Deşertăciunea tuturor lucrurilor
Traian Dorz - Poemele lui Solomon
12 - Căci iată, eu, Eclesiastul am fost vestitul împărat
peste Israel, în frumosul Ierusalimului palat.
13 - Eu inima mi-am pus-o toată să cercetez şi s-adâncesc
cu-nţelepciune, toate-toate ce se întâmplă şi ivesc
- aceasta-i o-ndeletnicire de trudă plină - şi de greu
la care îi supune-n viaţă pe fiii lumii, Dumnezeu...
14 - Eu am văzut tot ce se face sub cer, de jos şi până sus,
şi zic: deşertăciune-s toate... şi goană după vântul dus...
15 - Ce este strâmb nu se mai poate adesea îndrepta nicicând
iar ce lipseşte nu mai poate să fie numărat la rând.
16 - Am zis în mine însumi: iată că am sporit de-am întrecut
pe toţi cei mari de mai nainte...
Şi multă carte-am cunoscut.
17 - Am vrut să ştiu înţelepciunea cum şi prostia, unde sunt
- dar am aflat că şi aceasta e numai goană după vânt.
18 - Căci unde-i multă-nţelepciune e şi necaz atât de-ades
şi cine-a vrut să ştie multe... cu multe chinuri s-a ales.