Menirea Oastei Domnului

O parte dintr-o vorbire a fratelui Vasile Câmpean (Ogruțan) la o nuntă

(...) A fost semănată secară. Și, din anumite cauze, că s-a [secerat] poate prea târziu, s-a scuturat mult din secară. Și când s-a arat, s-a [îngropat] în pământ și a rămas [acolo]; și toamna s-a semănat orz. Primăvara, când a răsărit, nu s-a văzut, până când le-a dat spicul. Atunci s-a văzut că treizeci la sută era secară în orz. Orzul era o minune de frumos. Dar orzul s-a copt mult mai devreme decât secara. Ne-am dus cu combinele lângă ea și am stat împreună cu inginerii și ne-am uitat.

Vreau să vă spun [despre această] experiență și vă rog, deschideți-vă inima, să putem înțelege ceva.

Ne-am uitat la ea și am zis:

- Dacă luăm orzul, distrugem toată secara. Că secara de-abia era în lapte. Și-atunci am judecat cu toții:

- Ce să facem?

- Hai să lăsăm să se coacă și secara.

Am lăsat și s-a copt și secara. Dar pe când s-a copt secara, orzul s-a distrus de la sine tot.

Ce vreau să vă spun cu asta? Ce vreau să vă fac să înțelegem cu aceasta? Dumnezeu a rânduit omul cu minte înțeleaptă. Pe pământ, lui i-a dat minte cum să procedeze și ce să facă. La fel este cu credințele. La fel este cu cultele. La fel este cu toate credințele de pe pământ. Ce frumos ar fi dacă fiecare, acolo unde l-a așezat Dumnezeu (așa cum spune Cuvântul lui Dumnezeu), își vede de sămânța lui, de cultura lui, de credința lui... Să nu cumva să creadă că în cultura altuia el poate semăna și din sămânța lui. Nu se potrivesc! Ele cresc împreună, dar, la vreme, se distrug ori una, ori alta, la maturizare și la copt, că nu se coc deodată. Nu pot merge laolaltă.

De aceea vă spunem, ca să putem înțelege: Lucrarea Oastei Domnului este o lucrare deosebită de toate cultele și lucrările de credință care astăzi își duc lupta de pocăință prin viața trăită cu Dumnezeu, fiecare. Lucrarea aceasta a Oastei Domnului, Dumnezeu a trezit-o în țară la noi pentru Biserica noastră

Ortodoxă; și pentru țara noastră, și pentru poporul nostru. Și ce vrem să vă spunem cu aceasta? Vrem să vă deschideți inimile și să înțelegem, fraților. Biserica noastră a avut nevoie de ea. Nu pentru că Lucrarea Oastei Domnului vrea să aducă reînnoiri sau noutăți în Biserică. Nu! N-are menirea Oastea Domnului să aducă noutăți în Biserica Ortodoxă. Ea are menirea să lege firul de credință de la vechii noștri înaintași, de la părinții noștri, de unde s-a rupt firul de credință.

Auziți dumneavoastră spunându-se la slujbă așa de frumos (dar nu se mai prea înțelege astăzi): „Cei credincioși pentru cei chemați să ne rugăm, ca Dumnezeu să le descopere Evanghelia dreptății Sale, să-i unească cu sfânta Sa sobornicească și apostolească Biserică”. (...)

Deci Lucrarea Oastei Domnului nu are (...) de adus noutăți în Biserică, ci de a lega firul de acolo de unde s-a rupt, ca să devenim cu adevărat creștini care trăim cu Dumnezeu și cu Hristos.

Vreau să vă citesc ceva din Cuvântul lui Dumnezeu, ceva ce nu vă este străin, nici nou. Cred că ați mai auzit de multe ori, toți, despre aceasta: „Ce era de la început, ce am auzit, ce am văzut cu ochii noștri, ce am privit și ce am pipăit cu mâinile noastre cu privire la Cuvântul vieții - pentru că viața a fost arătată și noi am văzut-o și mărturisim despre ea și vă vestim viața veșnică, viață care era la Tatăl și care ne-a fost arătată -, deci ce am văzut, ce am auzit, aceea vă vestim...”. Deci trebuie să înțelegem, fraților, că cine nu are părtășie cu Dumnezeu, cine nu are părtășie cu Domnul Iisus Hristos nu poate deveni niciodată o făptură nouă. Nu poate scăpa de omul vechi, nu poate scăpa de sinea lui, așa cum am auzit în seara aceasta aici: „Cine nu se leapădă de sine, cine nu-și ia crucea și nu vine după Mine” nu poate să meargă nicicum pe un drum bun.

