Călăul
Traian Dorz - Cântările Dintâi
Când L-au luat răstignitorii
şi-n haina roşie-mbrăcat
L-au dus la locul răstignirii
- privea senin şi resemnat.
Ştia că trebuie să moară
dar va-nvia a treia zi
că iadul,
moartea
şi păcatul
prin moarte le va birui!
- În urma Lui râdea călăul
şi împingându-L le spunea:
- Acesta-I Împăratul vostru
îngenuncheaţi naintea Sa!
Mă voi pleca şi eu Isuse
în faţa Ta, ai să mă vezi,
îmi pare bine că eşti Rege
şi astăzi Te încoronezi!
Ţi-am pregătit cunună scumpă
pe cap Ţi-am aşezat-o noi,
Ţi-e gata Crucea şi mormântul
şi poţi să-nvii din nou, apoi.
Te voi primi cu-atâta cinste
cum nu s-a mai văzut sub cer;
din orice lemn poţi face-o cruce
şi-un cui din fiecare fier!
Şi nu ca azi, odată numai,
de mii de ori Te-am răstigni!
- pân-o ţinea pe lume fierul
şi lemn de cruce va mai fi...
+
- Dar când a stat apoi de strajă
căzut-a la pământ zdrobit:
cu ce Dumnezeiască slavă
a Înviat Cel Răstignit!
Şi jos s-a aruncat în faţa
Stăpânului Vieţii noi
strigând: Isuse, cred în Tine,
şi viaţa-ntreagă-a plâns apoi!