Mărturisirea Adevărului
Traian Dorz - Răsplata Ascultării
1 - Trebuie să i se aducă neîncetat aminte oricăruia dintre oameni, despre marele și unicul lucru fără de care nu se poate face mărturisirea Adevărului, - sau n-ar trebui să se poată face niciodată și nicăieri.
- Anume conștiința.
- Datoria de a avea curată și trează în conștiința sa în toate și totdeauna - mărturisirea Adevărului.
2 - Desigur este de foarte mare trebuință învățătura. Ea este ca lumina ochilor trupești
și cine n-are învățătura este ca un orb: nu vede pe ce pune mâna,
nu știe pe unde merge și nu înțelege ce este înaintea sa.
Dar cine învață pe altul răspunde greu, pentru felul cum îl îndrumă, în Adevăr - sau în minciună.
3 - Învățătura este ca vederea ochilor sufletului.
Iar îndrumătorul acestei vederi este conștiința.
Fără conștiință, vederea se oprește unde nu este Adevăr,
și răscolește ceea ce nu este curat.
De aici se vede cât de mare lucru este să iei seama nu numai la învățătura, dar și la învățătorul pe care îl urmezi.
Ca să nu te ducă în rătăcire și în moarte,
căci multe conștiințe stricate călăuzesc spre ceea ce nu este permis.
Și arată ceea ce nu este bun.
4 - Conștiința este și mai de preț decât învățătura, - sau este partea cea mai prețioasă a învățăturii.
Căci mai bine să nu scrii nimic, decât să scrii minciuni.
Mai bine să nu faci nimic decât să faci răul.
Și mai bine să nu mergi nicăieri, decât să mergi călăuzit de un orb.
5 - Când cineva are conștiința răspunderii sale, conștiința datoriei sale, conștiința limitelor sale,
- acela trebuie să aibă și libertatea drepturilor sale.
Căci doar acela are curajul de a răspunde pentru urmările acestora.
Și înainte, - și după...
6 - Prin ce fel de dovadă arăți tu Adevărul lui Hristos în fața altora care Îi caută vină lui Isus și care umblă să facă rău învățăturii Lui?
Dai tu o mărturie bună despre Isus, chiar în ciuda vrăjmașilor Lui,
- sau tu scrii fără conștiința răspunderii față de Adevăr,
și vorbești fără conștiință față de cunoașterea lui,
și lucrezi fără conștiința marginilor peste care nu trebuie să treci?
7 - Adevărul se cere apărat cu un preț și mai mare decât viața.
Adevărul este un mărgăritar atât de unic și de valoros, încât atunci când l-ai aflat, trebuie să fii în stare să-l păstrezi cu orice preț.
Pentru că Adevărul este Hristos.
8 - Adevărul este lumina care te scoate din orice noapte.
Este proba pentru orice stare.
Este sfătuitorul pentru orice primejdie.
Este veșmântul pentru orice vreme.
Este pâinea pentru orice foame.
Este stânca pentru orice valuri.
- Pentru că Adevărul este Hristos.
9 - Adevărul este îndeajuns să îmbogățească mai mult ca orice avuție,
să înalțe mai mult ca orice slavă,
să întărească mai mult ca orice putere,
să răsplătească mai mult ca orice premiu,
să încunune mai mult ca orice podoabă,
să dureze mai mult ca orice temelie,
10 - Când ai aflat Adevărul, trebuie să rămâi în El cu orice preț
trebuie să nu-L mai poți părăsi niciodată.
Când ai spus ceva din El trebuie să-L susții cu orice jertfă
să nu-l mai poți dezice niciodată.
Când ai scris ceva despre El, trebuie să-l aperi ca orice aur: să nu-L mai poți retrage niciodată.
Când ai pus piciorul în împărăția Lui, trebuie să lupți ca să o cucerești deplin:
- să nu te mai poți retrage din ea niciodată.
11 - Pentru cucerirea mântuirii.
Pentru păstrarea Adevărului.
Pentru biruința Evangheliei lui Hristos,
în slujba căreia ne-am predat cu legământ pe viață și pe moarte,
noi nu mai avem alt drum decât înainte,
Căci noi toți care am pornit după El, dar nu acceptăm Crucea și nu-I urmăm destinul Lui,
12 - O, cât de mulți scriitori și vorbitori despre Hristos sunt așa ca Pilat:
li se pare că ceea ce au scris ei, este cel mai inspirat lucru și nu mai admit nici o corectare din partea nimănui.
Li se pare că ceea ce spun ei, este atât de important încât nu vor să mai lase loc nimănui să spună nimic.
Dar cu îndărătnicia lor, nu apără cauza lui Isus, ci își apără doar ambiția și interesele lor personale.