De aceea, zic, noi nu vrem să aducem o noutate; Lucrarea Oastei Domnului nu aduce o noutate. Căci în Cuvântul lui Dumnezeu găsim scris: „Chiar dacă ai vorbi poporului acestuia în limbi îngerești și omenești, totuși nu te-ar asculta”. Căci dacă nu ascultă cineva Cuvântul lui Dumnezeu și nu primește Cuvântul lui Dumnezeu așa, plin de bucurie, [și nu e] gata a-l primi pentru mântuirea sufletului așa cum îl avem scris: curat și sfânt, putem să-i aducem orice alte vești, putem să vă aducem vești îmbucurătoare poate, ori întristătoare sau uimitoare, nu vă folosesc la nimic.

Căci Cuvântul lui Dumnezeu, nu uitați, este o sabie cu două tăișuri. Taie și pătrunde până în adâncul inimii, desparte gândurile, judecă cele mai ascunse simțiri ale omului. Deci de el nu ne putem ascunde și nu este loc de ascuns.

În seara aceasta aici aveți Cuvântul lui Dumnezeu. Nu uitați: Cuvântul lui Dumnezeu vine din veșnicie și trece în seara aceasta pe aici către veșnicie. Și-i cheamă pe toți aceia care vor să-l primească, să-l iubească și să se împace cu Dumnezeu prin Cuvântul lui Dumnezeu, să meargă cu el spre veșnicie. Nu știam nici noi aceasta când am pornit. Eu vă spun din experiență, din propria mea viață. Dacă știam ce vrea Dumnezeu să facă cu mine, eu nu spuneam „Da” niciodată. Eu nu mă întorceam la Dumnezeu. Noi nu vă putem spune pe unde vrea Cuvântul lui Dumnezeu să vă ducă. Dar vrem să vă spunem că, Cuvântul lui Dumnezeu vrea să ne lege inima și să ne închege de înaintașii noștri, de părinții noștri. Căci Botezul, Cununia și altele care se cuprind în Tainele sfintei noastre Biserici sunt niște Taine ale lui Dumnezeu care s-au păstrat de către Dumnezeu până astăzi. O, dacă am ști noi câți vrăjmași au avut botezurile, câți vrăjmași au avut căsătoriile, câți vrăjmași a avut Biblia... câte Biblii s-au ars în crematorii și foc, câți creștini și-au dat viața cu Biblia în mână, câți au fost sfâșiați de fiare, de lei, de tigri, până să ajungă Cuvântul lui Dumnezeu la noi, noi l-am primi în seara asta cu toată recunoștința. Și am înțelege atunci ce înseamnă cuvântul pe care vi l-am spus de prima dată: „Să nu judeci aspru fapta / niciodată-n gândul tău, / că e dincolo iubirea / și de bine, și de rău”.

Căci nu prin faptul că noi am iubit pe Dumnezeu suntem aci și suntem cum suntem. Ci prin faptul că El ne-a iubit pe noi. Și Și-a dat ce-a avut mai scump, în locul nostru, ca noi, crezând în El, să avem - așa cum am auzit - viață veșnică.

Deci vă rugăm pe cei care ați venit ascultători și pe frați, pe toți. Vă rugăm fierbinte și vrem să vă spunem cuvânt apăsat și fierbinte, ca să înțelegem toți frații și surorile care ați pus un legământ de ascultare cu Dumnezeu și care doriți să fiți ascultători și ostași vrednici de chemarea pe care ne-a făcut-o Dumnezeu, să înțelegem. Părintele Trifa arăta așa de clar în scrierile lui: „Un ostaș adevărat nu poate fi decât acela care-și leagă inima de Golgota, de Jertfa Domnului Iisus și de Crucea Domnului Iisus”. Și pentru el e de-ajuns. Așa cum am auzit: „Căci n-am avut de gând să știu altceva între voi, decât pe Hristos și pe El răstignit”.

