mâna lui Dumnezeu eşti tu omule, - orice ai fost ieri sau eşti azi. Sau vei ajunge mâine.
În Mâna lui Dumnezeu sunt averile tale. Sau însuşirile tale, sau posibilităţile tale.
El ţi le-a dat. El ţi le poate păstra. Şi El ţi le poate lua oricând va voi,
fiindcă sunt în Mâna Lui.
În mâna ta este numai posibilitatea de a le folosi bine sau rău.
Dar ce mult - este asta!
15 - Când omul face ceea ce este plăcut lui Dumnezeu, atunci Mâna cea bună a lui Dumnezeu păzeşte şi păstrează în ocrotirea Sa tot ce este al acelui om.
Atunci omul nu se mai zbuciumă şi nu se mai frământă,
- ci se încredinţează cu deplină încredere în Mâna lui Dumnezeu care poate să le ia de la sine chiar şi până deseară dacă voieşte,
- ori poate să le ţină pe totdeauna.
O, ce pace dulce stăpâneşte toată inima unui astfel de om.
16 - Omule, în Mâna lui Dumnezeu este sănătatea ta, sau boala ta. Nu în mâinile oamenilor sau ale întâmplărilor.
În Mâna lui Dumnezeu este libertatea ta, sau închisoarea ta.
În Mâna lui Dumnezeu este înălţarea ta, sau prăbuşirea ta.
În Mâna lui Dumnezeu este mântuirea ta, sau osânda ta.
În Mâna lui Dumnezeu sunt prietenii tăi şi vrăjmaşii tăi.
În Mâna lui Dumnezeu este prezentul tău şi viitorul tău.
În Mâna lui Dumnezeu este viaţa ta, sau a iubiţilor tăi.
- Totul este în Mâna lui Dumnezeu.
În mâna ta este numai voinţa ta. Voinţa de a crede. Voinţa de a alege. Voinţa de a primi. Voinţa de a păstra şi folosi bine ceea ce este pentru tine în Mâna lui Dumnezeu.
17 - Dacă voieşti poţi să crezi aceste lucruri. Dacă voieşti să nu crezi, poţi şi aceasta.
Dacă voieşti să primeşti aceste daruri sau aceste pedepse, poţi să le primeşti, sau poţi şi să nu.
Ce mare putere are voinţa ta. Şi ce mare răspundere ai ce faci cu ea!
18 - Dacă voieşti poţi păstra ceea ce ai primit ca urmare a alegerii tale.
Dacă nu voieşti, poţi să le lepezi.
De aceea toată răspunderea pentru una sau pentru alta din aceste două alegeri ale voinţei tale, va rămânea numai asupra ta.
Veşnic şi veşnic.
19 - Dumnezeu ţi-a pus înainte calea vieţii şi calea morţii.
Amândouă sunt în Mâna Lui, dar alegerea lor pentru tine, tu trebuie neapărat să o faci. Şi să ţi-o iei în mâinile tale.
Cât eşti încă în viaţă, adică în faţa lui Dumnezeu, mai poţi să te răzgândeşti şi să schimbi.
Alege binele, alege viaţa, alege-L pe Isus!
20 - Nici unul dintre noi oamenii nu-şi cunoaşte nimic din viitorul său,
dar Cuvântul lui Dumnezeu ne înştiinţează pe fiecare care va fi acest viitor, după felul de viaţă pe care ne-o trăim.
De aceea fiecare trebuie să aibă toată grija înainte, căci după aceea în zadar se va căi ce a făcut.
De mii de ori dacă am repeta acestea - tot nu-i prea mult.
Fiindcă şi de mai multe mii de ori şi-o va striga în iad fiecare osândit: de ce nu mi s-a spus mai mult?...
O Doamne, ajută-ne să nu obosim înştiinţându-ne pe noi şi pe alţii, asupra acestui adevăr.
Amin.