Minunată şi frumoasă

Minunată şi frumoasă Dimineaţă de Florii,

tu ne-ai răsărit întâii mărţişori de bucurii!

- Când, atunci, treceai Isuse albul inimilor prag

curăţia şi lumina Te întâmpinau cu drag.

Şi în ochii care limpezi strălucesc, puteai să ştii

cât de fericiţi Isuse suntem toţi văzând că vii.

- Astăzi plini de nerăbdare să Te urce pe-alt calvar

parcă numai vânzătorii Te aşteaptă să vii iar.

Ţi se-aştern Isuse-n cale chiar şi astăzi mărţişori

dar privirea Ta acuma nu e cea din alte ori.

Cât de bine vezi că astăzi, cei ce-Ţi cântă nu Te ştiu,

că n-au ochii strălucire şi că-n inimi e pustiu...

Că nu-i milă, nici căinţă,

nici dorinţa lor măcar,

că iubirea se-ntâlneşte tot mai rece şi mai rar.

Că-s în suflete păcate şi-s în inimi răutăţi

de aceea bucuria nu-i acum ca alte dăţi.

Că-n păcate se scufundă omenirea mai afund

stricăciunea şi desfrâul

nici măcar nu-şi mai ascund.

Şi de-aceea, o Isuse, când la noi cobori Tu az’

parcă Faţa Ta e tristă,

parcă-ai lacrimi în obraz!