13 - De Hristos Cel Viu și Stăpân al Vieții la mulți scriitori și vorbitori nici nu le pasă.
- Dar vorbele lor mari, despre Împărăția Lui, le afișează în văzul tuturor.
De supunerea ascultătoare și de recunoașterea adevărată, de apărarea Evangheliei și de trăirea învățăturii lui Hristos sunt niște totali străini,
- dar în lucrurile Lui sunt niște neînduplecați și pretențioși cunoscători.
De Duhul lui Hristos, parcă nici n-au auzit, dar de litera Lui nimeni afară de ei n-are voie să se atingă.
O, ce Pilați nefericiți sunt aceștia și astăzi pentru Hristos.
Din cauza lor, multe lucruri bune sunt răstignite.
Și multe inepții sunt publicate la loc de mare cinste.
14 - O, voi care vă bucurați să puteți pune mâna pe puținul avut al celui osândit pe nedrept
și pe puținul sfânt al celui condamnat pentru cele sfinte,
- cutremurați-vă de scrijelul acesta.
Orice avantaj de care profitați în vreun fel, de pe urma unei nelegiuiri săvârșite împotriva celui drept - vă osândește și pe voi.
De lucrurile lui n-ar trebui să se poată atinge nimeni.
Sunt atât de sfinte, ca și hainele lui Hristos, confiscate în clipa răstignirii Lui.
15 - Cămașa lui Isus, care n-avea nici o cusătură amintește de Lucrarea Lui,
de Biserica Lui,
de adunarea Lui scumpă.
De părtășia cea mai apropiată de Inima Lui, de Duhul lui, de Ființa și simțirea Lui.
- O, cât de scumpă este această comoară a Lui.
Câte mâini sfinte au lucrat la ea.
Câte lacrimi sfinte s-au vărsat peste ea.
Câte amintiri și jertfe scumpe o înfrumusețează.
16 - Câte flori ale nevinovăției și câte podoabe ale sfințeniei strălucesc pe Biserica lui Hristos și în ea.
Câte strălucitoare rugăciuni s-au înălțat pentru nesfâșierea ei.
Pentru nedespărțirea fraților și-a învățăturii de la început.
Pentru păstrarea desăvârșitei ei unități...
17 - În timp ce păgânii lui Hristos de atunci s-au temut să-i sfâșie cămașa cea fără nici o cusătură a lui Isus,
- „închinătorii” Lui de mai târziu, nu s-au temut
cum nu se tem nici astăzi,
să sfâșie unitatea cea nespus mai scumpă a Bisericii Lui și a Lucrării Sale...
18 - Vai ce priveliște plină de durere și de cutremur este starea de astăzi din jurul Crucii lui Hristos.
Cetele dezbinate și lacome ale celor mai triști pomănari, sfâșie fără milă și fără grijă unitatea Bisericii lui Isus.
Dornici fiecare să câștige un petic mai mult de la celălalt,
smulgând și rupând sufletele adunărilor sfinte.
Aceste înspăimântător de vinovate certuri confesionale și confesionaliste,
ale acestor vânători după prozeliți, fac cea mai vinovată crimă împotriva lui Hristos.
Aceste crude și hrăpărețe apucături negustorești, la care se dedau cei care pretind că au fiecare primul drept la Cămașa Sfântă, - au ajuns atât de nesuferiți, încât strigi îndurerat: Vai!
O, cât de răbdător poate fi Dumnezeu!
Dar până când oare îi va mai putea răbda chiar și El?
19 - Din oricare tabără ați fi voi, - rugați-vă și luptați să nu se mai adâncească sfâșierile și ruptura!
Nimeni care dezbină n-are dreptate.
Unde doi se ceartă pe un adevăr, amândoi sunt vinovați.
Căci de obicei cei ce se ceartă nici unul nu stă pe temelia dintâi.
Unde doi sau mai mulți se ceartă pentru întâietate, acolo toți merită pedeapsă și umilire
căci de obicei nici unul nu ascultă de unitatea Lucrării Domnului.
20 - Cel care are dreptate nu se ceartă.
Cel care are Adevărul nu dezbină.
Cel care iubește pe Hristos, nu rupe Cămașa Lui Sfântă.
Ea trebuie să rămână așa cum a fost de la început.
Cine rupe e lup.
Duhovnicește așa și este cu cei ce rup și sfâșie învățătura și Lucrarea care a fost făcută de mâini sfinte.
Și trebuie ca să rămână una.
Și pe totdeauna.
Doamne Isuse, Te rugăm ai milă de Lucrarea Ta - și nu mai îngădui duhurile care o dezbină.
Ci trezește pe cei ce se fac uneltele lor vinovate.
Amin.