Minunea cea mare: Golgota
Traian Dorz - Mărgăritarul Ascuns
1 - Pentru că Marea Minune a tuturor veacurilor S-a petrecut pe Golgota - Ea va străluci pentru toate veacurile și veșnicia atât de aproape și atât de departe încât nimeni nu-i va putea nici cuprinde adevărata măreție și frumusețe, nici adevăratul Ei Preț.
Toți cei ce vor vrea să se mântuiască vor trebui să privească spre Crucea Ei
și toți cei ce s-au mântuit o vor privi la fel, cu aceeași veșnică recunoștință.
Nimeni nu s-a putut și nici nu se va putea mântui niciodată în alt fel, decât prin răscumpărarea Ei.
Isus Hristos Domnul este Singurul, Unicul și Veșnicul Mântuitor.
2 - Hristos face toate lucrurile noi.
El face oameni noi, opere noi, vremuri noi.
În curând El va veni în cea mai mare strălucire făcând ceruri noi și un pământ nou în care va locui neprihănirea.
Atunci toate lumile înnoite Îl vor slăvi numai pe El.
Toți cei ce au fost smeriți - vor fi înălțați atunci,
toți cei nedrepți vor căpăta atunci o răsplată veșnică
și toți cei ce L-au iubit, vor primi o strălucire a Lui.
O, ce înnoire va fi atunci!
- dacă tu te naști acum din nou - și tu vei fi atunci acolo.
3 - Când Hristos Isus Domnul nostru va veni, El va înnoi întreaga Creațiune...
Toată firea de acum suspină și așteaptă cu o dorință înfocată descoperirea fiilor lui Dumnezeu... în nădejdea izbăvirii ei din robia stricăciunii spre înfiere...
Suspină și tu suflete al meu și-L așteaptă ca să te bucuri și tu de înfierea Lui slăvită...
4 - Nu predicatorii, nici preoții nu vor primi pe oameni în cer, ci săracii au acest dar de la Dumnezeu, după cum este scris: Faceți-vă prieteni cu ajutorul bogățiilor ca atunci când veți muri, să vă primească în corturile veșnice (Luca 16, 9).
5 - Privește la Isus Domnul nostru: El a fost atât de lipsit încât orice sărac I-ar fi putut da ceva.
El a fost atât de smerit încât oricine ar fi putut privi de sus la El
și a fost atât de blând încât orice învățat ar fi putut învăța de la El.
Ce pildă pentru fiecare dintre noi!
6 - Hristos Isus Domnul nostru a spus: Schimbați-vă! Adică nașteți-vă din nou... Acesta este înțelesul cuvântului pocăiți-vă!
Dar acum și acest cuvânt al Lui este atât de răstălmăcit încât și-a pierdut cu totul înțelesul lui cel adevărat și rămânând numai înțelesul cel fals și gol.
Fals pentru cei rătăciți - și gol pentru cei nepăsători.
Astăzi cei ce se pocăiesc nu se mai schimbă
și cei ce se botează, nu se mai nasc din nou...
7 - Numai un Hristos Nevăzut, nu ar fi putut mântui lumea. A fost nevoie de un Hristos Văzut... De Hristos Isus Domnul și Mântuitorul Întrupat și Răstignit între noi.
Este nevoie ca adevărul să devină o realitate vie și trăită în viața noastră - prin învățătura Lui.
Și dragostea să devină vie, - prin unitatea și umblarea frățească, - altfel nu vom putea fi mântuiți.
Trebuie Cuvântul să Se facă Trup, în învățătură să Se facă faptă și milă între noi și prin noi.
Numai o credință fără fapte, este ca un cuvânt fără împlinire, ca un cap fără trup, ca o coroană fără trunchi...
8 - În chinurile vieții mele o, iubire mântuitoare, - eu nu voi dori nimic altceva decât să Te am pe Tine, și să-Ți pot spune fericit că Ți-am fost credincios.
Iar Tu să simți în tot adâncul Tău că eu spun adevărul că Te-am iubit până-n ultima mea suflare...
Isuse Domnul meu, încredințează-Te de acest lucru: Tu ai fost cea Dintâi și cea din urmă Coroană a inimii mele. Numai Tu Isuse Preaiubitul meu.
