Moartea și nemurirea
Traian Dorz - Săgețile biruitoare
1 - Chiar și trupul nostru este nemuritor, fiindcă nimic nu se pierde. Nu există moarte în înțeles de nimicire, ci numai o trecere în altă existență...
Când suntem puși în pământ, noi nu suntem înmormântați pe totdeauna, ci suntem doar semănați pentru o vreme,
- după cum este scris: Așa este și învierea morților. Trupul este semănat în putrezire și înviază în neputrezire... este semănat trup firesc și înviază trup duhovnicesc (1 Cor. 15, 40-44).
2 - Înviază același trup, nu altul, dar sub o altă formă.
Ca grăuntele de grâu, - când este semănat are o formă, când iese și înviază, - are o altă formă. Dar nu-i altul ci este același.
O, de am trăi în așa fel încât la Învierea din morți, să avem parte de lumina și de soarta celor buni și nemuritori!...
3 - În tot ce a făcut Dumnezeu, atât în lumea materială cât și în cea spirituală, El a așezat un echilibru pe care îl păstrează mereu în toate vremile și în toate cazurile.
Și după cum ceasul lui Dumnezeu nu întârzie în ce privește vremurile, - tot așa nici echilibrul Lui nu se strică - în ce privește ordinea.
4 - Este în toate lucrurile un echilibru neclintit și neschimbat, pentru că Cel Drept și Bun, Cel Înțelept și Puternic așa le-a întocmit,
- fiindcă numai așa se poate continua viața și existența pe pământ.
În ziua când acest echilibru s-ar răsturna, - viața s-ar nimici.
5 - Dacă Dumnezeu lipsește pe om de auz, El îi dă priceperea de a înțelege vorbirea după mișcarea buzelor, - acesta este un echilibru.
Dacă îl lipsește pe om de vedere, îi dă auzul și pipăitul mai fin și memoria mai ascuțită.
Dacă îl lipsește de o mână, îi pune mai multă putere în cealaltă.
Dacă îl lipsește de un picior, îl face mai tare pe celălalt.
- Acestea sunt echilibrul lui Dumnezeu.
6 - Dacă lasă Dumnezeu o primăvară ploioasă, aduce o toamnă uscată.
Dacă face o vară grea, aduce o iarnă ușoară.
Dacă îi merge omului prea bine, îi îngăduie și necazuri.
Dacă are omul o viață mai grea, - îi îngăduie și bucurii.
Dacă îi dă omului copii mulți, îi face și cuminți și sănătoși.
Dacă are omul viața grea, îi face moartea ușoară
- și dacă îi merge prea bine în lumea asta, îl lasă să plătească în lumea cealaltă...
Acesta este echilibrul făcut de Dumnezeu!
7 - Orice păcat este o stricare a echilibrului divin, fiindcă lovește în ordinea așezată de Dumnezeu în toate.
Oricine păcătuiește împotriva voii lui Dumnezeu sau contra semenilor săi, lovește brutal și dușmănos în însăși legea vieții și a existenței, provocând tulburare și haos.
Și echilibrul lui Dumnezeu cere pentru orice păcat - o ispășire pe măsura lui.
8 - De aceea după orice păcat care este o greutate aruncată pe o parte a balanței, trebuie să vină și o pedeapsă de aceeași măsură aruncată de cealaltă parte a aceleiași balanțe.
Fiecare păcat își primește plata după mărimea și după greutatea sa.
Și orice judecată, la fel.
9 - Dar și orice faptă bună trebuie să primească - răsplata ei.
Dumnezeul Dreptății și al Iubirii le-a făcut așa.
Și ce minunat este lucrul acesta în ochii noștri
- și în ai Lui.
10 - Timpul de dinaintea unei sărbători este ajunul sărbătorii, este timpul pregătirii pentru sărbătoare.
Vremea de dinaintea unei întâlniri, este vremea pregătirii pentru întâlnirea care vine.
Pentru orice întâlnire este nevoie de o vreme de pregătiri.
Numai așa bucuria împlinirii este deplină.
Cum ne pregătim noi pentru întâlnirea cu Dumnezeul nostru?
