Minunea cea mare: Golgota
Traian Dorz - Mărgăritarul Ascuns
1 - Pentru că Marea Minune a tuturor veacurilor S-a petrecut pe Golgota - Ea va străluci pentru toate veacurile şi veşnicia atât de aproape şi atât de departe încât nimeni nu-i va putea nici cuprinde adevărata măreţie şi frumuseţe, nici adevăratul Ei Preţ.
Toţi cei ce vor vrea să se mântuiască vor trebui să privească spre Crucea Ei
şi toţi cei ce s-au mântuit o vor privi la fel, cu aceeaşi veşnică recunoştinţă.
Nimeni nu s-a putut şi nici nu se va putea mântui niciodată în alt fel, decât prin răscumpărarea Ei.
Isus Hristos Domnul este Singurul, Unicul şi Veşnicul Mântuitor.
2 - Hristos face toate lucrurile noi.
El face oameni noi, opere noi, vremuri noi.
În curând El va veni în cea mai mare strălucire făcând ceruri noi şi un pământ nou în care va locui neprihănirea.
Atunci toate lumile înnoite Îl vor slăvi numai pe El.
Toţi cei ce au fost smeriţi - vor fi înălţaţi atunci,
toţi cei nedrepţi vor căpăta atunci o răsplată veşnică
şi toţi cei ce L-au iubit, vor primi o strălucire a Lui.
O, ce înnoire va fi atunci!
- dacă tu te naşti acum din nou - şi tu vei fi atunci acolo.
3 - Când Hristos Isus Domnul nostru va veni, El va înnoi întreaga Creaţiune...
Toată firea de acum suspină şi aşteaptă cu o dorinţă înfocată descoperirea fiilor lui Dumnezeu... în nădejdea izbăvirii ei din robia stricăciunii spre înfiere...
Suspină şi tu suflete al meu şi-L aşteaptă ca să te bucuri şi tu de înfierea Lui slăvită...
4 - Nu predicatorii, nici preoţii nu vor primi pe oameni în cer, ci săracii au acest dar de la Dumnezeu, după cum este scris: Faceţi-vă prieteni cu ajutorul bogăţiilor ca atunci când veţi muri, să vă primească în corturile veşnice (Luca 16, 9).
5 - Priveşte la Isus Domnul nostru: El a fost atât de lipsit încât orice sărac I-ar fi putut da ceva.
El a fost atât de smerit încât oricine ar fi putut privi de sus la El
şi a fost atât de blând încât orice învăţat ar fi putut învăţa de la El.
Ce pildă pentru fiecare dintre noi!
6 - Hristos Isus Domnul nostru a spus: Schimbaţi-vă! Adică naşteţi-vă din nou... Acesta este înţelesul cuvântului pocăiţi-vă!
Dar acum şi acest cuvânt al Lui este atât de răstălmăcit încât şi-a pierdut cu totul înţelesul lui cel adevărat şi rămânând numai înţelesul cel fals şi gol.
Fals pentru cei rătăciţi - şi gol pentru cei nepăsători.
Astăzi cei ce se pocăiesc nu se mai schimbă
şi cei ce se botează, nu se mai nasc din nou...
7 - Numai un Hristos Nevăzut, nu ar fi putut mântui lumea. A fost nevoie de un Hristos Văzut... De Hristos Isus Domnul şi Mântuitorul Întrupat şi Răstignit între noi.
Este nevoie ca adevărul să devină o realitate vie şi trăită în viaţa noastră - prin învăţătura Lui.
Şi dragostea să devină vie, - prin unitatea şi umblarea frăţească, - altfel nu vom putea fi mântuiţi.
Trebuie Cuvântul să Se facă Trup, în învăţătură să Se facă faptă şi milă între noi şi prin noi.
Numai o credinţă fără fapte, este ca un cuvânt fără împlinire, ca un cap fără trup, ca o coroană fără trunchi...
8 - În chinurile vieţii mele o, iubire mântuitoare, - eu nu voi dori nimic altceva decât să Te am pe Tine, şi să-Ţi pot spune fericit că Ţi-am fost credincios.
Iar Tu să simţi în tot adâncul Tău că eu spun adevărul că Te-am iubit până-n ultima mea suflare...
Isuse Domnul meu, încredinţează-Te de acest lucru: Tu ai fost cea Dintâi şi cea din urmă Coroană a inimii mele. Numai Tu Isuse Preaiubitul meu.
