Mersul tuturor lucrurilor
Traian Dorz - Poemele lui Solomon
1 - Cuvintele şi-nţelepciunea Eclesiastului sublim
fiu lui David şi-mpăratul frumosului Ierusalim...
2 - Un vis deşert, deşertăciunea deşertăciunilor e tot
da eu, Eclesiastul, toate deşertăciune le socot.
3 - Căci ce folos culege omul
din toată truda lui cea grea?
4 - Un neam se duce, altul vine
şi-n veci pământu-i tot aşa.
5 - Răsare soarele, apune
şi-aleargă iar spre Răsărit.
6 - Din Miazăzi adie vântul
şi-apoi din Nord, - şi iar rotit.
7 - Merg toate apele în mare... dar marea tot nu vrea şi vrea
şi iarăşi vin către izvoare - şi-n veci urmează tot aşa.
8 - În necurmată frământare sunt toate minunat trecând;
priveşti, şi nu-ţi mai saturi ochii... Şi nici urechea ascultând.
9 - Ce-a fost cândva, o să mai fie, ce-i dus, se va mai face iar
şi nu-i nimica nou sub soare, nimic, ci toate numai par...
10 - Când este ceva despre care s-ar zice: iată ceva nou,
o, de demult, de el vorbeşte trecutul vecilor ecou.
11 - Nu-i nimeni să-şi aducă-aminte de tot ce până azi a fost
şi cei de după noi, asemeni n-ar şti întregul vremii rost.