Maria a luat un litru cu mir de nard curat, de mare preț, a uns picioarele lui Isus, și I-a șters picioarele cu părul ei și s-a umplut casa de mirosul mirului.
Ce frumos îi arată Sfântul Cuvânt al lui Dumnezeu pe cei trei din Betania, în mereu aceeași sfântă slujbă pentru Hristos.
Lazăr în adâncă și chibzuită consfătuire cu Domnul,
Marta în harnică și atentă slujire pentru El,
iar Maria în evlavioasă și profundă împărtășire cu Hristos.
Prezența Domnului Isus Hristos în casa lor și în mijlocul lor, era pentru ei un prilej de o totală dăruire în slujirea și bucuria lui Dumnezeu, nu numai a unuia ci era a tuturor celor din casa prietenoasei Betanii.
Când Hristos intra în casa lor, era o sărbătoare dulce și orice alte preocupări, încetau de a mai fi pentru ei,
atunci nu mai exista nimic altceva și nimeni altcineva, decât Domnul Isus și El umplea totul.
Totul era dăruit numai lui Hristos
și toate erau puse numai în slujba Lui.
Toate celelalte puteau să aștepte, numai El nu.
Toate celelalte puteau să fie neglijate, numai El nu.
Dintre toate datoriile mari pe care le are un om pe pământ, cele față de Dumnezeu sunt cele mai mari.
Dintre toate iubirile noastre cea față de Hristos să fie cea mai dintâi.
Dintre toți oaspeții noștri, Hristos trebuie să fie Cel mai slujit.
Pe El trebuie să-L facem să aștepte cel mai puțin și să-L slujim cel mai dintâi,
oricât de târziu ar trebui să ne culcăm,
sau oricât de dimineață ar trebui să ne sculăm, El nu trebuie lăsat să aștepte niciodată după noi.
Chiar dacă n-ar mai fi să ne mai rămână nouă nimic ca să mai trăim, - Lui trebuie să-I dăm totdeauna tot ce ne cere, sau ne arată, că vrea de la noi, - așa ca văduva cu cei doi bănuți ai ei.
Căci de lărgimea inimii și de dărnicia mâinii noastre față de El, depinde lărgimea Inimii și a Mâinii Lui față de noi.
Fiindcă cu fiecare om, Dumnezeu Se poartă după inima aceluia față de El și față de ai Lui, căci este scris: Cu cel bun Tu ești Bun Doamne,
cu cel neprihănit Te arați neprihănit,
cu cel curat Te arați curat,
Maria a luat un vas cu mir de nard curat, de mare preț,
a uns picioarele lui Isus
și I le-a șters cu părul capului ei
- și s-a umplut casa de mirosul mirului...
Pentru a face lucruri obișnuite, nu-ți lipsește decât o dragoste obișnuită... uneori nici atât.
Dar pentru a face lucruri neobișnuite, îți trebuie nu numai o dragoste neobișnuită,
ci uneori și un presimț profetic, dacă nu ai o luminată conștiință a adevăratelor valori, care să-ți strălucească exact la timp!
Maria le-a avut pe toate aceste trei haruri cerești.
De aceea a făcut ceea ce trebuia să facă,
atunci când trebuia să facă,
și așa cum trebuia să fie făcut.
Nimeni în toată istoria lumii n-a mai făcut ceva atât de frumos, atât de înțelept și atât de la timp, ca ea.
Fapta Mariei mi-a trezit de multe ori și mie în inimă o adâncă cercetare și o rușinată căință, pentru că atât de rar am fost și eu în stare să-mi risipesc pentru Domnul acele lucruri la care țineam cel mai mult.
Am avut uneori și eu lucruri puse de-o parte pentru alte scopuri,
iar când s-a ivit un prilej care mi le cerea să le jertfesc lui Hristos, la început mi-a venit destul de greu...
Dar azi nu-mi mai pare greu nimic. Decât gândul că n-am putut face totdeauna cu toate ale mele așa cum a făcut atunci Maria cu vasul ei și cu mirul ei cel de nard.
Isuse, Mântuitorul nostru Cel Preadulce și Scump,
Tu, care ai jertfit atât de multe pentru noi...
Iată, cu cât trece timpul, și cu cât înțelegem mai bine dragostea față de noi, ne rușinăm și ne întristăm mai mult, pentru puțina noastră dragoste față de Tine.
Tu n-ai stat la îndoială niciodată față de noi, dar de câte ori am stat noi la îndoială față de cerințele Tale.
Tu n-ai ținut nimic ascuns față de noi, dar noi câte Ți-am ascuns Ție!...
Tu ai renunțat la atât de mult pentru noi, dar noi ne adunăm tot mai multe lucruri și ființe la care ținem,
mai mult decât la dragostea Ta.
Ce minunate sunt acele binecuvântate suflete darnice, cărora Tu le ești mai scump și mai de preț ca orice de pe pământ.
Te rugăm înmulțește-le numărul acestora și binecuvântările lor neîncetat, cu atât mai mult cu cât scade tot mai mult râvna și iubirea celor mai mulți față de Tine Isuse Doamne.
Iar nouă ajută-ne să înțelegem cu mintea, și să simțim cu inima, spre a-Ți ști dărui cu fapta, dorul unic,
în timpul unic
și dintr-o iubire unică.
Amin.