11 - Mâncările cele gustoase ale sărbătorii
și hainele cele alese pentru întâlnirea cea mult dorită,
nu se pregătesc atunci - ci ele trebuiesc pregătite din ajun.
Cine nu-și pregătește mâncarea din ajun, nu are ce să mănânce în sărbătoare.
Și cine nu-și pregătește haina mai dinainte de nuntă, nu are cu ce să intre la ospățul nunții.
Aici este vorba de sărbătoarea mântuirii veșnice!
12 - Înștiințarea Domnului că El vine pe nori, că orice ochi Îl vor vedea - și cei ce L-au străpuns,
- este cât se poate de adevărată și de cutremurătoare.
Ea ne este repetată mereu, în fiecare zi și fiecăruia dintre noi, tocmai pentru ca să ne pătrundem de marea trebuință pe care o avem fiecare și toți de a ne pregăti pentru întâlnirea Lui cea mare
și pentru sărbătoarea cea veșnică a Ospățului care va începe atunci.
13 - O, ce dar mare de la Dumnezeu sunt pentru noi frații bătrâni, lucrătorii statornici, scriitorii credincioși, ostenitorii harnici, care din tinerețea lor au devenit ucenici ai Domnului Hristos.
Ei neîncetat au stat cu El în toate necazurile și luptele Lui...
Ei zi și noapte au ascultat Cuvântul Lui și au adâncit tainele Lui.
De aceea cuvintele lor sunt întocmai Cuvintele Lui.
14 - Ucenicii statornici ai Domnului, sunt cei care primind pâinea din Mâinile Domnului, - nu și-au păstrat nimic pentru ei,
- ci ne-au împărțit-o mai departe nouă, mulțimii flămânde.
Binecuvântat să fie ucenicul credincios, care se uită pe sine, în folosul altora și spre slava Domnului său.
15 - Înaintașii noștri sfinți, primind învățătura, au păstrat-o nestricată, neadăugată - și nescăzută, întocmai cum au primit-o ei
- și întocmai așa ne-au transmis-o și nouă știind bine că numai în felul acesta noi vom putea fi părtași deplin împreună cu ei la aceeași muncă și la aceeași răsplată.
16 - Credința se primește prin auzirea învățăturii.
Nimeni nu poate crede până nu aude mai întâi.
Nimeni nu poate face ceva până ce nu-i învățat mai întâi, ce să facă și cum să facă.
Și fiecare va face după cum i s-a spus.
Fiecare va crede după cum a fost învățat.
Fiecare va căpăta credința după cum i s-a dat învățătura.
17 - O credință curată și dreaptă, nu poți avea decât din învățătura cea curată și dreaptă.
Iar învățătura dreaptă și curată n-o poate da decât un învățător curat și drept.
18 - O, ce puțini frați sfinți mai avem noi azi.
O, ce puțini scriitori sfinți, ce puțini învățători sfinți și profeți sfinți...
Ei sunt acei misionari care au ochii pătrunzători cu care străbat viitorul
- și cu acel duh înzestrat cu care pătrunde tainele
și cu acel simțământ fierbinte cu care se golesc pe ei înșiși pentru ca să ne umple pe noi.
O, cât de puțin îi prețuim când îi avem
și cât de mult îi vom plânge mâine, când nu-i vom mai avea.
19 - Zilele de sărbătoare, zilele sfinte și deosebite, sunt zile ale Domnului, zile care trebuiesc închinate numai Lui,
petrecute numai cu El,
folosite numai spre slava lui Dumnezeu.
O, ce puține sunt aceste sărbători pentru mulți astăzi!
20 - Meditația asupra Tainelor Sfinte,
munca de a le putea înțelege și limpezi,
dorința de a le putea împărtăși între un vocabular înțeles celorlalți frați,
- precum și participarea cu toate puterile noastre de pricepere și de simțire la toată desfășurarea lucrărilor lui Dumnezeu,
- iată ce trebuie să fie și pentru noi, toată trăirea în Ziua și în zilele Domnului.
Doamne Dumnezeul nostru, fă să le putem trăi cu toții adânc și puternic toate acestea în toate sărbătorile Tale.
Și ale noastre.
Amin.