Mersul tuturor lucrurilor
Traian Dorz - Poemele lui Solomon
1 - Cuvintele și-nțelepciunea Eclesiastului sublim
fiu lui David și-mpăratul frumosului Ierusalim...
2 - Un vis deșert, deșertăciunea deșertăciunilor e tot
da eu, Eclesiastul, toate deșertăciune le socot.
3 - Căci ce folos culege omul
din toată truda lui cea grea?
4 - Un neam se duce, altul vine
și-n veci pământu-i tot așa.
5 - Răsare soarele, apune
și-aleargă iar spre Răsărit.
6 - Din Miazăzi adie vântul
și-apoi din Nord, - și iar rotit.
7 - Merg toate apele în mare... dar marea tot nu vrea și vrea
și iarăși vin către izvoare - și-n veci urmează tot așa.
8 - În necurmată frământare sunt toate minunat trecând;
privești, și nu-ți mai saturi ochii... Și nici urechea ascultând.
9 - Ce-a fost cândva, o să mai fie, ce-i dus, se va mai face iar
și nu-i nimica nou sub soare, nimic, ci toate numai par...
10 - Când este ceva despre care s-ar zice: iată ceva nou,
o, de demult, de el vorbește trecutul vecilor ecou.
11 - Nu-i nimeni să-și aducă-aminte de tot ce până azi a fost
și cei de după noi, asemeni n-ar ști întregul vremii rost.