9 - Focul inimii mele pentru Tine Domnul și Mântuitorul meu Scump, n-a fost un foc potolit și mic ci unul mare și puternic, alb și înalt...
Așa îl vreau până la moarte, nu pot trăi altfel.
10 - La tot ce mi-ai încredințat Tu Iubitul meu Mântuitor, am lucrat mereu cu mult drag, fiindcă am vrut să-Ți slujesc Ție cu toată puterea dragostei din inima mea.
Tot ce am putut face a fost cu cea mai curată iubire pentru Tine, și am vrut să-l spun cât a putut sufletul meu mai frumos și mintea mea mai limpede și mâinile mele mai curate...
Pentru Tine Preaiubitul meu, care m-ai iubit atât de mult...
11 - O clipă de iubire înaltă și deplină - este pentru Tine Isuse Domnul nostru atât de puțin, dar pentru noi este atât de mult.
Pentru Tine anii sunt clipe
pentru noi clipele valorează ani.
12 - Ceea ce este pentru Tine Dumnezeul nostru rămâne veșnic frumos, veșnic nou, veșnic sfânt. Și singure acestea ne fac sufletele noastre fericite cu adevărat, bogate cu adevărat, răsplătite cu adevărat.
13 - Părinții noștri cei veșnici sunt Cuvântul și Duhul Sfânt,
Cuvântul ne-a născut mintea cea nouă, iar Duhul inima cea nouă.
Cei doi părinți ne-au crescut pentru a ne iubi și a ne ajuta împreună îndemnându-ne la dragoste și la fapte bune, după cum ne-a fost poruncit...
Și numai când viețuim astfel între noi, atunci Cei Doi Părinți ai noștri locuiesc cu drag între noi și lucrează cu bucurie prin cuvintele și roadele noastre.
Le mulțumim Amândurora că ne-au născut și crescut așa.
14 - O, de-ar fi mereu zi,
mereu soare
și mereu frumos...
- Dar trebuie să fie și noapte și nor și ploaie, căci toate lucrează împreună spre rodul cel sănătos și bun.
Fără noapte n-ar fi frumoasă ziua,
fără nor n-ar fi plăcut seninul,
fără ploaie n-ar rodi nici o floare.
15 - Să luăm cu mulțumire tot ce ne dă Domnul nostru cu dragoste.
Lui nu-I pare rău de nimic din ceea ce ne dă nouă și care ne face și pe noi fericiți.
Dar nouă să ne pară rău de tot ce nu-I dăm spre bucuria Lui.
16 - O, când Te-am cunoscut Isuse Domnul meu Iubit, - ce drag mi-ai apărut dintr-o dată și ce frumos erai totul.
Am simțit cum iubirea inimii mele toată a zburat spre Tine... și n-a mai voit să vină înapoi. A rămas la Tine pentru totdeauna.
Așa este și acum după ani și ani... Și așa va fi și în veci, și în veci.
17 - Fericirea Ta Domnul meu Isus, care am gustat-o în mijlocul primejdiilor, a fost atât de mare, de unică și de frumoasă că n-a mai întrecut-o nici una până azi.
O, neuitata noastră fericire din mijlocul spinilor și a flăcărilor!
18 - Adeseori noi trebuie să plângem ca alții să poată cânta,
să veghem pentru ca alții să poată odihni,
să flămânzim pentru ca alții să poată să se sature,
să rămânem pentru ca alții să poată merge,
să ne smerim pentru ca alții să se poată înălța
și să murim pentru ca alții să se poată naște.
- Să o facem asta cum o face grăuntele de grâu semănat... Cum a făcut-o Domnul și Mântuitorul nostru.
19 - O, Iubire Cerească... am fost de atâtea ori neliniștit în viața mea, dar totdeauna am fost încrezător în Tine.
Știam că Tu îmi vei purta totdeauna de grijă, pentru că am fost încredințat pazei Tale prin sânge și prin lacrimi.
Nu mă lăsa niciodată nici să mă îndoiesc, nici să uit asta.
20 - Ce mulți se roagă cu gura lor pentru cei nefericiți - dar ce puțini din ei se duc să-i caute și să-i ajute cu fapta lor, cu mâna lor, cu dragostea lor.
O, ce nefolositoare este rugăciunea fără binefacere, gura fără mână, sfatul fără pâine...