9 - Focul inimii mele pentru Tine Domnul şi Mântuitorul meu Scump, n-a fost un foc potolit şi mic ci unul mare şi puternic, alb şi înalt...
Aşa îl vreau până la moarte, nu pot trăi altfel.
10 - La tot ce mi-ai încredinţat Tu Iubitul meu Mântuitor, am lucrat mereu cu mult drag, fiindcă am vrut să-Ţi slujesc Ţie cu toată puterea dragostei din inima mea.
Tot ce am putut face a fost cu cea mai curată iubire pentru Tine, şi am vrut să-l spun cât a putut sufletul meu mai frumos şi mintea mea mai limpede şi mâinile mele mai curate...
Pentru Tine Preaiubitul meu, care m-ai iubit atât de mult...
11 - O clipă de iubire înaltă şi deplină - este pentru Tine Isuse Domnul nostru atât de puţin, dar pentru noi este atât de mult.
Pentru Tine anii sunt clipe
pentru noi clipele valorează ani.
12 - Ceea ce este pentru Tine Dumnezeul nostru rămâne veşnic frumos, veşnic nou, veşnic sfânt. Şi singure acestea ne fac sufletele noastre fericite cu adevărat, bogate cu adevărat, răsplătite cu adevărat.
13 - Părinţii noştri cei veşnici sunt Cuvântul şi Duhul Sfânt,
Cuvântul ne-a născut mintea cea nouă, iar Duhul inima cea nouă.
Cei doi părinţi ne-au crescut pentru a ne iubi şi a ne ajuta împreună îndemnându-ne la dragoste şi la fapte bune, după cum ne-a fost poruncit...
Şi numai când vieţuim astfel între noi, atunci Cei Doi Părinţi ai noştri locuiesc cu drag între noi şi lucrează cu bucurie prin cuvintele şi roadele noastre.
Le mulţumim Amândurora că ne-au născut şi crescut aşa.
14 - O, de-ar fi mereu zi,
mereu soare
şi mereu frumos...
- Dar trebuie să fie şi noapte şi nor şi ploaie, căci toate lucrează împreună spre rodul cel sănătos şi bun.
Fără noapte n-ar fi frumoasă ziua,
fără nor n-ar fi plăcut seninul,
fără ploaie n-ar rodi nici o floare.
15 - Să luăm cu mulţumire tot ce ne dă Domnul nostru cu dragoste.
Lui nu-I pare rău de nimic din ceea ce ne dă nouă şi care ne face şi pe noi fericiţi.
Dar nouă să ne pară rău de tot ce nu-I dăm spre bucuria Lui.
16 - O, când Te-am cunoscut Isuse Domnul meu Iubit, - ce drag mi-ai apărut dintr-o dată şi ce frumos erai totul.
Am simţit cum iubirea inimii mele toată a zburat spre Tine... şi n-a mai voit să vină înapoi. A rămas la Tine pentru totdeauna.
Aşa este şi acum după ani şi ani... Şi aşa va fi şi în veci, şi în veci.
17 - Fericirea Ta Domnul meu Isus, care am gustat-o în mijlocul primejdiilor, a fost atât de mare, de unică şi de frumoasă că n-a mai întrecut-o nici una până azi.
O, neuitata noastră fericire din mijlocul spinilor şi a flăcărilor!
18 - Adeseori noi trebuie să plângem ca alţii să poată cânta,
să veghem pentru ca alţii să poată odihni,
să flămânzim pentru ca alţii să poată să se sature,
să rămânem pentru ca alţii să poată merge,
să ne smerim pentru ca alţii să se poată înălţa
şi să murim pentru ca alţii să se poată naşte.
- Să o facem asta cum o face grăuntele de grâu semănat... Cum a făcut-o Domnul şi Mântuitorul nostru.
19 - O, Iubire Cerească... am fost de atâtea ori neliniştit în viaţa mea, dar totdeauna am fost încrezător în Tine.
Ştiam că Tu îmi vei purta totdeauna de grijă, pentru că am fost încredinţat pazei Tale prin sânge şi prin lacrimi.
Nu mă lăsa niciodată nici să mă îndoiesc, nici să uit asta.
20 - Ce mulţi se roagă cu gura lor pentru cei nefericiţi - dar ce puţini din ei se duc să-i caute şi să-i ajute cu fapta lor, cu mâna lor, cu dragostea lor.
O, ce nefolositoare este rugăciunea fără binefacere, gura fără mână, sfatul fără pâine...