Uitați-vă cu băgare de seamă. V-am spus că noi vă vestim ceea ce am auzit, ceea ce am primit și ceea ce Dumnezeu a îngăduit apoi să pipăim poate și cu mâinile noastre și [să simțim pe] corpul nostru... ce nu vă mai putem spune. Fiindcă cel care pornește pe calea mântuirii trebuie să-și urmeze Mântuitorul. Și ce S-a întâmplat cu Mântuitorul lui se va întâmpla și cu el. Numai atunci știm, numai atunci simțim, numai atunci avem deplina mulțumire și cunoștință clară, când ni se întâmplă și nouă ce I s-a întâmplat Lui. Știți bine ce a spus în Cuvântul Lui sfânt: „Dacă pe Mine M-au iubit, și pe voi vă vor iubi. Dacă pe Mine M-au urât, și pe voi vă vor urî. Dacă pe Mine M-au prigonit, și pe voi vă vor prigoni”.

În seara aceasta, Domnul Iisus a fost chemat la nunta aceasta. El este aici. El este aici prin prezența Cuvântului Său, prin prezența Duhului Său, prin prezența puterii Sale veșnice despre care a spus cu sfânta Lui gură: „Iată, Eu sunt cu voi până la sfârșitul veacurilor”. Și așa cum am auzit aici spunându-se: „Cine are pe Fiul lui Dumnezeu are viață. Cine n-are pe Fiul lui Dumnezeu...” se chinuiește cu alte lucruri, dar nu poate ajunge la viața cerută de Dumnezeu.

Toți oamenii fac mărturii frumoase, din toate credințele. Toate cultele, să știm, fac cele mai frumoase mărturii pe care le știu despre Domnul Iisus. Și ei cred că... ce mare bine fac! Facem și noi mărturii, așa cum... ni le îngăduie Dumnezeu. Cum le-am putut și noi înțelege, cum le-am putut strânge, din pipăiri, din văzute, din auzite, din gustări... fiecare cum ne ajută Dumnezeu. Dar eu vă rog frumos, fiți cu luare aminte puțin. Eu voi citi o mărturisire pe care n-o mai face omul despre Domnul Iisus, ci o face Dumnezeu. Și spune așa de frumos: „Dacă primim mărturisirea oamenilor (adică fiecare cum știe mai frumos), mărturisirea lui Dumnezeu este mai mare. Și mărturisirea lui Dumnezeu este mărturisirea pe care a făcut-o El despre Fiul Său”. Nu așa cum o facem noi, ci așa cum a făcut-o Dumnezeu. Și așa vă rog să o primim, și așa să fie. „Cine crede în Fiul lui Dumnezeu are mărturisirea aceasta în el. Cine nu-L crede pe Dumnezeu Îl face mincinos, fiindcă nu crede mărturisirea pe care a făcut-o Dumnezeu despre Fiul Său. Și mărturisirea este aceasta: Dumnezeu ne-a dat viață veșnică și această viață este în Fiul Său. Cine are pe Fiul lui Dumnezeu are viață veșnică. Cine n-are pe Fiul lui Dumnezeu nu are viață veșnică”.

Deci dacă am crezut până în seara aceasta în Domnul Iisus, dacă am mers [întemeiați pe] credință, am mers bine. Dar unde te duci [întemeiat] pe credință trebuie să ajungi scopul și ținta credinței. Am crezut în El, dar când am crezut în El trebuie să ajungem ca, prin credință, să-L dobândim, să-L avem. Numai atunci când Îl avem pe El viața noastră primește o schimbare din temelie: vorbirea noastră își ia o schimbare din temelie; privirea noastră își ia o schimbare din temelie. Auzul nostru e altul, simțirea noastră e alta și viața noastră e alta. Așa cum spune Sfântul Apostol Pavel când a ajuns și el [la această stare]: „Acum nu mai sunt eu cel ce trăiește în mine”. Dar cine este? „Este Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Cel care trăiește în mine”.

Dumnezeu să ne ajute să înțelegem aceasta, așa cum am auzit spunându-se și cum, de fapt, la slujbe se rostește de șase, șapte ori într-o duminică: „Pe noi înșine și unul pe altul și toată viața noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm” .(...) Ca să ajungem la cuvântul care spune: „Când Se va arăta El, viața noastră”, noi să fim acolo împreună cu El.

Deci El nu este numai atâta cât credem noi, ci El este Pâine, El este Apă, El este Lumină, El este Sare, El este Viață, El este Cale, El este Adevăr. Le vrei pe acestea? Pe toate le găsești în El. Și le vei avea atunci din belșug, când Îl vei avea pe El Stăpânul tău, Domnul tău și Dumnezeu tău.

Slăvit să fie Domnul!